duminică, 15 ianuarie 2012

Si daca... de Mihai Eminescu


"Lumea toata-i trecatoare", chiar marele poet o spunea... insa azi unii dintre noi scoatem din cotloanele sufletelor noastre un gand, o amintire, o asociere proprie pentru ceea ce a fost Eminescu odata, Eminescu astazi.

Intr-o goana nebuna, haina si de neinteleas dupa bani, putere, popularitate uitam sa ne hranim cu poezie, cu slove printate de-o mana tremuranda pe-o foaie ce-a simtit emotia scrierii, emotia creatiei, emotia atingerii unui om de geniu... in goana noastra ne aducem aminte, de prea putine ori, de ce ne-au scris poetii, ce ne-au lasat, ce ne-au oferit... si ne pierdem.

Despre Eminovici, s-au scris multe si se vor mai scrie cu siguranta, insa cel mai mult si cel mai mult si mai mult ma fascineaza de-a dreptul conditia omului de geniu, felul in care el era perceput atunci si oglindirea lui astazi, 162 de ani de-atunci... mi se par atat de actuale abordarile eminesciene, perceperile si forma lucrurilor, atat de bine traduse pentru noi sentimente comune si trairi firesti, insa atat de candide atunci cand sunt receptionate de-un geniu si talmacite pentru negenii.

Caragiale spunea ca Eminovici era precum un om al extremelor, un introvertit desavarsit si, in aceeasi masura, un extrovertit veritabil. Sa percepi emotiile la intensitate maxima, oricare ar fi ele, sa percepi senzorial freamatul naturii, sa privesti inconjuratorul cu un ochi mai mult decat toti ceilalti, sa te bucuri de o inteligenta sclipitoare transpusa mai apoi prin scriere si totusi sa mai ai curajul sa iubesti, sa tanjesti, sa suferi dupa o Veronica... consider ca e o joaca a sortii, ca sa nu o numesc o ironie, si un tribut pe care, pana si omul de geniu, luceafar al poeziei, il ofera firescului. Pentru ca, una peste alta, Eminovici era un normal, intr-o sfera a lui, insa un ins criptat, incifrat si anormal chiar pentru aceia ce refuza a-si deschide mintea, viziunea, abordarea.
 
Si daca...

vineri, 13 ianuarie 2012

Consemnare a prezentului

Seara buna si la multi ani!

Revin pentru cateva minute pe acest Blog pentru ca de o mana de zile vroiam sa consemnez in scriere cateva idei de moment si actualitate ce fug pe langa mine si despre care vreau sa-mi amintesc peste cateva luni.

1) Prea putini tineri mai au personalitate, punct de vedere si un argument al faptelor ce le apartin (nu ma luati pe mine cu replici fâsâite de genul ca "si tu esti un copil/tânăr" ca nu-i cazul... mai bine inchide Blogul atunci... si Mozart era celebru, compunea cand era copil; ce, daca esti tanar trebuie sa astepti pana esti batran ca sa te bage lumea-n seama? atunci imbatranesti degeaba). Revin la subiectul despre aceia fara punct de vedere, argument.
Exemplu: Miercuri noaptea spre dimineata intr-un Club/Pub/Carciuma din Cluj, dupa o seara de Karaoke, dans cu muzica buna pentru dansat si ii pot spune de bun gust, hop-top sa dansam cu totii pe tiganeasca Muro Savo (dati pe Google) pentru ca asta a ales Mr. Dj intr-un moment extrem de neinspirat. Eu zic ca daca dansezi cu foc pe Pitbull, Liky Lee s.a. nu prea ai cum sa o faci cu aceeasi "determinare pe tiganeasca". Nu merge si gata! Si m-am pus pe-un scaun mai inalt( ca norocul) si-am privit... dezamagire, dezamagitor si nu spun mai multe.

