Concertul Mircea Baniciu de la Cluj

Concertul de ieri seara, 16 februarie, din My Way i-a avut ca protagonisti pe mult indragitii Mircea Baniciu, cu al sau timbru vocal unic, Vlady Cnejevici aladuri de clapele ce-au creat o atmosfera speciala localului si Teo Boar, chitaristul mereu zambitor, cu o prezenta scenica deosebita.

Confirmari peste confirmari, multa, multa lume, o forfota continua in sala, buna dispozitie, zambete, pahare pline si atmosfera specifica unui concert “semnat” Mircea Baniciu… toate acestea au fost ingredientele perfecte pentru o seara cu totul si cu totul reusita din My Way in care Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici si Teo Boar au oferit publicului un cadou muzical incarcat cu mult profesionalism, pasiune pentru muzica si acea picatura de carisma specifica marilor artisti.  

Seara incepe cu un cantec pe versurile lui G.Toparceanu, “Tristeti provinciale”, urmat de “Intoarcerea la Orient”, “Dealul cu dor” sau “Amintiri”. Prestatia celor din local a fost una ideala… cu totii cantau, mainile erau mereu in aer, iar aplauzele nu lipseau din decorul elegant. Artistul adevarat este precum un alcimist pentru cei ce-l asculta, iar asa au fost cei trei muzicieni pentru noi, cei din public, la concertul din My Way. In cel mai scurt timp atmosfera a devenit atat de placuta, ca intre prieteni… ca intre cei ce asculta muzica buna si nu ezita sa o cante si cu sufletul, nu doar cu vocea, alaturi de artisti. Urmeaza apoi piese vesele, “Ceasornicarul” sau “Canadiana”, ce emanau pur si simplu energie pozitiva si parca un hormon al fericirii plutea in aer… il respiram cu totii si deveneam negresit parte a ambientei perfecte din My Way. “Vara la tara”, un cantec exceptional dupa cum il numeste si Mircea Baniciu a fost cantat fara greseala de cei din sala. Arunc o privire in spatele meu si descopar multe maini ridicate, ochi atintiti spre scena cocheta a localului… descopar un public ce canta impreuna cu artistii vers de vers, refren cu refren; ii auzeam de acolo, din fata, cum formau un glas comun, un glas specific folkului.

Dupa o pauza de cateva minute in care ne-am tras si noi si artistii suflarea, concertul a reinceput in aceeasi nota ce te binedispune negresit. “Randuri pentru pasarile calatoare” sau binecunoscuta “Pisica neagra” au pus din nou in priza localul devenit neincapator. Piesa “Scrisoare de bun ramas” da nastere unei atmosfere specifica muzicii bune, de calitate… specifica celor ce aleg sa isi petreaca o frumoasa seara de miercuri intr-un local ce se plaseaza in fruntea celor mai bune din Cluj, in My Way. Mircea Baniciu intercaleaza printre melodii glume despre Mircea Vintila, inspirat fiind de felicitarea rostita cu umor de cativa iubitori de folk din sala:”bravo Vintila!”. La “Hei tramvai”, melodie ce se studiaza pana si la scoala, sau “Mugur de fluier”, cand fetele au avut un solo al lor pe care l-au dus la capat cu brio, s-a cantat poate cel mai cu foc. Cei trei au  trecut apoi de la piese cu un ritm alert si aplauze ce conteneau inca a tine pasul cu muzica lor, la baladele atat de cunoscute si de frumoase ale lui Mircea Baniciu:”La-nceput de drum”, piesa dedicata publicului, “Intelegere” sau “Daca ai ghici”.

Carisma inedita a folkistului Mircea Vintila dadea o nota aparte spectacolului muzical. Acesta intercala printre melodii fel de fel de povesti, remarci sau experiente personale din turneele prin tara. Urmeaza apoi un “cantec interesant”, de care i-a fost teama muzicianului Mircea Baniciu ca va fi imnul Romaniei, dupa cum ne spune chiar el. Acest lucru se datoreaza faptului ca toata lumea il stie:”Andrii Popa”. Atmosfera atingea acum cote maxime, caci intreaga sala canta melodia alaturi de care am copilarit multi dintre noi, melodia care ne-a marcat tineretile poate si care inca mai este in sufletul nostru. “Cantecul bufonului” sau “Fata verde cu parul padure” au fost printre ultimele cantece ale serii care au incheiat momentul muzical intr-o nota optimista, peste care au fost presarate multe, multe aplauze si cu siguranta toata admiratia noastra, a celor ce am fost in My Way in seara de 16 februarie, pentru artistii Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici si Teo Boar.

