miercuri, 14 decembrie 2011

Despre citatele in spatele carora ne ascundem

Suntem niste filozofi, niste feerici, niste visatori, niste romantici, niste marionete ce se perinda printre iluziile citatelor si copiaza conturul umbrei sufletului celor ce au trait emotii, au lasat urme in constiinta celorlalti si au pus pe hartie o poveste prin putine cuvinte. Asta suntem atunci cand ne ascundem trairile in spatele unor citate pompoase, in ascunzisul unor mottouri iluzorice ce astazi nasc aparente, vorbind prin cuvintele altora si mutilandu-ne trairile sincere, proprii si personale, ale eului nostru, prin perceptia falsa despre prietenie, dragoste, realizari, motivatie, succes, ecologie, scoala, muzica, poezie, arta si multe, multe alte subiecte abordate si explicate in viziunea altora. Nu-mi spune mie ca lumea e atat de profunda precum arata toate citatele marete pe care le intalnesc zi de zi; iar daca este asa, spune-mi unde gasesc acea adunatura de oameni ce traiesc atat de intens clipa, ce se rostogolesc atat de adanc inauntrul constiintei lor. Caut astfel de oameni zi de zi si ii gasesc din ce in ce mai rar, din ce in ce mai greu si, uneori, accidental...
Vad din ce in ce mai multi tineri necopti ce-si dramatizeaza prezentul si asa destul de tragic in contextul lipsei valorilor, exemplelor, virtutiilor, moralei, ratiunii. Ii vad cum sufla printre degete, pe taste, vorbe marete, dar nu inteleg despre ce e vorba... le vad cum dramatizeaza despre iubire dupa ce s-au pupat pe obraz, cum ridica dragostea pentru cea mai buna prietena la cele mai inalte cote pentru ca a facut "de servici pe scoala" si au mancat Covrigi de Pitesti impreuna, ii vad cum se indoapa cu fragmente din prezentarile lui Steve Jobs cand ei nu vazusera in viata lor un Apple si nu stiau pana acum cateva luni care era treaba cu americanul asta, ii vad cum reproduc cu incredere cugetarile marilor clasici, cand ei nu si-au citit macar bibliografia minimala la scoala, ii vad cum il citeaza pe Louis Armstrong cand ei n-au gram de cunostinte despre jazz, ii vad cum vorbesc despre frumosul din lume sau natura doar pentru ca da bine un citat al lui Al Gore si totul pare astfel mai intelectualizat, poate chiar si cerebral.
Oare e asa de greu sa definim noi succesul, vanitatea, copilaria, tineretea, amurgul, pasiunea si multe altele? E asa de greu sa fim sinceri cu noi si sa privim cu ochiul ce ne apartine noua realitatea ce ne inconjoara? Ce de ii parafrazam atat pe marii clasici cand ceea ce ei spuneau nu se muleaza catusi de putin cu ceea ce noi credem acum? De ce ne folosim de expresii doar pentru ca suna bine si da un iz intelectualist? Vad tot mai multe cuvinte marete pe internet, indeosebi pe retelele de socializare si ma intreb de ce oare? De ce e nevoie sa impopotonam o latura a socializarii oricum glaciara, ofilita, cu vorbe marete, cuvinte ce e pacat a fi irosite acolo, pentru ca ele inseamna defapt altceva... Primim cateva aprecieri in fuga de la ceilalti prieteni cititori si urmatoarea zi o luam de la capat, cu o alta fraza, a altui personaj, din nou aceeasi poveste si atat, nimic mai mult.
Ce-ar fi dac-am pune mai mult suflet in ceea ce facem, daca am citit si cu sufletul acele vorbe marete si am invata ceva din ele? Ce-ar fi daca am cugeta asupra intelesului lor si am incerca sa oferim si noi, la randul nostru, o vorba din care multi au de invatat, o vorba care ne apartine noua si nu altora?

Se plangeau mereu scolarii ca nu inteleg versurile lui Eminescu, la Blaga totul era in ceata, iar la Stanescu nici urma de intelegere. Ca nu stiu "sa comenteze despre ce e vorba in poezie", ca nu stiu la ce se refera "tipsia de jar" si multe altele. Pai atunci stau si ma-ntreb din pura plictiseala si lipsa de activitate... atunci cum vor intelege ei o fraza a lui Kant, o cugetare a lui Mark Twain sau o remarca a lui Hipocrate?

Nu zic sa nu postati citate, nu spun sa nu le cititi, sa nu le invatati pe de rost, sa nu le scrieti pe intaia foaie atunci cand daruiti o carte sau o felicitare, insa lasati-o mai domol cu cele care va depasesc total, cu cele care sunt cu mult peste capacitatea voastra de intelegere si abordare, intrucat experienta voastra de viata, practica sociala si maturitatea spirituala mai au inca de evoluat...

Aviz amatorilor!

luni, 31 octombrie 2011

O zi de luni!

Pentru ca e o zi de luni... un inceput de saptamana cu cine mai stie ce nebunii studentesti, cu cine stie cat de putine ore dormite si cat de multe ore petrecuta in compania oamenilor care-ti plac. Cu multe imprevizibilitati!


O saptamana buna incepe de luni! Sa fie astfel si pentru tine!

Auditia obligatorie:
Voltaj - O zi de luni

vineri, 28 octombrie 2011

Aloha!

N-am mai scris de mult pe blog... aveam ceva articole savuroase, insa le mai pastrez inca la "murat" pentru cine stie ce vremuri... nu stiu pe cand si nici nu stiu pentru cine. De aici rezulta faptul ca articolele care sunt publicate pe acest blog nu au legatura cu viata-mi personala(scrie si permanent pe blog), pentru ca acum ceva luni am postat niste articole de care m-am bucurat tare mult(despre iubire) pentru ca mi-au adis cei mai multi vizitatori din istoria ArtGeo Life 2. Pentru asta va multumesc mult! Am sa mai postaz in viitor(apropiat sau idepartat)articole apartinand acestei sfere...
Seara asta, intr-un frumos camin din campusul universitar mi s-a spus ca nu am postat de mult, motiv pentru care m-am gandit sa-ti scriu cateva vorbe, asa... pe fuga, pentru ca viata de student nu-mi mai permite(se pare) sa petrec atat de mult timp inaintea  tastelor.
Mi-a fost ridicat la fileu zilele acestea subiectul realitatii... mi se spunea sa am o gandire realista asuprea ceea ce ma inconjoara, asupra ceea ce e in jurul meu... asupra relatiilor de cuplu, sociale, profesionale. Daca noi "visam"oare la prea mult? Daca aspiram la ceva de neimplinit? De nerealizat... de nefacut? Ce-ar trebui sa facem noi?
Ei bine, ar trebui sa ne trezim intr-o dimineata, devreme, sa ne spalam cu apa rece, sa respiram adanc aerul orasului( pentru ca despre conglomeratul urbanului vorbim aici) si sa ne gandim sincer daca ne place viata pe care o avem... daca ne plac relatiile de cuplu, iubire, socializare pe care le avem... daca ne place pur si simplu sa ne trezim dimineata inainte de alarma telefonului doar pentru a savura in liniste o ceasca de ceai/cafea.
E o diferenta intre realitatea contemporana noua si aceea pe care noi o percepem. Trebuie sa fim realisti, duri, aspri cu noi, pentru a avea succes... in ceea ce facem zi de zi, sseara de seara, dimineata de dimineata...


Bafta in identificarea realitatii tale!

miercuri, 21 septembrie 2011

Atunci cand ne afisam prostia, vulgaritatea, curvustinismul

Avertizare cate toti cititorii: articol scris in mare graba, printre o gramada de treburi si cu un flux de ganduri nervoase si scarbita in acelasi timp de prostia tinerelor ce se fâțâie contemporane cu mine pe Facebook.

Povestea incepe acum ... nici nu cred ca a trecut un minut. Lucram de zor pe calculator, foloseam internetul la maximum si implicit reteaua de socializare Facebook. Faceam cunoscut un eveniment si dau din greseala de nu stiu ce buton ca imi apar toate posturile "prietenilor mei"(de pe Facebook) sau ceva de genul. Si primul care imi apare - ca doar nu stau eu sa citesc ca nebuna toate anunturile copiilor - este urmatorul. Si va dau cuvantul meu ca "citez" cu un copy si un paste ceea ce scria acolo. Pregatiti-va dragilor si dragilor:

"Cine e disponibil sa vina cu mina pana la spital sa fac un avort ? Nevoie urgenta !!!"

 Mai cititi o data daca nu v-ati focalizat bine privirea... da, este si o greseala de scriere, dar sa trecem peste, esenta de prostie, penibilitate si preacurvism se intelege.

Ce sa inteleg eu din asta? Paaai nici nu stiu cum sa explic iesirea-mi rapida si iritarea-mi... problema e - sa zicem - a mea pentru ca citesc asa magarii, dar mi-a sarit in ochi, asta e problema... Asta e problema, ca isi etaleaza prostia peste tot... acolo unde poate eu mai vad o poza frumoasa de-a prietenilor din vacanta, acolo unde poate mai schimb o vorba cu un prieten de peste hotare si dau cate un like la bancurile cu scotieni(citisem unul bun adineauri). 


Pe bune cum te poate duce capul sa scrii asa ceva? Si in gluma si in serios si beata si nebeata si cum vrei tu... mega plictisita de viata, cum sa scrii asa ceva? Nu ai altceva cu ce sa te afisezi? Cu ce sa atragi atentia? Cu ce sa primesti comentariile alea multe si like-urile date in fuga doar ca sa ai si tu activitate?
E trist pentru ca se glumeste cu astfel de lucruri, pentru ca mergand mai departe acceptiunea sau continutul semnatic al avortului intram intr-o zona de discutii ce a nascut controverse si tensiuni de zeci si sute de ani intre bisericile lumii, fara a mai aminti aici de strictetea cu care religia catolica a condamnat si condamna vehement aceste lucruri. Si as putea continua cu o grafiere despre increat si filozofii vechi, discutabile si mai putin discutabile, insa nu acesta e scopul articolului.

Si stau si ma gandesc acum... care e scopul articolului? Nu stiu... cand vezi astfel de lucruri iti dai seama ca scopul tau ramane pur si simplu acela de a nu cadea si tu in penibilitate si vulgaritate pentru ca... e pana la urma atat de josnic sa-ti expui astfel de lucruri public.