2) Ar trebui conditionate zilele pe Facebook cu lectura obligatorie. Ziua si cartea! Hai na ca sa nu fiu absurda saptamana si cartea... ca doar daca ai timp de pierdut pe internet ai si de citit! De fiecare daca cand deschid Facebook-ul observ zeci de greseli de scriere. Nu spun ca eu nu le fac... cu carul, cu cosul de la Supermarket, cu sacul... insa nu la nivelul sau grosolania care apar pe net. Repet: nu este zi in care sa nu citesc gresit cate ceva... pai ce exemplu le dam pustanilor de 12 ani care au Facebook si abia stiu citi si scrie de vrei 5-6 ani? Criteriul de scriere corecta in urmatorii 15-20 de ani la angajare va fi unul strong!

3) Efectul de turma este specific din ce in ce mai des in ultimele zile. Ne bagam nasul unde nu ne fierbe oala, promovam citate, subiecte, articole, link-uri sau poze despre care habarn nu avem, despre subiecte total eronate sau nefondate doar pentru ca pare inteligenta miscarea noastra. Pai da' nu mai bine stam noi intr-o sala de lectura frumos si ne-apucam sa citim despre extraterestrii in loc sa citim tot felul de articole penibile gasite pe toate gardurile internetului? Dar facem asta pentru ca... turma face la fel! Nu voi enumera subiectele pentru ca as fi si eu o capra(ca sa nu spun oaie) din turma.

4) Multora le place sa piarda timpul, sa se repete si sa nu fie deloc originali. Cliseul zilei: " ningeeee!!!" . Ok, am inteles... te bucuri de zapada ( si eu ma bucur de multe), dar pana la un punct isteria aste virtuala; cu statusuri, mesaje, fete zambitoare si alte cele pentru ca ninge... ce-ar fi daca ne-am apuca sa citim cate ceva despre zapada. Bag mana in foc pentru ca 50,00001% din cei cu statusuri despre zapada nu stiu sa explice care-i povestea cu zapada asa cum trebuie. Si stii de ce afirm asta? Pentru ca vedeam la televizor (de Craciun... ca doar atunci am curent la priza) faptul ca tineri, batrani... unii oameni de la noi din country nu stiu care e semnificatia Craciunului.
Nota: a se observa faptul ca sunt la pas cu noile tendinte de scriere si utilizarea americanismelor si a englezismelor!

5) Concluzie inainte de final... nu exista. O trageti voi singuri ca sunteti oameni mari si vaccinati!

Nu am sa mai scriu aici pe Blog decat in perioade de maxima iritare si plictiseala maxima( cand predomina exprimarea mucalita - vezi articolul de azi), dor de scris si tentatia degetelor de a lovi tastele, intrucat nu mai am timp/ vreme si imi pare ca unele acticole sunt interpretate personal de cativa si cateva ( in clasa a5-a invatam la Lb. Romana faptul ca toate scrierile "pornesc de la un sambure de adevar"... asa si cu Blogul se naste de la un sambure de adevar... si din sambure cine stie ce iese cu atatea mutatii genetice si atitudini "ECO").


Multumiri cititorilor despre care (sincer!) nu m-as fi gandit ca sunt atat de multi si fideli in aprecierea scrierilor mele. O mana dintre acestia( sufar de o mutatie si mana mea este cam cat triplul degetelor tale) ma "forteaza"  sa nu renunt definitiv la scris si incet, incet ma urnesc sa mai tastez cat si cum stiu cate un articol despre te miri ce... Am sa mai scriu, insa poate nu doar in maniera virtuala cu specific de Blog, insa pana atunci mai e mult de munca.

S-auzim de mult mai bine!