Nu pot sa inchei fara a aminti vorbele de final atat de frumoase ale lui Mircea Baniciu adresate publicului: “ fara voi nu am mai fi fost noi aici”. Gestul de multumire indreptat spre cei din sala a dat dovada de existenta unui bun simt fin regasit la marii artisti… la artistii adevarati, nu doar cu vocea, ci si cu sufletul!

Acesta este si site-ul oficial al articolului:
http://evenimenteincluj.ro/2011/02/18/cum-a-fost-la-mircea-baniciu-in-my-way/

Tapinarii au fost in Irish and Music Pub

Trupa bucuresteana Tapinarii a ajuns si in Irish and Music Pub in cadrul turneului aniversar prin tara:”Anti Valentine’s Day”. Trupa sarbatoreste zece ani de folk alternativ, iar dupa prestatia acestora din 10 februarie din Irish Pub am convingerea ca vom reedita astfel de evenimente peste ani, sarbatorind 20, 30 sau si mai multi ani de existenta a trupei.
Concertul anuntat la 20:30 a avut o intarziere teribil de apasatoare si deranjanta de o ora si jumatate. Trei puncte de suspensie si nimic mai mult… La zece fix(seara) apare voios pe scena Ionut Mangu, insa publicul venise in Irish pentru altceva… vroia sa ii vada pe cei de la Tapinarii. Folkistul ne canta “Catre stele”, o melodie a acestuia mai noua “Fantezii duminicale” si celebra “Dana”, dupa care isi fac aparitia pe scena(in sfarsit) Adrian Tanase(chitara/voce) si Cosmin Covei(voce). Intre timp incaperea pentru concerte din Irish se umpluse bine, iar atmosfera era de zile mari. Asa a ramas pana cei doi tapinari au coborat de pe scena.
Repertoriul incepe cu “Du-te naibii”, cantata impreuna cu publicul, dupa care urmeaza “Femeia ideala”, “Cele doua femei ale mele” si “Piesa serioasa”. Prestatia celor veniti sa ii asculte pe Tapinarii a fost ideala… lumea canta, aplauzele vuiau la sfarsitul fiecarei melodii, iar refrenele erau cantate in intregime de acestia, cu o lejeritate demna de invidiat. Cu siguranta Tapinarii sunt iubiti si indragiti de Clujeni, iar asta mi-au demonstrat-o cei din sala ce cantau cu suflet melodiile acestora. Stiau titlurile, stiau refrenul, stiau versuri intregi, stiau replici… asa admiratori sa tot fie!
Piese precum “12 ani”, “Un ungur mic”, piesa ce nu are legatura cu orasul nostru, dupa cum afirma Tapinarii, “Si zeii cad” sau “Unde esti” au intretinut atmosfera din pub-ul
devenit plin de viata si voie buna. Chiar m-a uimit numarul relativ mare al celor prezenti in Irish la acest concert, raportandu-ma la celelalte seri de joi cu “folk sub felinare”.
Pentru ca era vorba de un concert Anti Valentine’s Day, Cosmin Covei incepe un monolog despre casatorie, despre cameramanul de la nunta, despre mireasa si cuplu, printre care intercala multe, multe interogatii devenite retorice. In acest timp, chitaristul Adrian Tanase, ce a avut o prestatie din care multi ar putea lua notite tacuti, isi aprinde tigara si-si savureaza berea linistit. Nu pot sa nu amintesc de umorul de calitate impartit cu noi, cei din sala. Publicul radea continuu, zambetele largi erau nelipsite din decorul pub-ului, iar aplauzele veneau la fiecare poanta teribil de haioasa a vocalistului.
Printre glume si rasete cei doi ne-au mai cantat si “Procust”, “Sunt fericit, “Embargo pe creier”, “Sfarsit si inceput de lume”, “Am idei preconcepute”, “Dintii cu tesla”, “Utopia” si “Puiul paranoic”. Si, dupa cum ne-am obisnuit pana acum, dupa o sesiune de cantat, publicul trebuia rasplatit din nou cu o portie veritabila de ras… au urmat apoi parodii la adresa celor de la Directia 5, Stefan Banica Jr., Vama sau Holograf. Cei doi fac un adevarat show pe scena parodiindu-i pe colegii lor ce apar pe scena cantand, iar publicul gusta momentul plin de umor al acestora.
Urmeaza momentul in care trupa Tapinarii canta si cea mai noua piesa a lor, “Visul”, fiind doar la a treia auditie, dupa concertele din cadrul aceluiasi turneu de la Brasov si Sibiu. Melodia suna foarte bine, e stilul lor, ii reprezinta si s-a dovedit ca a placut si publicului.
Piesele care au incheiat seara au fost “Nu dau doi bani”, “Cum ar fi fost viata mea”, “Tricicleta” si binecunsuta “Esti frumoasa, dar te strica fata”. Consider ca nu este nevoie sa ma repet amintind de prestatia demna de admirat a publicului… refrene intregi cantate de intreaga suflare din Irish, aplauze, lume multumita si artisti hraniti din respunsul pe care publicul il dadea dupa fiecare piesa, aplauze cu carul.
Intr-adevar a sunat atat de bine cantarea din Irish, chiar unul din vocalistii trupei, Cosmin, amintind de sunetul exceptional pe care de altfel l-am remarcat si eu. Cu toate acestea, vocea publicului a completat muzica Tapinatilor si mi-am reamintit ca un concert nu inseamna doar artisti, scena, reflectoare si acustica, ci inseamna si vibratia publicului… nelipsita in Irish and Music Pub la concertul Anti Valentine’s Day al celor de la Tapinarii.