Ureaza-mi succes in drumul meu... mai e multa treaba, insa cu pasi mici se urca muntii!
Numai bine!

luni, 19 septembrie 2011

De ce iubim?

De ce iubim?
De ce punem suflet si lasam toate berierele jos?
De ce spunem lucruri pe care regretam ca le-am destainuit?
De ce ne incredem in acel barbat ideal pentru a descoperi intr-un final o iluzie?
De ce am renunta la multe lucruri pentru el doar pentru ca noi il vedem intr-un fel si el nu e asa?
De ce ne incredem in ei pentru ca mai apoi sa plangem in hohote caci am crezut intr-un vis terminat mult prea fulgerator?
De ce avem curajul sa ii prindem de mana si mai apoi sa ne bucuram de placerile trupesti pentru ca dupa acea noapte sa iti spuna ca e mai bine sa nu continui "povestea"?
De ce trebuie sa vedem cum se chinuie sa o priveasca pe o alta asa cum te privea la inceput?
De ce ne lasam seduse de acele priviri care se metamorfozeaza in venin la un moment dat?
De ce avem impresia ca doar noua ne-a rostit in soapta acea poveste si el o facea pentru toate celelalte?
De ce credem ca el e diferit si totusi e ca toti ceilalti?
De ce ne incredem in zambetul lor pentru a descoperi mai apoi un suras ironic?
De ce visam atunci cand primim mesaje in plina noapte si noi ne grabim sa le raspundem cu mana tremuranda de emotie si fericire?
De ce ne grabim sa iubim un om pentru a simti mai apoi tortura despartirii?
De ce ne incredem in ei?
De ce si iar de ce?
Asta nu am sa pot intelege... poate pentru ca suntem oameni, gresim si invatam din greseli. Cum invatam? Doar experimentand... doar traind prin acea iubire de-o vara la 19 ani, atunci cand viata-ti pare un joc si sa iubesti devine atat de simplu... Doar incercand, cautand si avand curajul de a ne pune inca o data intrebarea "de ce?".
Si te intreb pe tine: DE CE?



Pentru ca nu regret nimic din ce s-a-ntamplat!




Revin cu articole noi, pregatite de mult pentru tine. Pe curand!

luni, 30 mai 2011

Elevii olimpici in Retezat





 

In weekendul acesta, 27-29 mai, Liceul Teoretic “Avram Iancu” Cluj-Napoca a pastrat traditia de a rasplati olimpicii liceului printr-o excursie a celor ce inca mai pastreaza performanta la cote maxime in institutia de invatamant renumita pentru calitatea educationala oferita tinerilor ce se afla in bancile scolii. Nu mai putin de 50 de olimpici la diferite discipline, alaturi de profesorii care le-au fost alaturi in drumul spre performanta au descoperit frumusetea, candoarea, dar in acelasi timp simplitatea Retezatului, participand la programul educational organizat de catre Asociatia de Turism pentru Tineret ADEONA, “Descopera Retezatul”. Programul are ca scop promovarea turismului montan si formarea in randul tinerilor a unor atitudini pozitive fata de natura.




Zona Turistica Carnic a fost astfel animata in aceste trei zile de weekend de rasetele tinerilor performeri, de cantecele fredonate la inceput de seara in jurul focului de tabara, acompaniate de ciupiturile unei chitare manuita cu grija de olimpicii mai talentati. Componentele echipei de volei fete ale liceului au intretinut atmosfera prin meciurile interminabile si nenumarate de volei din curtea interioara a Cabanei Lolaia.






Cu multa ambitie si dorinta de a ajunge cat mai aproape de inaltimile muntilor, acestia pornesc intr-o drumetie de cateva ore la Cabana Gentiana, acolo unde golul alpin se deschide, iar Retezatul isi arata si mai mult din frumusetea-i caracteristica. Pornind din Carnic, acestia urmaresc cursul Lolaiei si al Vaii Pietrele, traverseaza cursul Stanisoarei dupa care urca incet prin padurea de brad unde tacerea muntelui era sparta de cadenta pasilor celor ce aveau sa poposeasca la Gentiana. Ajunsi la cabana de la 1672m, ceaiul cald de plante si apa rece de izvor i-au inviorat pe cei ce si-au pierdut din puteri la urcare. 





Timp de cateva minute le-am tinut olimpicilor o lectie de geografie bine meritata intr-un cadru natural - martor al ghetarilor cuaternari si tot acolo au vazut pentru intaia oara culmile montane despre care invatasera odata, Stanisoara si Pietrele, ce strajuiau valea glaciara a Pietrelor, una dintre cele mai cunoscute vai alpine din Retezat. Acestia au descoperit cum vegetatia se schimba o data cu altitudinea si au vazut ienuparul si jneapanul, tufisuri reprezentative ale etajului subalpin. La intoarcere olimpicii si profesorii lor au poposit si la Cabana Pietrele, alfata la poalele Culmii Lolaia.








Proiectiile tematice cu imagini din natura, printre care se numara si o proiectie 3D, prezentarea echipamentului montan si a Parcului National Retezat, precum si a regulilor ce trebuie respectate intr-o arie protejata, exemplificarea notiunilor teoretice invatate pe bancile scolii despre relieful si vegetatia montana au facut ca olimpicii sa se intoarca acasa cu si mai multe cunostinte despre batranul Retezat.




Tiroliana de la Cascada Lolaia a reprezentat “piesa de rezistenta” a celor trei zile de excursie. Cu frica, teama sau bucuria de a lua parte unei noi experiente, olimpicii s-au insirat si si-au asteptat emotionati randul la tiroliana. Cateva secunde in aer, o alunecare rapida de pe un versant pe altul si o privire rapida aruncata Cascadei Lolaia, a carei cadere de apa impresioneaza prin aparitia celor doua brate despartite de un prag modelat sute de ani de apa, au reprezentat ingredientul perfect pentru ca olimpicii sa-si pastreze zambetul pe buze pe parcursul intreagii sederi in Retezatul ce i-a primit pe tinerii insetati de performanta atat de frumos, prin vreme buna, cer instelat, verdele padurii si cantecul apelor reci de munte.




Fiindca natura ne aseamana, Retezatul a demnstrat acest lucru olimpicilor prin simplitatea regasita acolo sus, la munte, iar daca educatia ne diferentiaza si performanta te face mai valoros, olimpicii si dascalii ce duc inainte povestea succesului in diferite domenii merita toate aprecierile si recunostinta noastra pentru munca si reusita acestora. ADEONA sustine performanta si recunoaste adevaratele valori educationale!


miercuri, 18 mai 2011

ArtGeo Life 2: Revin multumindu-va!

ArtGeo Life 2: Revin multumindu-va!: "Foarte buna ziua va spun dupa o absenta lunga si poate neplacuta de pe Blog. Am tot vrut sa-ti scriu gandurile mele, sa ii pun la zid pe cei..."

Revin multumindu-va!

Foarte buna ziua va spun dupa o absenta lunga si poate neplacuta de pe Blog. Am tot vrut sa-ti scriu gandurile mele, sa ii pun la zid pe cei ce m-au deranjat prin modul lor de a-si duce-n spate existenta sau pur si simplu prin gesturile lor lipsite de suflet, bun simt sau gandire, insa am ezitat in ultimul timp a critica orice rebut descoperit in jurul meu. Am ales sa ma bucur in liniste, insa din tot sufletul, de ultimele zile ale frumosului si de aur liceu... ultimele zile din anii de aur pe care i-am strabatut cu rebelismul specific mie.
Apar acum, aici, din dorinta de a multumi tuturor celor care astazi mi-au oferit o zi frumoasa doar prin simplul fapt ca au raspuns unui mesaj trimis din aproape disperare si dezorientare totala in cautarea unei tinute perfecte pentru celebrarea finalului de ciclu liceal, dupa ce socotelile au fost incurcate si de-a dreptul compromise de personajul negru al acestei povesti, cu final atat de fericit.
A fost un mesaj scris din deznadejde totala pe troleibuz, intr-o atmosfera inabusitoare si intr-un timp ce-l consideram nepotrivit pentru ca eu sa mai vad macar o clipa de bucurie in minutele ce aveau a se scurge cu greu intreaga zi. Mesajul a fost trimis majoritatii cunoscutilor din Cluj(-Napoca, evident) din agenda telefonica, fie ca vorbisem cu ei in ultimele luni, fie ca nu... cu toate acestea, reactiile nu au intarziat sa apara. Mesaje peste mesaje, telefoane, incurajari ca totul va fi bine, maini intinse parca din ecranul telefonului la fiecare sintagma citita cu mana-mi tremuranda pe taste"te sun cand aflu mai multe", "vorbim cand o intreb pe mama", "am o prietena care cunoaste pe cineva si te poate ajuta", "mergi la adresa aceea, spune ca vii din partea mea si poate te ajuta", "iti dau eu un numar, suna si vezi"... toate acestea m-au intors de-a dreptul pe dos si mi s-a confirmat faptul ca ca am o gramada, mare de tot, de cunstinte gata oricand sa ajute, asa cum pot ele... chiar si printr-o incurajare si o injuratura buna venita la timpul ei! Pentru acest lucru va multumesc enorm... pentru ca mi-ati reinnoit lista celor la care stiu ca pot apela atunci cand ceva nu merge ca pe roate, cand peretii roz din camera-mi devin intunecati, iar sufletu-mi devine mic precum un purice fara ambitie, scopuri si teluri marete.
Si pana la urma, acele injuraturi venite la momentul potrivit au indepartat poate tot nenorocul si vestea teribil de neplacuta aflata in cursul diminetii si uite-ma acum zambind si spunandu-va cu bucurie ca problema s-a rezolvat si s-a rezolvat in asa maniera incat e mai buna si mai frumoasa si mai potrivita decat mi-as fi imaginat ca va fi! Aici urmeaza acum revansa verbala care suna cam asa: puncte, puncte(daca ati stii despre ce e vorba, chiar ati contribui si voi cu cateva cenzuri si puncte si bipuri) puncte, puncte din nou, care mi-ai dat teapa azi... puncte, puncte, puncte... vezi tu cand... puncte, puncte, puncte si iar puncte, puncte(cat ma abtin sa nu spun acum chestii urate pe care poate le voi regreta apoi ca am ranit prea tare). Dar, din ultimele randuri indesate printre peretii portocalii, trebuie sa repet inca o data, pentru bucuria-mi, faptul ca AM REZOLVAT totul si ma simt(uneori incep sa nu mai fiu nesimtita) cu adevarat tare(sentul acela figurat al cuvantului, ca sa nu spun conotativ ca poate-mi citesc blogul elevi care dau bacul peste o luna si se simt prost ca au tot gasit prin variante cuvantul asta si nu-l inteleg, iar aici, pe Blogul asta portocaliu ce aparent e ceva mai normal dau iar de cuvantul elevat)

Multumesc inca o data si inca o data si tot asa pana la final de rand( apoi tariful creste si nu-mi mai permit a scrie multe multumiri) Va intorc ajutorul vostru de azi afirmandu-va, din nou poate, faptul ca sunt si eu o buna "injuratoare" in momente nasoale, ma pricep la dat stafuri stangace si ador sa spun vorbe pe care nici eu nu le cred, insa prin toate acestea mi se spune si mie, uneori, dar totus des, ca sunt un sprijin pe masura dimensiunulor mele(adica mic, dar esential). Asadar, data viitoare cand va agatati de o zi oribila, asa cum dimineata ma agatasem si eu, contati pe fortele-mi de a rupe creanga si de a face ca totul sa fie bine!