miercuri, 14 decembrie 2011

Despre citatele in spatele carora ne ascundem

Suntem niste filozofi, niste feerici, niste visatori, niste romantici, niste marionete ce se perinda printre iluziile citatelor si copiaza conturul umbrei sufletului celor ce au trait emotii, au lasat urme in constiinta celorlalti si au pus pe hartie o poveste prin putine cuvinte. Asta suntem atunci cand ne ascundem trairile in spatele unor citate pompoase, in ascunzisul unor mottouri iluzorice ce astazi nasc aparente, vorbind prin cuvintele altora si mutilandu-ne trairile sincere, proprii si personale, ale eului nostru, prin perceptia falsa despre prietenie, dragoste, realizari, motivatie, succes, ecologie, scoala, muzica, poezie, arta si multe, multe alte subiecte abordate si explicate in viziunea altora. Nu-mi spune mie ca lumea e atat de profunda precum arata toate citatele marete pe care le intalnesc zi de zi; iar daca este asa, spune-mi unde gasesc acea adunatura de oameni ce traiesc atat de intens clipa, ce se rostogolesc atat de adanc inauntrul constiintei lor. Caut astfel de oameni zi de zi si ii gasesc din ce in ce mai rar, din ce in ce mai greu si, uneori, accidental...
Vad din ce in ce mai multi tineri necopti ce-si dramatizeaza prezentul si asa destul de tragic in contextul lipsei valorilor, exemplelor, virtutiilor, moralei, ratiunii. Ii vad cum sufla printre degete, pe taste, vorbe marete, dar nu inteleg despre ce e vorba... le vad cum dramatizeaza despre iubire dupa ce s-au pupat pe obraz, cum ridica dragostea pentru cea mai buna prietena la cele mai inalte cote pentru ca a facut "de servici pe scoala" si au mancat Covrigi de Pitesti impreuna, ii vad cum se indoapa cu fragmente din prezentarile lui Steve Jobs cand ei nu vazusera in viata lor un Apple si nu stiau pana acum cateva luni care era treaba cu americanul asta, ii vad cum reproduc cu incredere cugetarile marilor clasici, cand ei nu si-au citit macar bibliografia minimala la scoala, ii vad cum il citeaza pe Louis Armstrong cand ei n-au gram de cunostinte despre jazz, ii vad cum vorbesc despre frumosul din lume sau natura doar pentru ca da bine un citat al lui Al Gore si totul pare astfel mai intelectualizat, poate chiar si cerebral.
Oare e asa de greu sa definim noi succesul, vanitatea, copilaria, tineretea, amurgul, pasiunea si multe altele? E asa de greu sa fim sinceri cu noi si sa privim cu ochiul ce ne apartine noua realitatea ce ne inconjoara? Ce de ii parafrazam atat pe marii clasici cand ceea ce ei spuneau nu se muleaza catusi de putin cu ceea ce noi credem acum? De ce ne folosim de expresii doar pentru ca suna bine si da un iz intelectualist? Vad tot mai multe cuvinte marete pe internet, indeosebi pe retelele de socializare si ma intreb de ce oare? De ce e nevoie sa impopotonam o latura a socializarii oricum glaciara, ofilita, cu vorbe marete, cuvinte ce e pacat a fi irosite acolo, pentru ca ele inseamna defapt altceva... Primim cateva aprecieri in fuga de la ceilalti prieteni cititori si urmatoarea zi o luam de la capat, cu o alta fraza, a altui personaj, din nou aceeasi poveste si atat, nimic mai mult.
Ce-ar fi dac-am pune mai mult suflet in ceea ce facem, daca am citit si cu sufletul acele vorbe marete si am invata ceva din ele? Ce-ar fi daca am cugeta asupra intelesului lor si am incerca sa oferim si noi, la randul nostru, o vorba din care multi au de invatat, o vorba care ne apartine noua si nu altora?

Se plangeau mereu scolarii ca nu inteleg versurile lui Eminescu, la Blaga totul era in ceata, iar la Stanescu nici urma de intelegere. Ca nu stiu "sa comenteze despre ce e vorba in poezie", ca nu stiu la ce se refera "tipsia de jar" si multe altele. Pai atunci stau si ma-ntreb din pura plictiseala si lipsa de activitate... atunci cum vor intelege ei o fraza a lui Kant, o cugetare a lui Mark Twain sau o remarca a lui Hipocrate?

Nu zic sa nu postati citate, nu spun sa nu le cititi, sa nu le invatati pe de rost, sa nu le scrieti pe intaia foaie atunci cand daruiti o carte sau o felicitare, insa lasati-o mai domol cu cele care va depasesc total, cu cele care sunt cu mult peste capacitatea voastra de intelegere si abordare, intrucat experienta voastra de viata, practica sociala si maturitatea spirituala mai au inca de evoluat...