Va spun si de aceasta daca ca link-ul oficial al articolului este:

http://evenimenteincluj.ro/2011/02/11/concertul-tapinarii-in-irish-and-music-pub/

Weekend frumos sa aveti cu totii!

Catalin Condurache - Folk

A fost folk sub felinare si in aceasta racoroasa seara de joi, 27 ianuarie, in Irish&Music Pub. Localul de pe strada Horea si-a deschis si de aceasta data usile pentru iubitorii folkului si a adus in fata noastra un alt artist ce a facut parte din Cenaclul Flacara, clujeanul Catalin Condurache. La 21:30 fix acesta deschide seara cu un salut prietenesc si promisiunea acestuia de a avea mai multa grija de noi, publicul clujean, intalnindu-ne in viitor din ce in ce mai des. Asa sa fie!

Artistul alege sa debuteze cu un cantec invatat la 10 ani, pe versurile lui Mircea Florian, “Podul de piatra”. Continua apoi cu celebrul “Blowing in the wind”/”Vanare de vant”, iar apoi ne canta si “Amintirea Paradisului”, pe versurile lui Adrian Ivanescu si muzica lui Adrian Ivanitchi. Seara continua apoi cu “putina poveste si despre farmec” dupa cum spune artistul, “Constantin si Veronica” a lui Mircea Vintila fiind intaiul cantec ce destinede atmosfera din Irish din aceasta seara.