Saptamana insorita, cel putin la fel de insorita precum ultimele, daca nu cele din urma, frumoase, speciele si pline de invatatura zile de liceu!



DE ASTAZI AM UN NOU PERSONAJ PE LISTA NEAGRA, DAR MULTUMITA ACESTUIA AM APROAPE JUMATATE DIN AGENDA TELEFONICA PE LISTA "CELOR BUNI".
BUN VENIT IN CONSPIRATIE!

duminică, 8 mai 2011

8 Mai - Ziua Internationala a Crucii Rosii

Astazi e Ziua Internationala a Crucii Rostii, motiv pentru care, le doresc toata sanatatea si puterea din lume volunatilor Crucii Rostii, in special colegilor de voluntariat de la Filiala Cluj, din cadrul careia de mai bine de un an si jumatate fac parte cu bucurie.
E lucru mare sa fii voluntar... sa faci o fapta buna si sa-ti rupi din timpul tau pentru a-i fi mai bine unui om cu o soarta nu atat de buna precum a noastra. E lucru mare sa intinzi o mana de ajutor, sa incarci saci de haine si sa transporti donatiile spre sinistrati. E lucru mare sa fii tanar, licean si sa fii voluntar... iar pentru acest lucru, imi intorc astazi, mai ales, atentia spre tinerii ce aleg sa faca voluntariat, nu neaparat in cadrul Crucii Rosii. Si, pentru ca 2011 este si Anul International al Voluntariatului va indemn sa alegeti sa va rupeti din timpul vostru atat de pretios macar o ora pe luna pentru a aduce un bine comunitatii, societatii si pana la urma, pentru a ne face noua un bine prin simplu fapt pentru ca suntem OAMENI cu sufletul gata oricand sa vibreze in fata problemelor sociale.

La Multi Ani Crucea Rosie, La Multi Ani fericiti, dragi voluntari cu sufletul atat de mare si oricand gata sa ajute!

luni, 2 mai 2011

Tineretea e o stare de spirit!

Pentru ca astazi este Ziua Internationala a Tineretului va imbratisez virtual pe toti cei ce va simtiti tineri, va comportati precum tinerii, mai pastrati o farama a rebelismului june in voi, aveti mereu un punct de vedere si ganditi precum gandesc tinerii cu un potential imens.
Daca va traiti viata(intelegi ce vrei prin aceasta sintagma atat de comuna, uzuala si uzata in acelasi timp) si nu va lasati ingraditi de restrictii, principii, fixurile celor mai "maturi" din jurul vostru, va spun un calduros si tineresc LA MULTI ANI frumosi, insoriti, plini de zambete si culoare, succese, zile asa cum va plac voua, in compania celor pe cere-i vreti mereu alaturi, intr-o atmosfera preferata de voi cei la mult.

Si asta doar pentru ca tineretea e o stare de spirit si pentru ca noi, tinerii, vom schimba lumea!

duminică, 24 aprilie 2011

Paste Fericit!


Respectabil cititor al ArtGeo Life 2,

Iti doresc sa ai parte de o sarbatoare a Invierii Domnului plina de lumina vie, prospetimea reinnoirii naturii, bucurie in suflet, liniste si pace sufleteasca, speranta pentru mai bine, minte si putere de munca pentru a le duce pe toate la bun sfarsit!

Cat despre iepurasul de Paste… va doresc tuturor sa va fi adus un cadou pe masura credintei voastre, pe masura efortului vostru de a fi buni crestini si oameni cu ratiune si sufletul bun.


Paste Fericit!

duminică, 17 aprilie 2011

La Multi Ani fericiti celor ce-si sarbatoresc astazi onomastica!

La Multi Ani fericiti si frumosi celor ce-si sarbatoresc astazi onomastica!
Va doresc sa aveti aceleasi zile frumoase si insorite cum astazi e la Cluj. Soarele zambeste pe cer, iar natura, mai vie ca niciodata, ne inspira si ne transmite o stare a unei bucurii puerile copilaresti.

Sanatate, impliniri, intelepciune, speranta si putere de munca dragi Florini, Florine, Lacramioare, Liane, Anemone, Crine, Camelii, Violete, Branduse, Dalii, Viorici, Hortensii, Margarete, Iolande, Romanite, Vande si tuturor celor ce va numiti precum o floare si inca va mai pastrati puritatea in suflet.

Saptamana minunata, plina de liniste sufleteasca!

vineri, 15 aprilie 2011

Tie iti e frica de responsabilitate?

Maturitate inseamna responsabilitate. Asta o spune toata lumea si bifez la randul meu casuta de "ok". Responsabilitate inseamna capul pe umeri. Capul pe umeri inseamna o gandire rationala si nicidecum una incuiata. O gandire rationala inseamna sa iei deciziile cele mai bune. Sa iei deciziile cele mai bune inseamna sa gandesti si cu sufletul, sa ai intuitie si incredere in tine. Insa, atunci cand vine vorba de responsabilitate incepem sa ne pierdem esenta, chiar si firea... poate nu gandim cu sufletul, poate nu gandim rational, poate nu avem incredere, nu suntem cu capul pe umeri sau pur si simplu alegem sa fim incuiati, cu tabieturi, idei fixe, de-a dreptul batranesti, demodate, expirate si moarde de mult.

Adultii mi-au vorbit mereu despre responsabilitate. Am fost mereu eleva ce avea un cuvant de spus si voi fi in scurt timp studenta ce va pune punctul la sfarsit de propozitie daca va fi cazul. Am avut mereu conflicre si schimburi de replici cu "cei responsabili", am avut de multe ori neintelegeri si m-am ales doar cu nervi, timp pierdut si in cele din urma s-au dovedit a slabi si chiar disparea unele relatii cu persoane ce pareau atat de rationale inainte sa dea piept cu responsabilitatea. Da, atunci cand au aflat ca sunt responsabili pentru ceva mai multi oameni s-au schimbat... au devenit de nerecunoscut, de neinduplecat, de neinteles... si asta ma face sa ma intreb daca au oamenii aceia intr-adevar atat de multa maturitate in maduva oaselor? Au atat de multa experienta de viata incat sa se numeasca responsabili? In ultimul timp inclin sa cred ca nu, si asta pentru ca am fost o victima a celor "responsabili".
Fiindca asa cum am mai spus-o si o mai repet, articolele de pe blog, intamplarile sau temele propuse au caracter fictional, iar numele sau situatiile prezentate nu vor viza niciodata in mod direct protagonistii articolelor. Asadar, ezit sa ii numesc pe acei oameni responsabili pe hartie sau care fug de responsabilitatea adevarata, doar prin simplul fapt ca acestia vor stii la timpul potrivit ca se va vorbi despre ei. Si cativa dintre ei deja incep sa aiba dubii in a mai continua cu lectura articolului sau nu...
Iti va fi usor sa afirmi faptul ca nu poate fi vorba de experienta de viata sau responsabilitate de 19 ani. Insa cu parere de rau iti spun ca nu este asa. Si nu o spun doar pentru a ma spala pe maini si a scapa de argumente, o spun pentru ca exista responsabilitate si la 10-12-15 ani, insa la un alt nivel poate. Unii copii au mai multe responsabilitati la 12 ani decat oameni trecuti bine de perioada tineretii. Copii care lucreaza, care isi cresc fratii mai mici, care au grija de parintii lor, care si-au facut un nume prin munca, care iau in spate proiecte facute cunoscute peste tot... ei bine aceia sunt copiii responsabili. Aceia sunt copiii cu adevarat responsabili, obligatii sa se maturizeze prematur. Aceia sunt copiii de azi care au dreptul sa fie egali cu cei maturi ce aparent sunt cei "responsabili" de pe hartie. Sa fie egali cu cei ce intra in panica atunci cand au in fata o eventuala problema de solutionat, ce intra in panica atunci cand nu e totul atat de roz, iar ei trebuie sa coloreze totul roz, pentru ca sunt cei responsabili, cei cu cap, experienta, idei, minte, inspiratie si tot ce e nevoie pentru a face lucrurile sa mearga. Sunt precum inginerii ce gasesc mereu solutii...sunt inginerii ratiunii si ai sufletului.
Stii unde vreau sa bat cu articolul de azi? In directia care arata spre frica. Frica de responsabilitate... asta e cea care ne impiedica sa fim buni manageri, buni organizatori, buni in ceea pentru ce raspundem. Si aici iti dau un exemplu, doar pentru ca acesta imi vine acum in minte. Gandeste-te la un profesor. Sigur ai avut si tu in scoala generala un profesor vesnic speriat de avioane, stresat, constrans de ideea de a raspunde de cineva, de faptul ca intra la puscarie daca se intampla cate ceva. Si atunci, fricosul de responsabilitate obliga elevii la introvertire, le fura incet, incet, dar sigur o parte de personalitate doar pentru ca .... acei copii nu au voie sa faca nimic pentru ca "ei raspund". Acelora le spun sa se inseala amarnic. Amarnic fug de responsabilitate si raspundere. Pentru ca oamenii incuiati niciodata nu vor fi responsabili, iar cei ce vor avea totdeauna frica de raspundere vor cadea in plasa negativismului, devenind ei victime ale acelei responsabilitatii fictive.
Imi voi ridica in cap cu acest articol multi oameni carora le e frica de responsabilitate, insa de mai bine de trei ani am o problema cu cei ce fug de raspundere...medici, functionari, bucatari, chelneri... orice ar fi. De mai bine de trei ani gasesc la noi in tara tot mai putina responsabilitate adevarata si din ce in ce mai multa frica. Frica de a rezolva probleme, de a face sa fie bine, de a fi responsabili atat pe hartie cat si prin fapte.
Iar daca inca mai misuna printre gandurile tale faptul ca nu am nici macar idee de responsabilitate, scrie-mi un mail in care iti voi spune cateva intamplari presarate cu lacrimi de crocodil despre responsabilitate... cateva intamplari la care daca imi era frica de responsabilitate nu mai scriam astazi pe blog... pe acest blog poate.
Fii responsabil! Raspunde de faptele tale si gandeste inainte de a face un pas. Gandeste de doua ori si pune-te si in situatia celorlalti. Nu uita ca daca tu raspunzi de un obiect, o fiinta, o floare sau ce vrei tu, nu tot timpul varianta aleasa de tine e cea mai buna. Iar responsabilitatea nu inseamna sa ii facem pe altii sa sufere...