Aviz amatorilor!

luni, 31 octombrie 2011

O zi de luni!

Pentru ca e o zi de luni... un inceput de saptamana cu cine mai stie ce nebunii studentesti, cu cine stie cat de putine ore dormite si cat de multe ore petrecuta in compania oamenilor care-ti plac. Cu multe imprevizibilitati!


O saptamana buna incepe de luni! Sa fie astfel si pentru tine!

Auditia obligatorie:
Voltaj - O zi de luni

vineri, 28 octombrie 2011

Aloha!

N-am mai scris de mult pe blog... aveam ceva articole savuroase, insa le mai pastrez inca la "murat" pentru cine stie ce vremuri... nu stiu pe cand si nici nu stiu pentru cine. De aici rezulta faptul ca articolele care sunt publicate pe acest blog nu au legatura cu viata-mi personala(scrie si permanent pe blog), pentru ca acum ceva luni am postat niste articole de care m-am bucurat tare mult(despre iubire) pentru ca mi-au adis cei mai multi vizitatori din istoria ArtGeo Life 2. Pentru asta va multumesc mult! Am sa mai postaz in viitor(apropiat sau idepartat)articole apartinand acestei sfere...
Seara asta, intr-un frumos camin din campusul universitar mi s-a spus ca nu am postat de mult, motiv pentru care m-am gandit sa-ti scriu cateva vorbe, asa... pe fuga, pentru ca viata de student nu-mi mai permite(se pare) sa petrec atat de mult timp inaintea  tastelor.
Mi-a fost ridicat la fileu zilele acestea subiectul realitatii... mi se spunea sa am o gandire realista asuprea ceea ce ma inconjoara, asupra ceea ce e in jurul meu... asupra relatiilor de cuplu, sociale, profesionale. Daca noi "visam"oare la prea mult? Daca aspiram la ceva de neimplinit? De nerealizat... de nefacut? Ce-ar trebui sa facem noi?
Ei bine, ar trebui sa ne trezim intr-o dimineata, devreme, sa ne spalam cu apa rece, sa respiram adanc aerul orasului( pentru ca despre conglomeratul urbanului vorbim aici) si sa ne gandim sincer daca ne place viata pe care o avem... daca ne plac relatiile de cuplu, iubire, socializare pe care le avem... daca ne place pur si simplu sa ne trezim dimineata inainte de alarma telefonului doar pentru a savura in liniste o ceasca de ceai/cafea.
E o diferenta intre realitatea contemporana noua si aceea pe care noi o percepem. Trebuie sa fim realisti, duri, aspri cu noi, pentru a avea succes... in ceea ce facem zi de zi, sseara de seara, dimineata de dimineata...


Bafta in identificarea realitatii tale!

miercuri, 21 septembrie 2011

Atunci cand ne afisam prostia, vulgaritatea, curvustinismul

Avertizare cate toti cititorii: articol scris in mare graba, printre o gramada de treburi si cu un flux de ganduri nervoase si scarbita in acelasi timp de prostia tinerelor ce se fâțâie contemporane cu mine pe Facebook.

Povestea incepe acum ... nici nu cred ca a trecut un minut. Lucram de zor pe calculator, foloseam internetul la maximum si implicit reteaua de socializare Facebook. Faceam cunoscut un eveniment si dau din greseala de nu stiu ce buton ca imi apar toate posturile "prietenilor mei"(de pe Facebook) sau ceva de genul. Si primul care imi apare - ca doar nu stau eu sa citesc ca nebuna toate anunturile copiilor - este urmatorul. Si va dau cuvantul meu ca "citez" cu un copy si un paste ceea ce scria acolo. Pregatiti-va dragilor si dragilor:

"Cine e disponibil sa vina cu mina pana la spital sa fac un avort ? Nevoie urgenta !!!"

 Mai cititi o data daca nu v-ati focalizat bine privirea... da, este si o greseala de scriere, dar sa trecem peste, esenta de prostie, penibilitate si preacurvism se intelege.