Urmeaza apoi cantecele binecunoscute de cei ce savureaza acest gen de muzica nu doar de prin 2000 incoace, ci de atunci cand folkul era folk, iar concertele de chitara mult, mult mai rare. Piese de pe albumul artistului “Generatia Ta” au destines atmosfera din aceasta seara, clujeanul ajutandu-se de negative pentru majoritatea pieselor. Piesele “Elegie pentru trenurile reci”, “Nu exista” si “Balada lui Mil” culeg aplauzele pline de multumire ale publicului clujean. Si, pentru ca buna dispozitie sa ramana cat mai mult printre mesele si sticlele de bere ce se goleau si iar se umpleau, un alt cantec vesel cu un mesaj clar, “Gramatica pacii”, intretine si prelungeste atmosfera placuta de joi seara presarata cu acorduri de chitara. Dar, pentru a pune si mai multa emotie in cantarea din Irish, piesa “Juramant de dragoste si gelozie” pe versurile lui Adrian Paunescu ne cufunda parca pe toti cei din sala intr-o stare tipica ganditorului…  “pe ninsoare sunt gelos cand te ninge,/ pe oglinda ce ninge frumos…” sunt versurile care mi-au ramas intiparite in minte si care mi le repetam iar si iar… par atatea sentimente indesate intr-un singur cantec, dar atat de bine transmise de Catalin Condurache noua, celor din sala ce-l ascultam doar si… si pentru o secunda ne permiteam sa visam. “La capatul zilei” sau “Floare de ger” cantate cu formatia Shava, ce se auzea in fundal pe negativele ce insoteau fidel vocea artistului clujean, au incarcat cu emotie frageda publicul atent la versuri, semnificatii, muzica… la povestea cantecului folk. Aflam cu aceasta ocazie faptul ca, la inregistrarea si orchestrarea piesei “Floare de ger” au luat parte muzicieni, nelipsit fiind si un cvartet de coarde. Cu toate ca negativele inlocuiau acordionul, tobele sau cvartetul de coarte, atmosfera specifica “vremurilor bune” ce acoperea deja intreg localul ne purta pe toti pe valurile folkului, fara a mai tine seama de lipsa instrumentistilor.

Melodia “Brat la brat cu dracul” , plina de viata si ritm alert, trezeste din nou publicul scufundat intr-o clipa de visare, iar aplauzele celor din sala contenesc a tine pasul alaturi de Catalin Condurache, intr-un ritm rapid, de petrecere. Muzicuta da si mai mult curaj publicului ce parca ia foc pe acorduri mai piperate, chiuiturile si fluieraturile ce tineau ritmul melodiei fiind nelipsite. Asa da public pus pe distractie! Catalin Condurache propune apoi “sa facem un fel de caterinca” si incepe a canta in muzicuta asa cum se obisnuia odinioara in localurile cochete de pe bulevardurile pline de carutele trase de cai…

La un moment dat artistul ne spune ca “nu exista cantec de final al acestui concert” si  pe buna dreptate va spun ca asa a fost. De partu ori clujeanul se ridica de pe scaun, se pregateste sa coboare de pe scena, iar publicul nu-l lasa si nu-l lasa sa paraseasca scena, cerand prin aplauze inflacarate inca in cantec si inca un cantec. Imi placea hotararea celor din sala si… am apreciat si mai mult deschiderea artistului catre publicul care cerea cate o piesa si iar cate o piesa si tot asa. Pe langa acele cantece bine alese ce au intretinut atmosfera, pe langa ciupiturile chitarii sau cantatul la muzicuta, Catalin Condurache a oferit publicului clujean prezent in Irish Pub o seara completa, cu un repertoriu atat de diversificat incat aveai de unde alege. Printre ultimele piese cantate s-au numarat si binecunoscutele “Odata am ucis o vrabie” a celor de la Poesis si  “Cantecul bufonului” semnata Pasarea Colibri.

Catalin Condurache ne-ar mai fi cantat… poate si acum as fi fost tot acolo, ascultandu-l cu o mare, mare placere insa… insa s-a oprit brusc la mijlocul melodiei “Hai dihai”, a lui Doru Stanculescu, spunandu-ne simplu :”nu mai pot!”. Acesta a fost finalul serii de folk completa, din repertoriul careia nu a lipsit absolut nimic. Publicul a rasplatit artistul, ce s-a intors de patru ori la microfon, cu un rand de aplauze ce nu au contenit a se opri cu una, cu doua. Pe buna dreptate, Catalin Condurache le merita pe toate!


Articolul insotit de poze si o filmare le puteti gasi pe noul site Evenimente in Cluj, care arata foarte bine dupa noua schimbare de sigla si conformatie a paginii web:

http://evenimenteincluj.ro/2011/01/30/catalin-condurache-ne-a-cantat-in-irish-and-music-pub/