Articolul a fost scris acum o saptamana, deavand dupa cum observi un final concret. A fost redactat intr-o  stare tip "în budă", alta decat aceasta in care ma scufund acum cand iti public articolul articolul. Insa pentru ca am absentat cam mult pe blog in ultimele saptamani, ma revansez cu o serie de articole scrise saptamanile trecute, dar nepostate inca.
Weekend de vis!

marți, 12 aprilie 2011

Am pierdut toate numerele de pe cartela SIM!

Am pierdut toate numerele de pe cartela SIM.
Nu mai am nici un contact dintre cele salvate pe SIM, adica mai mult de trei sferturi din agenda a disparut. Nu se mai pot recupera asa ca stiti ce aveti de facut... Numarul este acelasi, insa contactele nu mai sunt; motiv pentru care astept sa imi comunicati din nou datele voastre la care va pot contacta.
Sper sa imi reintregesc agenda telefonica cat de curand!

vineri, 25 martie 2011

Bun venit weekend drag!

Buna dimineata!
E vineri, e soare la Cluj(-Napoca), eu astept nespus sa plec la Timisoara(abia peste o luna, insa eu astept), in cateva ore voi fi din nou in Retezat si asta ma impinge sa va propun pentru astazi o melodie tot din copilaria mea. Pana atunci insa... mai avem de povestit caci e dimineata, iar cafeaua inca are aburi parfumati.
Ma gandeam la subiectul meserie vs. vocatie. Insa consider ca e un subiect mult prea amplu pentru un inceput domol de weekend. Insa pana voi reveni pe tapetul blogului cu un astfel de articol iti las tie timp de gandit despre ce inseamna o meserie si ceea ce inseamna o vocatie. Tu ai o vocatie sau doar o meserie? Le ai pe amandoua, niciuna?
Intr-un articol viitor voi reveni cu o explicatie si o diferentiere mai clara dintre cele doua componente de baza ale vietii de zi cu zi, caci consider mai mult decat necesara descoperirea unei vocatii pentru a afirma dupa o varsta ca avem o viata frumoasa... iar pentru asta m-am documentat eu inainte. Stai pe aproape!

Inceput de weekend la fel de frumos ca al meu pe ritmuri de Hi-Q - "Buna dimineata"!

luni, 21 martie 2011

Viata-i mult prea scurta ca s-o dormi!

Salutare !
Va scriu astazi intr-o forma de zile mari... in ultimele zile sunt intr-un continuu boom de fericire si acest lucru  ma incarca cu extrem de mult optimism. Astfel, doresc sa iti impartasesc si tie putin din pozitivismul in care m-am inecat in ultimele zile.
Pentru ca vineri nu am ajuns la concertul trupei mele preferate din copilarie, Voltaj, recuperez acum lipsa mea de la concertul la care as fi strigat cu siguranta refren dupa refren si as fi sarit precum un acrobat beat in fata scenei. Dar pana sa iti propun melodia de astazi, tinereasca ce-i drept si sigur ne pe gustul unora(soarta!), am sa va povestesc putin despre muzica sau trupele favorite.
Ce inseamna oare trupa favorita? Ce inseamna sa ne placa oare Voltaj si nu Dj Project? De ce ne place Celia in loc de Shakira? Ei bine, raspunsul acesta fiecare il va da pentru el... ne plac anumite trupe pentru ca ne regasim in versurile lor, in muzica lor, ne pliam perfect pe atitudinea descrisa de ei in concerte, ne pliam perfect pe circumstantele cantate in melodii si ne reprezinta pana in varful unghiei refrenele lor.
Asa ca, iti propun pentru astazi nu una ci doua melodii, amintindu-mi cu bucurie de concerdatele Voltaj la care urlam si transpiram si ma manifestam asa cum puteam eu mai zgomotos fiind ridicata pe umerii celor mai solizi decat mine. Cand se canta "20 de ani" si eu aveam 14 ce mai traiam momentul... sau cand se canta "Albinuta" si eu nici macar nu stiam despre ce e vorba(aici trebuie sa razi) strigam in gura mare "si imi sopteste c-ar mai vrea/ muscata mea".
Dar au trecut anii si uite ca ma regasesc mai mult ca niciodata in refrenele(nu acelea despre insecte!!!) ce trebuie cantate cu siguranta in fiecare dimineata sub dus - e un pas spre inceputul unei zile frumoase!

Melodiile propuse:
Voltaj - Prea scurta ( fiecare cu ce-l doare intelege ce vrea la acest titlu)
Voltaj - Si ce

Zile frumoase si nopti petrecute valorificand timpul la maximum caci... viata e mult prea scurta ca s-o dormi!



p.s. eu nici la gradinita nu dormeam de amiaza - cea mai mare pedeapsa era aceea ca eu sa dorm



duminică, 20 martie 2011

Cu un ochi plang, cu altul rad

Uneori ne incearca atat de multe sentimente intr-un timp scurt. Nu stim daca avem de ce sa plangem sau avem de ce sa ne bucuram... nu stim daca trebuie sa privim partea plina a paharului sau partea goala. Nu stim daca e bine sau daca va fi bine, daca e rau. Insa noi traim emotii si plangem, radem, zambim, ne condamnam si urlam inauntrul nostru de suparare, apoi strigam de fericire atat de tare incat ecoul dinauntrul nostru devine infinit parca...
Cunosti acele momente in care uneori se intampla ceva rau, dar totusi ceva bine? Crezi in sintagma "in tot raul este un bine"? Daca ti-ai raspuns afirmativ, afla ca si eu cred! Cred cu tarie ca exista mereu o oaza de lumina, o parte plina a paharului, o parte buna, o completare... iar asta am simtit azi. Am simtit astazi ca uneori, daca nu toate se intampla asa cum iti doresti, poti totusi sa castigi multe... poti castiga prieteni, experiente, cunostinte, bunuri materiale, sufletesti, premii, relatii si multe altele. Cat timp vedem mereu castigul din nesansa, acea oportunitate spre taramul binelui... atunci consider ca putem spune ca am plans cu un ochi si cu altul am ras.
Lucrul acesta ciudat mi s-a intamplat astazi... fara sa imi dau seama, cu un ochi plangeam si cu altul radeam. Doar atunci mi-am dat seama ca am gasit deja puntea spre taramul binelui si calatoria spre mai bine a inceput deja. Mi-am sters ochiul plangacios si acum iti zambesc deschis cu amandoi capruii stralucitori!

marți, 15 martie 2011

Primaveri de vis se petrec!

Nu-i asa ca primavara inseamna viata si bucurie?
Nu-i asa ca primavara inseamna renasterea sufletului, nu doar a naturii?
Nu-i asa ca primavara inseamna reinnoire, reperfectionare, redepasire, redescoperire, reambitionare si multe alte "re"-uri.
E primavara in sfarsit!
E cald, iar gandurile noastre parca prind mai mult curaj acum. De ieri pana azi mi-am propus atatea lucruri... am aruncat in aer din nou o gramada de teluri pe care incep chiar de azi sa le ating. E perioada din an in care investesc cel mai mult in viitorul meu si asta pentru ca... ceva ma inspira... E cineva care imi da o putere imensa, iar o mana de oameni ma hranesc cu fericire pura, asa cum doar primavara gasesti in zambetele prietenilor.

Sa zambim Soarelui mai mult caci e un anotimp nou, iar primaveri de vis de petrec!


Saptamana insorita, zambitorule!



Melodia recomandata:
Albatros - Doi nebuni

sâmbătă, 12 martie 2011

Povestea numarului necunoscut

E weekend, e frumos afara si eu am o gramada de treaba, motiv pentru care ezit sa mai folosesc telefonul mobil atat de mult precum il folosesc de obicei - pentru a nu-mi mai pierde 2-3 ore din zi vorbind la telefon. Asadar, il tin pe silentios de mai bine de cateva saptamani si raspund numai atunci cand simt eu ca e important... prietenii, cunoscutii stiu ca in acesta perioada numai telefoanele urgente ma vor face sa ma indrept spre mobil. Asadar, daca aud ca-mi suna totusi telefonul stiu ca nu e un amic ce ma intreaba de sanatate si e ceva urgent, deci raspund... direct fara a mai ridica clapeta si a vedea numarul de telefon... apas butonul lateral si apoi rabatez clapeta cu graba.
Astazi, mai bine spus acum 15-20 de minute un handicapat, caci altfel nu am cum sa il numesc, de undeva din romania asta mica si plina de multi prosti(spun asta pentru ca am citit cateva comentarii pe net despre cutremurele din intreaga lume si citindu-le pur si simplu m-am scarbit de atat de multa prostie romaneasca) ma suna un tip cu numar necunoscut! Am crezut ca tampesc cand vad, insa daca tot m-a deranjat omul tampit, evident, raspund ca doar nu ma fac eu cat un purice in fata retardatilor de soarta. Ii spun retardatului cu un debit verbal specific mie si cu un ton de soacra foarte nervoasa faptul ca vom vorbi atunci cand nu ma va suna cu numar necunoscut, adresez interogatia devenita retorica "BINE?", dupa care intre secunda in care apas butonul ocupat si terminarea apelului il aud pe retardatul mintal scotand un sunet ce m-a facut sa imi dau seama ca nu era un copil ce se juca cu telefonul parintilor... si asta m-a enervat pana peste cap... oameni sau tineri in toata firea sa sune cu numar necunoscut... trabuie sa fie tampiti!
Hai sa ne gandim putin... vezi tu un director de firma sunand cu numar necunoscut... cu 31# ala cu care suna toti taranii? Eu zic ca nu... si stii de ce? Pentru ca oamenii aceia nu au timp de sunat ca fraierii... asadar ajung la concluzia ca Romania asta saracita de atat de multa prostie se scufunda din cauza astora... care isi pierd poate viata sunad ca prostii, dar totusi... ei isi recunosc identitatea. Au curajul de a-si recunoaste identitatea si da, atunci cand ne suna pe noi ne anunta inca de la inceput ca sunt NECUNOSCUTI in lumea asta, ca reprezinta un NIMENI pentru omanire si sunt si ei inca un ins al lumii ce o suprapopuleaza fara motiv.