Ce sa inteleg eu din asta? Paaai nici nu stiu cum sa explic iesirea-mi rapida si iritarea-mi... problema e - sa zicem - a mea pentru ca citesc asa magarii, dar mi-a sarit in ochi, asta e problema... Asta e problema, ca isi etaleaza prostia peste tot... acolo unde poate eu mai vad o poza frumoasa de-a prietenilor din vacanta, acolo unde poate mai schimb o vorba cu un prieten de peste hotare si dau cate un like la bancurile cu scotieni(citisem unul bun adineauri). 


Pe bune cum te poate duce capul sa scrii asa ceva? Si in gluma si in serios si beata si nebeata si cum vrei tu... mega plictisita de viata, cum sa scrii asa ceva? Nu ai altceva cu ce sa te afisezi? Cu ce sa atragi atentia? Cu ce sa primesti comentariile alea multe si like-urile date in fuga doar ca sa ai si tu activitate?
E trist pentru ca se glumeste cu astfel de lucruri, pentru ca mergand mai departe acceptiunea sau continutul semnatic al avortului intram intr-o zona de discutii ce a nascut controverse si tensiuni de zeci si sute de ani intre bisericile lumii, fara a mai aminti aici de strictetea cu care religia catolica a condamnat si condamna vehement aceste lucruri. Si as putea continua cu o grafiere despre increat si filozofii vechi, discutabile si mai putin discutabile, insa nu acesta e scopul articolului.

Si stau si ma gandesc acum... care e scopul articolului? Nu stiu... cand vezi astfel de lucruri iti dai seama ca scopul tau ramane pur si simplu acela de a nu cadea si tu in penibilitate si vulgaritate pentru ca... e pana la urma atat de josnic sa-ti expui astfel de lucruri public.


Ureaza-mi succes in drumul meu... mai e multa treaba, insa cu pasi mici se urca muntii!
Numai bine!

luni, 19 septembrie 2011

De ce iubim?

De ce iubim?
De ce punem suflet si lasam toate berierele jos?
De ce spunem lucruri pe care regretam ca le-am destainuit?
De ce ne incredem in acel barbat ideal pentru a descoperi intr-un final o iluzie?
De ce am renunta la multe lucruri pentru el doar pentru ca noi il vedem intr-un fel si el nu e asa?
De ce ne incredem in ei pentru ca mai apoi sa plangem in hohote caci am crezut intr-un vis terminat mult prea fulgerator?
De ce avem curajul sa ii prindem de mana si mai apoi sa ne bucuram de placerile trupesti pentru ca dupa acea noapte sa iti spuna ca e mai bine sa nu continui "povestea"?
De ce trebuie sa vedem cum se chinuie sa o priveasca pe o alta asa cum te privea la inceput?
De ce ne lasam seduse de acele priviri care se metamorfozeaza in venin la un moment dat?
De ce avem impresia ca doar noua ne-a rostit in soapta acea poveste si el o facea pentru toate celelalte?
De ce credem ca el e diferit si totusi e ca toti ceilalti?
De ce ne incredem in zambetul lor pentru a descoperi mai apoi un suras ironic?
De ce visam atunci cand primim mesaje in plina noapte si noi ne grabim sa le raspundem cu mana tremuranda de emotie si fericire?
De ce ne grabim sa iubim un om pentru a simti mai apoi tortura despartirii?
De ce ne incredem in ei?
De ce si iar de ce?
Asta nu am sa pot intelege... poate pentru ca suntem oameni, gresim si invatam din greseli. Cum invatam? Doar experimentand... doar traind prin acea iubire de-o vara la 19 ani, atunci cand viata-ti pare un joc si sa iubesti devine atat de simplu... Doar incercand, cautand si avand curajul de a ne pune inca o data intrebarea "de ce?".
Si te intreb pe tine: DE CE?



Pentru ca nu regret nimic din ce s-a-ntamplat!




Revin cu articole noi, pregatite de mult pentru tine. Pe curand!