Mergeti oamenilor si lucrati in loc sa frecati menta pierzandu-va timpul cu telefoane... macar castigati un ban cinstit si nu va mai tot plangeti ca traiti in nu stiu ce saracie. Voi v-o construiti cu mana voastra, din prostia  interminabila.


Weekend frumos, fara telefoane de la oameni a caror identitate este necunoscuta.

duminică, 6 martie 2011

Lansare de carte si concert Dinu Olarasu cu surprize!


Ieri, 5 martie, Dinu Orasaru a lansat, unde altundeva decat in La Port, cartea sa de poezii numita Vama. Momentul incepe cu introducerea frumoasa facuta de Ionut Mangu despre sensibilul artist Dinu Olarasu, urmata de preluarea sefiei microfonului a editorului acestei carti, Valentin Hasder. Acesta doreste sa ne dovedeasca faptul ca Dinu Olarasu scrie bine si citeste la intamplare poeziile cu numarul 15(“Oase de cer”) si 63(“Licitatie). Dupa alte cateva minute in care editorul ne familiariza cu poetul, apare si acesta la microfon impletind mai apoi poezia cu muzica, versurile cu notele si emotia cu timpul ce se scurgea placut. Seara a curs mai apoi linistit, cu poezii citite de catre editor si versuri cantate de Olarasu. La cererea artistului, apare langa el si tanara folkista Miruna Pascu alaturi de care imparte melodia “Zece ani” intr-un duet improvizat. Pentru ca Dinu Olarasu este poetul ce-si canta versurile, ne-a cantat in continuare sentimentele si emotiile ascunse in melodiile lui.
Ionut Mangu revine la microfon pentru a ne canta si el, insa momentul lui este interupt de aparitia subita, spre uimirea tuturor, a unei frumoase mirese. Aflam povestea de iubire a celor doi proaspat casatoriti, inceputa la Iasi, dupa un concert Dinu Olarasu, continuata se pare timp de trei luni pe acorduri de iubire ce-au dus si la o nunta de la care se pare ca mireasa a fugit pentru a-l intalni pe Dinu Olarasu. Apar apoi nasii, mirele si cameramanul. Totul era o coincidenta frumoasa atat pentru miri cat si pentru cei prezenti in acele momente in ceainarie. Dupa cum ne spune Izabela, cea mai buna prietena a miresei, coloana sonora a filmuletului ce continea poze cu cei doi miri era defapt tot o melodie de-a lui Dinu Olarasu, care alta decat “N-ai nevoie”. Una dintre cele mai frumoase melodii ale folkului romanesc este categoric si aceasta, pe care Dinu Olarasu a cantat-o pentru proaspetii casatoriti. Lavinia si Marian Dobrea primesc si un cadou de nunta din partea artistului, si anume melodia “2000 de ani” cantata special pentru acestia, precum si piesa “Naspa”. Spre surprinderea tuturor, apare si nasul la microfon ce ne canta doua melodii, una dintre acestea fiind si cea a lui Victor Socaciu, “Tata si caii”. Nuntasii mai raman putin in La Port dupa care se intorc grabiti la petrecere. Trebuie sa le uram si noi, echipa de la Evenimente in Cluj, o viata frumoasa inspirata mereu de muzica lui Dinu Olarasu si casa de piatra!
Dupa evenimentul neasteptat Ionut Mangu reapare la microfon continuandu-si repertoriul compus din piesele proprii precum:”Inca o zi”, “Fantezii duminicale”, “Raspantii”, “Hasuri” si “Dana”.
Nu pot sa inchei fara a aminti de momentele surprinse se mine pe  partursul serii de lansare a cartii, clipe in care vedeam ici-colo cate o persoana cu ochii atintiti in cartea lui Olarasu… ii vedeam cum raman cu ochii lipiti de pagini, cum se pierd printre amintiri si dau voie gandului sa fuga departe… sa fuga acolo, in Vama.



Siteul unde puteti vedea si poze, precum si siteul oficial al articolului este:

http://evenimenteincluj.ro/2011/03/06/lansare-de-carte-si-concert-dinu-olarasu-cu-surprize/

sâmbătă, 5 martie 2011

Pledoarie pentru sentimente... Nu mai copiati mesajele de 8 Martie pentru mame de pe internet!

Pentru ca am inspiratie sau cel putin ma autooblig sa o am pentru a nu ma intoarce la invatat fel de fel de nume ale oraselor rusesti, bulgare sau maghiare, incep sa scriu un articol pentru a acapara si mai multi cititori in urmatoarea saptamana si pentru a-i invata(sper!) cate ceva bun. De ce fac asta? Pentru ca, aruncand o privire peste statisticile blogului, am observat ca incet, incet se cauta tot mai mult mesaje de 8 Martie, felicitari si mesaje sau urari frumoase pentru mama.
Ei bine, personal, imi pare rau pentru ca este gasit astfel blogul pe Google. Defapt, imi pare rau pentru ca uitam sa punem pe hartie propriile noastre sentimente si le copiem fara pic de retinere pe cele gasite pe internet, ca doar zece randuri pompoase pentru mama o vor da pe spate. Acelora dintre voi ce sunteti vizati in categoria mai sus amintita va spun ca nu, nu este asa! Nici o urare nu este urare adevarata daca nu o spunem din suflet... din pura dorinta si cu propriile noastre cuvinte. Chiar de nu le avem cu scrisul sau exprimatul prea bine... analfabeti tot nu putem fi, iar daca suntem... putem desena o inimioara, un copil cu mama lui...orice, insa acolo vor fi indesate sentimentele noastre.
Si pentru a-ti da curaj de a scrie ceea ce simti si pentru a darui de 8 Martie ceea ce mama fieracuia dintre noi merita, am sa iti povestesc in cateva randuri cum am invatat eu sa fac cadouri.
In copilaria mea frageda gaseam interesanta orice aniversare a prietenilor din parc. Se lasa cu pizza, tort, suc mult, sampanie pentru copii, baloane, distractie cu prietenii de la bloc si asa mai departe. Imi placea pentru ca puteam banii cu totii si ne rezervam o zi intreaga plimbarii prin oras pentru a alege cadoul perfect. Cumparam atunci de la cele mai penibile lucruri de la Divertis Shop pana la cei mai de prost gust cercei cu elefanti sau mai stiu eu ce. Eram copii si cumparam exact ceea ce noi nu am fi purtat, doar pentru ca nu ne lasau parintii fiindca am fi aratat penibil. Dupa acea perioada tulbure din viata, in care caracterul meu era categoric nedefinit, a urmat sesiunea anilor in care mergeam la aniversari singura... asa ca trebuia sa cumpar cadoul separat! O imensa si foarte neplacuta situatie pentru mine. Nimic nu ma chinuia mai tare decat cumpararea unui cadou... ma intrebam daca e ok, daca ii va placea celui sarbatorit, daca, daca si iar daca. Toate acestea pana intr-o zi... pana intr-o zi in care am descoperit cadourile de suflet. Atunci am renuntat la bratari si carti luate din formalitate si am presarat originalitate si dragoste in orice atentie cumparata. Iar daca ne gandim bine... cadourile adevarate se dau intai de toate cu sufletul, iar mai apoi cu fundita rosie si ambalajul aratos pentru care mai si platim pe deasupra. Si daca a venit vorba de cadouri specific faptul ca nu sunt adepta doar a cadourilor foarte scumpe... daca am bani cumpar cadou de 3 milioane, daca nu am cumpar doar de un milion, iar daca resimt criza financiara asa cum si bugetarii o resimt cumpar ceva dragut si de 30 de lei...si de 10 lei chiar. Da, putem face cadouri extrem de frumoase si cu 10 lei... e nevoie numai si numai de originalitate, caci pentru persoanele carora pregatim un cadou de suflet vor fi mereu idei ingenioase in alegerea sau confectionarea cadoului ideal. Si stii care e adevaratul secret al cadourilor? Sunt atat de frumoase acelea pe care eu le daruiesc incat le-as tine negresit pentru mine... mi-as dori sa le primesc si eu si nu pentru ca au costat o avere si sunt pretioase sau pentru ca reprezinta un obiect pe care mi-l doresc, ci pentru ca sunt cadouri de suflet, cu o anumita semnificarie... pentru ca gestul in sine de a darui un asemenea cadou face toti banii! Acesta e adevaratul secret despre cadouri! Asadar, atunci cand ne-ar aduce o deosebita bucurie sa primim noi insine cadoul pe care il daruim cuiva, atunci sa stii faptul ca este intr-adevar un cadou reusit! (nu merge situatia in care gasim scuza ca "nu sunt genul celui care il primeste"... daca te ascunzi dupa deget si arunci aceasta scuza, fa exercitiul de a te pune in pielea acelei persoane si imagineaza-ti daca te-ai bucura primind cadoul pe care tu il faci).
Si, pentru a ma intoarce la mesajele simparice si dragute pentru mame, am sa va mai dau un mic exemplu, dupa care sper sa va fi dat curaj destul de mult incat sa va puneti rapid sentimente pe hartie. Spuneam mai sus ca am observat tot mai multe cautari Google legate de mesaje pentru mama, felicitare pentru mama, pentru ziua mamei si asa mai departe. Cred ca am si prins ideea... vrem sa scriem cat mai frumos despre sentimentele noastre in felicitarea cumparata de la Mall pe care scrie cu litere de 48 "La multi ani de 8 Martie!". Frumos gestul - decat deloc...altfel, aspru criticat de mine. Dar te intreb... tu cum te-ai simti daca mama ta ar da search pe Google inainte cu o saptamana de ziua ta scriind: "exemplu urare de la multi ani din partea mamei pentru copilul ei". Ti-ar placeca sa stii ca cea care ti-a dat viata nu poate sa rosteasca macar trei cuvinte din suflet de ziua ta? Daca ti-ar placea, atunci continua sa cauti pe internet mesaje fara pic de esenta si scrie-le pe hartie, iar daca te-ai simti deranjat de gestul mamei tale de a cauta o formulare pe internet a mesajului ei pentru tine atunci pune-te repede la birou si scrie tot ceea ce simti pentru fiinta care ti-a dat viata... caci Ea merita cu siguranta sa-ti citeasca propriile sentimente si versuri scrise cu mana tremurata, iar nu pe cele ale unui masterand de la litere ce invarte cuvintele printre degete si scrie mii si mii de mesaje ce dau bine pe tapet dupa care le posteaza pe internet.

Asadar, pentru cei ce vor cauta pe Google in urmatoarele zile cuvintele sau sintagmele: mama, 8 Martie felicitare, urare de 8 Martie, mesaj de 8 Martie pentru mama, La Multi Ani pentru mama, ce simt pentru mama, compunere cu titlul mama, mama-cea mai importanta fiinta din viata mea, mama-e ziua ei, ce insemana mama, ce este o mama, citate despre mama(asta e chair urat... sa cauti citate despre mama si sa te apuci sa i le scrii, iar tu poate nu simti nimic din ceea ce pui tu pe hartie!!!).... acelora ce vor gasi blogul meu cautand aceste cuvinte le spun sa incerce sa astearna pe hartie macar 3 randuri de sentimente. Iar daca din iubirea voastra pentru mama nu reusiti sa umpleti jumatate de pagina pe nerasuflate nu numai 3 randuri, va compatimesc pentru ca... sunteti un caz pierdut ce nu-si apreciaza la maximul femeia ce i-a dat viata.


Cu gandul ca nu voi mai aparea inainte de 8 Martie pe blog, tin sa urez un primavaratic La Multi Ani adevaratelor femei, atat cu trupul, cat si cu sufletul, alaturi de toate urarile mele de bine, sanatate si bucurii!


Sa vina primavara care incepe, desigur, si cu tine!
Melodia recomandata : Holograf - Primavara incepe cu tine

vineri, 4 martie 2011

Cum era daca nu te cunosteam?

Se spune ca viata fiecaruia are un destin... fiecare dintre noi are un drum pe care trebuie sa il urmeze. Uneori devine blocat, alteori il gasim deszapezit  iar noi avem o viata minunata; se intampla sa apara gropi si incercam sa le ocolim sau pur si simplu incercam sa luam calea stradutelor laturalnice pentru a ajunge la destinatie. Uneori... parasim autostrada vietii noastre si pornim pe poteci de munte poate, drumuti de tara, drumuri europene, ulite de sat sau strazi adiacente. Cert e ca avem cu totii un drum, un scop, un tel... un destin fara macar sa stim exact care-ar putea fi acesta. Avem o directie spre care ne indreptam zi de zi, fara a sti cand e sfarsitul calatoriei noastre. Insa... ne bucuram de aceasta calatorie alaturi de ceilalti excursionisti ce-si traiesc  viata si-si urmeaza drumul lor. Ne bucuram de partenerii de calatorie care intamplator ne sunt prieteni, familia, vecinii, cunoscutii, colegii si asa mai departe. Ne sunt oamenii ce aduc pe parcursul calatoriei noastre ceva nou... fie ca aduc binele, fie ca aduc raul, ei sunt parte a calatoriei noastre! Sunt cei din jurul nostru si fara de care viata nu ar mai fi asemenea in momentul acesta. Fie ca este un moment in care bucria explodeaza din noi sau deznadejdea se prelinge pe crestetul nostru.
Ma intrebam astazi cum ar fi fost viata mea daca nu i-as fi cunoscut pe unii oameni ce au fost sau inca mai sunt in preajma mea. Ma intreb cum ar fi fost daca nu l-as fi cunoscut pe el care sa ma raneasca, dar cum ar fi fost totusi daca nu l-as fi avut pe celalat el care sa ma faca sa imi fie bine... cum ar fi fost daca nu o aveam pe ea sa imi intinda mana sau daca nu m-ar fi ranit atunci atat de tare... Si intrebandu-ma si gandindu-ma si reflectand si meditand gasesc a fi necesara aparitia intamplatoare a unor oameni in viata mea. Intamplator am descoperit ca mai devreme sau mai tarziu unii oameni au avut o influenta puternica asupra mea... un cunoscut obisnuit a devenit apoi un confident fidel, iar un prieten pe umarul puteam plange oricand a devenit doar un om ce-ti arunca un salut pe strada. Cu toate acestea... fara influenta lor asuprea calatoriei mele, a carei destinatie inca incerc sa o descopar, nu ar mai fi fost la fel.
Ma gandesc in primul rand cum era daca nu-mi cunosteam prietenii... cum era daca nu stiam de existenta lor... daca nu ii aveam alaturi de mine clipa de clipa... cum era daca nu scriam amintiri in sufletul meu petrecute alaturi de ei... cum era daca intreaga lume nu ar mai fi reprezentat pentru mine un cocolos mare de coincidente care mi-au adus in viata adevarate luminite de la capatul tunelului. Cum era daca nu ti-ai fi intalnit prietenii pe care ii ai acum alaturi de tine?
Un lucru e sigur... pentru mine totul era diferit. Atat de diferit incat astazi nu as mai fi scris acest articol intr-o vineri, 4 Martie 2011.

Cum era pentru tine daca nu i-ai fi cunoscut pe ei?



p.s.   ia acest exercitiu de gandire ca o modalitate de multumire pentru ceea ce esti azi, pentru ceea ce ai alaturi de tine... e o modalitate de a ne trezi din vis si de a multumi celor din jur pentru ceea ce sunt ei si pentru ceea ce reprezinta pentru tine, caci daca ei n-ar fi fost, acum nu s-ar mai povesti...

joi, 24 februarie 2011

Azi, 24 februarie, ziua indragostitilor de Romania-Dragobetele !

Dragobetele! In sfarsit e ziua indragostitilor specifica tarisoarei noastre frumoase aflate in colaps demografic. E ziua in care nu mai e cazul sa ne supunem procesului de americanizare, ci in sfarsit tinem cont de traditiile mosilor ce dadeau o floare proaspat iesita din pamantul dacic sotiilor, iubitelor lor sau "gragutelor" dupa cum se spune in unele zone ale tarii.
Pacat este insa ca astazi, de dimineata devreme, ascultand un post de radio(Pupatul FM) aud citindu-se dintr-un SMS intrebarea unui ascultator:"Cand se sarbatoreste Dragobetele?". Nu mai spun nimic, poate americanii vor avea raspunsul cel mai bun, daca noi ne luam dupa sarbatorile lor ale caror insemnatate nici macar nu o stim, cu siguranta ii intereseaza pe ei faptul ca noi nu ne cunoastem traditiile si vom avea ei grija de pastrarea lor asa ca... sa-i intrebam pe americani! Pentru ca anul viitor sa nu mai fie atat de multi oameni cu lectia neinvatata reamintesc faptul ca astazi, 24 februarie se sarbatoreste(mai mult sau mai putin, dar se sarbatoreste) ziua indragostitilor in republica parlamentara Romania, sarbatoare a iubirii numita Dragobete.

Cat despre iubire, dragoste si alte lexeme apartinand campului lexical al iubirii am sa-ti povestesc o experienta placuta in cateva randuri, fara a ma lungi prea tare, caci sunt alte lucruri de facut astazi, mai ales de ziua indragostitilor(trei puncte). Categoric ne place sa ne punem pe tapet dragostea, sa cheltuim bani, sa cumparam buchete cu zeci de trandafiri, lanturi stralucitoare si multe cadouri pentru cealalta jumatate a noastra... insa uitam sa oferim cadouri pentru suflet. Ne legam doar de partea materiala, doar de ceea ce este palpabil, fara a tine cont de insemnatatea pentru inima a unui simplu biletel in care iti scrii gandurile de iubire. Intr-un liceu din Romania si daca nu ma lasa memoria prea tare chiar din Cluj se sarbatoreste "saptamana prieteniei". Saptamana in care X scrie un biletel lui Y, Y lui Z si tot asa, iar la sfarsitul saptamanii biletelele ajung la destinatie, la persoana careia ii scrisesem gandurile frumoase. Cred ca e o modalitate prin care... punem in valoare, invatam si ne bucuram totodata daruind si cadouri pentru suflet si nu doar pentru a exersa pronuntia "am daruit un cadou".

Asa ca... azi e ziua in care din fatarnicul "I love You!" spus si necunoscutilor de pe strada, dar mai ales spus pe alta limba si nu pe romaneste, putem lasa sa iasa la iveala acel sincer "Te iubesc!", putem spune o declaratie de dragoste din inima, fara cuvite elevate si exprimari pompoase... azi poate fi ziua in care in sfarsit spunem ceea ce simtitm si poate fi inceputul unui lung sir de zile in care vom spune din ce in ce mai des ceea ce simtim(daca nu zilnic!)

Iti doresc o saptamana in care sa apara intr-un final, si pe strada ta, urmele primaverii!

Uite si ce melodie iti recomand pentru acest articol: Taxi-Cele doua cuvinte

duminică, 20 februarie 2011

Concertul Mircea Baniciu de la Cluj


Concertul de ieri seara, 16 februarie, din My Way i-a avut ca protagonisti pe mult indragitii Mircea Baniciu, cu al sau timbru vocal unic, Vlady Cnejevici aladuri de clapele ce-au creat o atmosfera speciala localului si Teo Boar, chitaristul mereu zambitor, cu o prezenta scenica deosebita.
Confirmari peste confirmari, multa, multa lume, o forfota continua in sala, buna dispozitie, zambete, pahare pline si atmosfera specifica unui concert “semnat” Mircea Baniciu… toate acestea au fost ingredientele perfecte pentru o seara cu totul si cu totul reusita din My Way in care Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici si Teo Boar au oferit publicului un cadou muzical incarcat cu mult profesionalism, pasiune pentru muzica si acea picatura de carisma specifica marilor artisti.  
Seara incepe cu un cantec pe versurile lui G.Toparceanu, “Tristeti provinciale”, urmat de “Intoarcerea la Orient”, “Dealul cu dor” sau “Amintiri”. Prestatia celor din local a fost una ideala… cu totii cantau, mainile erau mereu in aer, iar aplauzele nu lipseau din decorul elegant. Artistul adevarat este precum un alcimist pentru cei ce-l asculta, iar asa au fost cei trei muzicieni pentru noi, cei din public, la concertul din My Way. In cel mai scurt timp atmosfera a devenit atat de placuta, ca intre prieteni… ca intre cei ce asculta muzica buna si nu ezita sa o cante si cu sufletul, nu doar cu vocea, alaturi de artisti. Urmeaza apoi piese vesele, “Ceasornicarul” sau “Canadiana”, ce emanau pur si simplu energie pozitiva si parca un hormon al fericirii plutea in aer… il respiram cu totii si deveneam negresit parte a ambientei perfecte din My Way. “Vara la tara”, un cantec exceptional dupa cum il numeste si Mircea Baniciu a fost cantat fara greseala de cei din sala. Arunc o privire in spatele meu si descopar multe maini ridicate, ochi atintiti spre scena cocheta a localului… descopar un public ce canta impreuna cu artistii vers de vers, refren cu refren; ii auzeam de acolo, din fata, cum formau un glas comun, un glas specific folkului.
Dupa o pauza de cateva minute in care ne-am tras si noi si artistii suflarea, concertul a reinceput in aceeasi nota ce te binedispune negresit. “Randuri pentru pasarile calatoare” sau binecunoscuta “Pisica neagra” au pus din nou in priza localul devenit neincapator. Piesa “Scrisoare de bun ramas” da nastere unei atmosfere specifica muzicii bune, de calitate… specifica celor ce aleg sa isi petreaca o frumoasa seara de miercuri intr-un local ce se plaseaza in fruntea celor mai bune din Cluj, in My Way. Mircea Baniciu intercaleaza printre melodii glume despre Mircea Vintila, inspirat fiind de felicitarea rostita cu umor de cativa iubitori de folk din sala:”bravo Vintila!”. La “Hei tramvai”, melodie ce se studiaza pana si la scoala, sau “Mugur de fluier”, cand fetele au avut un solo al lor pe care l-au dus la capat cu brio, s-a cantat poate cel mai cu foc. Cei trei au  trecut apoi de la piese cu un ritm alert si aplauze ce conteneau inca a tine pasul cu muzica lor, la baladele atat de cunoscute si de frumoase ale lui Mircea Baniciu:”La-nceput de drum”, piesa dedicata publicului, “Intelegere” sau “Daca ai ghici”.
Carisma inedita a folkistului Mircea Vintila dadea o nota aparte spectacolului muzical. Acesta intercala printre melodii fel de fel de povesti, remarci sau experiente personale din turneele prin tara. Urmeaza apoi un “cantec interesant”, de care i-a fost teama muzicianului Mircea Baniciu ca va fi imnul Romaniei, dupa cum ne spune chiar el. Acest lucru se datoreaza faptului ca toata lumea il stie:”Andrii Popa”. Atmosfera atingea acum cote maxime, caci intreaga sala canta melodia alaturi de care am copilarit multi dintre noi, melodia care ne-a marcat tineretile poate si care inca mai este in sufletul nostru. “Cantecul bufonului” sau “Fata verde cu parul padure” au fost printre ultimele cantece ale serii care au incheiat momentul muzical intr-o nota optimista, peste care au fost presarate multe, multe aplauze si cu siguranta toata admiratia noastra, a celor ce am fost in My Way in seara de 16 februarie, pentru artistii Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici si Teo Boar.
Nu pot sa inchei fara a aminti vorbele de final atat de frumoase ale lui Mircea Baniciu adresate publicului: “ fara voi nu am mai fi fost noi aici”. Gestul de multumire indreptat spre cei din sala a dat dovada de existenta unui bun simt fin regasit la marii artisti… la artistii adevarati, nu doar cu vocea, ci si cu sufletul!


marți, 15 februarie 2011

Nu dau doi bani pe... pe ce?

Nu dau doi bani pentru multe lucruri din lumea asta ... nu dau doi bani pentru unii oameni, pentru unele caractere, pentru unele gesturi, relatii superficiale, obiecte ieftine lucrate pe vaporul dinspre China, pe etnobotanice... pe multe, multe lucruri nu dau doi bani!

Nu dau doi bani pe acei oameni ce mint nesimtire, nu dau doi bani pe cei ce refuza a mai spera, nu dau doi bani pe cei ce sunt alcoolici(stiu, alcoolismul e o boala), nu dau doi bani pe cei ce nu dau dreptul la replica, pe cei ce uita a saluta, nu dau doi bani pe medicii iresponsabili, pe dascalii ce nu-si fac meseria si nici macar nu-si cunosc atributiile din fisa postului, pe agentul de politie semianalfabet, pe ministrul romaniei de externe ce afrima ca Dunarea trece prin 14 tari(ca sa nu murim prosti, e bine sa stim ca sunt 10)... nu dau doi bani pentru incultura si prostia omeneasca!

Sunt uneori momente in care iti vine sa te lasi de toate... sa le lasi naibii pentru ca ai atat de multi prosti, incapabili si inculti in jur incat iti e sila sa ii mai intalnesti, sa dai ochii cu ei, sa le vorbesti, daramite sa vietuiesti alaturi de ei... daramite sa le explici un punct de vedere, o ipoteza, un mod de gandire. Ce inseamna defapt sintagma cheie a articolului de azi "nu dau doi bani"? Inseamna miserupismul meu pentru toate lucrurile pentru care nu mai trebuie sa imi bat capul, pentru ca si-l vor bate prostii destul pentru ele. Inseamna ca nu imi dau interesul pentru acele nimicuri, pentru acele lucruri si oameni ce pur si simplu suprapopuleaza si supraincarca Planeta fara motiv si scop, prin existenta lor... Nu ma mai chinui nici macar sa pun umarul la exterminarea lor, la schimbarea lor... la o imbunatatire a situatiilor pe care pur si simplu NU DAU DOI BANI.


Stii pe ce nu mai dau eu bani... pe preacurvite si emancipate. Nu dau doi bani pe toate pisicutele alea de 12 pana la 50 ani pe care le chinuie talentele(nu spun cum, uita-te pe strada si le vei intalni mereu)... nu dau doi bani pe acele persoane pe fruntea carora scrie cu litere mari:"sunt o curva", insa fondul de ten, cu doua nuante mai inchis decat cel potrivit pentru ele, acopera scrisul... nu dau doi bani pe artificialism, pe cele ce renunta la naturalete, pe cele ce aleg sa isi piarda copilaria la 12 ani doar pentru ca au un iubit(taran de la coada vacii cu sosetele rupte) cu opt clase terminate ce ia mintile gagicilor cu 8 ani mai mici ca el, doar pentru ca are o motoreta cu pedale de pe vremea lui Ceausescu. Nu dau doi bani pentru hainele ieftine cumparate din piata si neasortate(daca ai pantaloni gri, bluza galbena, adidasii portocalii si manusi verzi nu-ti mai pune pe umar geanta fosforescenta si in cap caciula cu picatele verzi pe un fundal cacaniu... nu de alta, dar se intampla sa nu am tot timpul ochelarii de seare la mine, iar curcubeul de culoare imi va irita teribil retina)... nu dau doi bani pentru taranii ce flescaie(ca sa nu spun rumega, precum la gobitoace) guma langa mine in mijlocul de transport in comun; nu dau doi bani pe cei ce nu stiu sa manance cu gara inchisa si cu ochii in farfuria lor sau pe cei care... pur si simplu ma abordeaza atunci cand citesc linistita cateva pagini dintr-o carte pe troleibuz(azi am intalnit trei specimene... tare mi-as dori sa ii intalnesc peste 20 de ani... poate ii voi gasi furand, poate spaland vase intr-un restaurant sau violand fete pe camp... oricum ii vad fara un viitor prosper si li-l doresc din plin). Nu dau doi bani pe acele babe care isi imping burtile la coborarea din autobuz, pe femeile de servici care-si permit sa strige la oameni, iar ele nici nu au citit atatea carti cati ani am eu. Nu dau doi bani pe rautatea si invidia celor care ma cred "inamicul lor", nu dau doi bani pe cei ce pretind a fi oraseni, dar de fapt sunt tarani din varf de munte prin caracterul lor... nu dau doi bani pe mamicile ce-si neglijeaza copiii, pe toti acei tipi foarte tari ce se cred cei mai macho la concerte si incep sa strige ei si sa faca atmosfera(dragilor, exista animatori platiti pentru asta sau Dj). Nu dau doi bani pe superficialitate, pe lucrurile facute doar ca sa fie facute, pe vanzatoarele uracioase de la magazin, pe cei ce nu iarta si pe cei ce nu cred in dragoste.

Nu dau doi bani pentru pozele facute in baie in oglinda si etalate pe internet, nu dau doi bani pentru cei ce-si etaleaza preferintele muzicale in spatiile publice(aviz celor ce asculta la casti mai tare decat functioneaza difuzoarele laptopului meu, iar eu trebuie sa ascult metale grele si de vreau si de nu vreau). Nu dau doi bani pe cei ce incearca sa-si ascunda sentimentelele, pe cei ce nu au curajul sa isi asume responsabilitatea, pe cei ce fug de adevar, pe cei ce se ascund dupa deget, pe cei ce isi lasa prietenele sa care plase in timp ce ei se scarpina in/la cap... nu dau doi bani pe misogini si misandre, pe cei ce fac un abuz emotional, fizic sau sexual, pe cei ce nu au mai citit o carte de mai bine de un an, pe cei ce nu iubesc natura, pe cei ce nu o ocrotesc, pe cei ce scuipa(scuze de cuvant) pe strada exact in fata mea, pentru cei ce se hoalba la tine si te fac sa crezi ca ai cacat pe fata, pe cei care cred ca haina il face pe om si afirma ca fericirea poate fi cumparata cu bani. Nu dau doi bani pe oamenii needucati, pe cei ce nu sprijina progresul, pe cei ce au uitat ca au plecat de jos...

Si lista poate continua...

Va recomand sa ascultati cateva melodii ale celor de la Tapinarii... exista un mesaj specific, care pe mine m-a inspirat astazi.


vineri, 11 februarie 2011

Tapinarii au fost in Irish and Music Pub

Trupa bucuresteana Tapinarii a ajuns si in Irish and Music Pub in cadrul turneului aniversar prin tara:”Anti Valentine’s Day”. Trupa sarbatoreste zece ani de folk alternativ, iar dupa prestatia acestora din 10 februarie din Irish Pub am convingerea ca vom reedita astfel de evenimente peste ani, sarbatorind 20, 30 sau si mai multi ani de existenta a trupei.
Concertul anuntat la 20:30 a avut o intarziere teribil de apasatoare si deranjanta de o ora si jumatate. Trei puncte de suspensie si nimic mai mult… La zece fix(seara) apare voios pe scena Ionut Mangu, insa publicul venise in Irish pentru altceva… vroia sa ii vada pe cei de la Tapinarii. Folkistul ne canta “Catre stele”, o melodie a acestuia mai noua “Fantezii duminicale” si celebra “Dana”, dupa care isi fac aparitia pe scena(in sfarsit) Adrian Tanase(chitara/voce) si Cosmin Covei(voce). Intre timp incaperea pentru concerte din Irish se umpluse bine, iar atmosfera era de zile mari. Asa a ramas pana cei doi tapinari au coborat de pe scena.
Repertoriul incepe cu “Du-te naibii”, cantata impreuna cu publicul, dupa care urmeaza “Femeia ideala”, “Cele doua femei ale mele” si “Piesa serioasa”. Prestatia celor veniti sa ii asculte pe Tapinarii a fost ideala… lumea canta, aplauzele vuiau la sfarsitul fiecarei melodii, iar refrenele erau cantate in intregime de acestia, cu o lejeritate demna de invidiat. Cu siguranta Tapinarii sunt iubiti si indragiti de Clujeni, iar asta mi-au demonstrat-o cei din sala ce cantau cu suflet melodiile acestora. Stiau titlurile, stiau refrenul, stiau versuri intregi, stiau replici… asa admiratori sa tot fie!
Piese precum “12 ani”, “Un ungur mic”, piesa ce nu are legatura cu orasul nostru, dupa cum afirma Tapinarii, “Si zeii cad” sau “Unde esti” au intretinut atmosfera din pub-ul
devenit plin de viata si voie buna. Chiar m-a uimit numarul relativ mare al celor prezenti in Irish la acest concert, raportandu-ma la celelalte seri de joi cu “folk sub felinare”.
Pentru ca era vorba de un concert Anti Valentine’s Day, Cosmin Covei incepe un monolog despre casatorie, despre cameramanul de la nunta, despre mireasa si cuplu, printre care intercala multe, multe interogatii devenite retorice. In acest timp, chitaristul Adrian Tanase, ce a avut o prestatie din care multi ar putea lua notite tacuti, isi aprinde tigara si-si savureaza berea linistit. Nu pot sa nu amintesc de umorul de calitate impartit cu noi, cei din sala. Publicul radea continuu, zambetele largi erau nelipsite din decorul pub-ului, iar aplauzele veneau la fiecare poanta teribil de haioasa a vocalistului.
Printre glume si rasete cei doi ne-au mai cantat si “Procust”, “Sunt fericit, “Embargo pe creier”, “Sfarsit si inceput de lume”, “Am idei preconcepute”, “Dintii cu tesla”, “Utopia” si “Puiul paranoic”. Si, dupa cum ne-am obisnuit pana acum, dupa o sesiune de cantat, publicul trebuia rasplatit din nou cu o portie veritabila de ras… au urmat apoi parodii la adresa celor de la Directia 5, Stefan Banica Jr., Vama sau Holograf. Cei doi fac un adevarat show pe scena parodiindu-i pe colegii lor ce apar pe scena cantand, iar publicul gusta momentul plin de umor al acestora.
Urmeaza momentul in care trupa Tapinarii canta si cea mai noua piesa a lor, “Visul”, fiind doar la a treia auditie, dupa concertele din cadrul aceluiasi turneu de la Brasov si Sibiu. Melodia suna foarte bine, e stilul lor, ii reprezinta si s-a dovedit ca a placut si publicului.
Piesele care au incheiat seara au fost “Nu dau doi bani”, “Cum ar fi fost viata mea”, “Tricicleta” si binecunsuta “Esti frumoasa, dar te strica fata”. Consider ca nu este nevoie sa ma repet amintind de prestatia demna de admirat a publicului… refrene intregi cantate de intreaga suflare din Irish, aplauze, lume multumita si artisti hraniti din respunsul pe care publicul il dadea dupa fiecare piesa, aplauze cu carul.
Intr-adevar a sunat atat de bine cantarea din Irish, chiar unul din vocalistii trupei, Cosmin, amintind de sunetul exceptional pe care de altfel l-am remarcat si eu. Cu toate acestea, vocea publicului a completat muzica Tapinatilor si mi-am reamintit ca un concert nu inseamna doar artisti, scena, reflectoare si acustica, ci inseamna si vibratia publicului… nelipsita in Irish and Music Pub la concertul Anti Valentine’s Day al celor de la Tapinarii.


Va spun si de aceasta daca ca link-ul oficial al articolului este:

http://evenimenteincluj.ro/2011/02/11/concertul-tapinarii-in-irish-and-music-pub/

Weekend frumos sa aveti cu totii!

luni, 7 februarie 2011

Tineretea e un vis cu sau fara sfarsit...

Forever Young - Alphaville este fondul muzical al articolului de astazi... musai, musai(in traducere - trebuie) sa il pui, altfel dispare esenta articolului de astazi, atmosfera va fi 0(zero), iar cuvintele de prisos.

Acum ca muzica a inceput, am sa iti povestesc despre feeling-ul de moment pe care l-am avut cand intamplator a venit la rand in playlist aceasta melodie indragita de mine peste masura, plina de acel "ceva"trait in momentele de "glorie" deplina. Imi amintesc ca acum ceva ani am fost la un concert al celor de la Alphaville in Baia Mare, la Serbarea Castanilor. Eram pe-atunci mai mica decat varsta limita la care te numesti tanar/young. Eram mai mult o crazy child pe atunci, insa cu timpul am ajuns la statutul de young and restless si tare-mi place asa cum e acum casuta bifata. Ei bine... cam asta ne transmit si cei de la Alphaville in melodia lor... "forever young I want to be... forever young". Cat de frumos sa iti doresti sa fii mereu tanar, mereu cu sufletul rebel si capul gata pregatit sa puna atat pe hartie cat si in practica cele mai teribile idei, fapte sau gesturi.

Intamplator, cand ascultam melodia amintita mai sus saltam din profil in profil pe Facebook si dau de unul ce apartinea unor oameni trecuti de prima tinerete, dar care puteau afirma cu siguranta ca inca sunt tineri... si asta nu o demonstrau doar pozele si modul lor de a fi, ci bucuria citita in ochii lor... de a trai, de a avea zile inainte, de a munci, de a se distra, de a avea curajul de a-si pastra sufletul tanar. Mie mi-e usor sa spun acum ca nu ma voi schimba niciodata, ca voi ramane aceeasi pe vecie, ca voi debita mereu perle si idei tampide de om rebel pe care nu-l doare capul pentru toate chichitele...e normal sa fie asa ca doar am 18 ani! Dar pentru a ramane mereu tanar, nu doar fizic, ci si sufleteste... trebuie cu adevarat sa-ti fi "trait copilaria", sa-ti fi creat amintiri pe care esti mereu dornic sa le reinnoiesti, reeditezi si redimensionezi prin ceea ce faci tu zi de zi... fie ca ai 30 de ani, fie ca esti parinte de copii ce la vara termina facultatea, fie ca in cateva zile atingi frumoasa varsta de 60 de ani(din pacate tot mai putini romani se bucura si de a doua tinerete). Nu degeaba se numeste a doua tinerete... nu degeaba fiecare varsta are farmecul ei, insa tineretea...tineretea e varsta nemuritoare sau cel putin asa trebuie sa fie. Tineretea e acea nebunie condamnata de cei ce sunt batrani... tineretea e rebelismul dulce dupa care tanjesc cei ce-au imbatranit fortat... Dar farmecul suprem este acela de a avea noi toti posibilitatea de a alege intre a ramane mereu tineri sau de a imbatrani incet, incet... pana ne pierdem intr-un pustiu intunecat.
Cunosc oameni ce sunt si cu mai mult de 30 de ani peste varsta mea, dar care traiesc la fel de intens precum cei ce biologic sunt in floarea tineretii. Nu ma intrebati care e floarea tineretii, pentru ca habarn nu am... si daca ma intrebati acum pana la cat tine tineretea, nici asta nu stiu. Pentru unii poate tine pana la 18, altii o poarta cu ei in buzunar si la 55, unii o pierd in rutina pe la 30, altii se sfiesc sa o imbrace la 35 sau unii ezita sa-si mai puna in miscare acea tinerete a anilor '80 doar pentru ca au copii si considera ca prin sobritate isi cresc odraslele exemplar. Asa se pierde tineretea, dar o data ce am pierdut-o nu o mai putem avea niciodata inapoi... 1-2-5-10 ani cu munca teribil de multa si ce crezi... crezi ca vei fi acelasi om ce isi mai permite sa faca nebuniile tineretii? Cu siguranta nu... iti pierzi avantul, obisnuintele si de descotorosesti fara sa iti dai seama de acea mentalitate frageda. Asa ca... in loc de forever young I want to be sa fie forever young I will be!

Tineretea mea e asa cum o vreau eu sa fie...e ideala si perfecta pentru mine. Nu lipseste nimic si inca e in crestere... pana cand va creste? Nu stiu, azi imi doresc pentru vesnicie, dar pentru ca vesnicia e si ea temporala caci umanitatea in sine nu e eterna, imi doresc sa dureze atat cat sa pot sa o impart cu cei mai putin tineri... fie ca ei sunt cei ce inca nu au ajuns la statutul de tanar sau au trecut deja de el lasand ca sa le fie furata tineretea din cine stie ce motive. Cat despre tineretea ta... tineretea ta e un vis trait de tine zi de zi... un vis pe care doar tu il stii si doar tu alegi cand se va sfarsi...


"Pastreaza-ti tineretea! Nimic pe lume nu-i mai frumos ca tineretea, nimic nu-i mai de pret ca ea." (Aleksey Maksimovich Peshkov)