Lansare de carte si concert Dinu Olarasu cu surprize!

Ieri, 5 martie, Dinu Orasaru a lansat, unde altundeva decat in La Port, cartea sa de poezii numita Vama. Momentul incepe cu introducerea frumoasa facuta de Ionut Mangu despre sensibilul artist Dinu Olarasu, urmata de preluarea sefiei microfonului a editorului acestei carti, Valentin Hasder. Acesta doreste sa ne dovedeasca faptul ca Dinu Olarasu scrie bine si citeste la intamplare poeziile cu numarul 15(“Oase de cer”) si 63(“Licitatie). Dupa alte cateva minute in care editorul ne familiariza cu poetul, apare si acesta la microfon impletind mai apoi poezia cu muzica, versurile cu notele si emotia cu timpul ce se scurgea placut. Seara a curs mai apoi linistit, cu poezii citite de catre editor si versuri cantate de Olarasu. La cererea artistului, apare langa el si tanara folkista Miruna Pascu alaturi de care imparte melodia “Zece ani” intr-un duet improvizat. Pentru ca Dinu Olarasu este poetul ce-si canta versurile, ne-a cantat in continuare sentimentele si emotiile ascunse in melodiile lui.

Ionut Mangu revine la microfon pentru a ne canta si el, insa momentul lui este interupt de aparitia subita, spre uimirea tuturor, a unei frumoase mirese. Aflam povestea de iubire a celor doi proaspat casatoriti, inceputa la Iasi, dupa un concert Dinu Olarasu, continuata se pare timp de trei luni pe acorduri de iubire ce-au dus si la o nunta de la care se pare ca mireasa a fugit pentru a-l intalni pe Dinu Olarasu. Apar apoi nasii, mirele si cameramanul. Totul era o coincidenta frumoasa atat pentru miri cat si pentru cei prezenti in acele momente in ceainarie. Dupa cum ne spune Izabela, cea mai buna prietena a miresei, coloana sonora a filmuletului ce continea poze cu cei doi miri era defapt tot o melodie de-a lui Dinu Olarasu, care alta decat “N-ai nevoie”. Una dintre cele mai frumoase melodii ale folkului romanesc este categoric si aceasta, pe care Dinu Olarasu a cantat-o pentru proaspetii casatoriti. Lavinia si Marian Dobrea primesc si un cadou de nunta din partea artistului, si anume melodia “2000 de ani” cantata special pentru acestia, precum si piesa “Naspa”. Spre surprinderea tuturor, apare si nasul la microfon ce ne canta doua melodii, una dintre acestea fiind si cea a lui Victor Socaciu, “Tata si caii”. Nuntasii mai raman putin in La Port dupa care se intorc grabiti la petrecere. Trebuie sa le uram si noi, echipa de la Evenimente in Cluj, o viata frumoasa inspirata mereu de muzica lui Dinu Olarasu si casa de piatra!

Dupa evenimentul neasteptat Ionut Mangu reapare la microfon continuandu-si repertoriul compus din piesele proprii precum:”Inca o zi”, “Fantezii duminicale”, “Raspantii”, “Hasuri” si “Dana”.

Nu pot sa inchei fara a aminti de momentele surprinse se mine pe  partursul serii de lansare a cartii, clipe in care vedeam ici-colo cate o persoana cu ochii atintiti in cartea lui Olarasu… ii vedeam cum raman cu ochii lipiti de pagini, cum se pierd printre amintiri si dau voie gandului sa fuga departe… sa fuga acolo, in Vama.

Siteul unde puteti vedea si poze, precum si siteul oficial al articolului este:

http://evenimenteincluj.ro/2011/03/06/lansare-de-carte-si-concert-dinu-olarasu-cu-surprize/

Concertul Mircea Baniciu de la Cluj

Concertul de ieri seara, 16 februarie, din My Way i-a avut ca protagonisti pe mult indragitii Mircea Baniciu, cu al sau timbru vocal unic, Vlady Cnejevici aladuri de clapele ce-au creat o atmosfera speciala localului si Teo Boar, chitaristul mereu zambitor, cu o prezenta scenica deosebita.

Confirmari peste confirmari, multa, multa lume, o forfota continua in sala, buna dispozitie, zambete, pahare pline si atmosfera specifica unui concert “semnat” Mircea Baniciu… toate acestea au fost ingredientele perfecte pentru o seara cu totul si cu totul reusita din My Way in care Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici si Teo Boar au oferit publicului un cadou muzical incarcat cu mult profesionalism, pasiune pentru muzica si acea picatura de carisma specifica marilor artisti.  

Seara incepe cu un cantec pe versurile lui G.Toparceanu, “Tristeti provinciale”, urmat de “Intoarcerea la Orient”, “Dealul cu dor” sau “Amintiri”. Prestatia celor din local a fost una ideala… cu totii cantau, mainile erau mereu in aer, iar aplauzele nu lipseau din decorul elegant. Artistul adevarat este precum un alcimist pentru cei ce-l asculta, iar asa au fost cei trei muzicieni pentru noi, cei din public, la concertul din My Way. In cel mai scurt timp atmosfera a devenit atat de placuta, ca intre prieteni… ca intre cei ce asculta muzica buna si nu ezita sa o cante si cu sufletul, nu doar cu vocea, alaturi de artisti. Urmeaza apoi piese vesele, “Ceasornicarul” sau “Canadiana”, ce emanau pur si simplu energie pozitiva si parca un hormon al fericirii plutea in aer… il respiram cu totii si deveneam negresit parte a ambientei perfecte din My Way. “Vara la tara”, un cantec exceptional dupa cum il numeste si Mircea Baniciu a fost cantat fara greseala de cei din sala. Arunc o privire in spatele meu si descopar multe maini ridicate, ochi atintiti spre scena cocheta a localului… descopar un public ce canta impreuna cu artistii vers de vers, refren cu refren; ii auzeam de acolo, din fata, cum formau un glas comun, un glas specific folkului.

Dupa o pauza de cateva minute in care ne-am tras si noi si artistii suflarea, concertul a reinceput in aceeasi nota ce te binedispune negresit. “Randuri pentru pasarile calatoare” sau binecunoscuta “Pisica neagra” au pus din nou in priza localul devenit neincapator. Piesa “Scrisoare de bun ramas” da nastere unei atmosfere specifica muzicii bune, de calitate… specifica celor ce aleg sa isi petreaca o frumoasa seara de miercuri intr-un local ce se plaseaza in fruntea celor mai bune din Cluj, in My Way. Mircea Baniciu intercaleaza printre melodii glume despre Mircea Vintila, inspirat fiind de felicitarea rostita cu umor de cativa iubitori de folk din sala:”bravo Vintila!”. La “Hei tramvai”, melodie ce se studiaza pana si la scoala, sau “Mugur de fluier”, cand fetele au avut un solo al lor pe care l-au dus la capat cu brio, s-a cantat poate cel mai cu foc. Cei trei au  trecut apoi de la piese cu un ritm alert si aplauze ce conteneau inca a tine pasul cu muzica lor, la baladele atat de cunoscute si de frumoase ale lui Mircea Baniciu:”La-nceput de drum”, piesa dedicata publicului, “Intelegere” sau “Daca ai ghici”.

Carisma inedita a folkistului Mircea Vintila dadea o nota aparte spectacolului muzical. Acesta intercala printre melodii fel de fel de povesti, remarci sau experiente personale din turneele prin tara. Urmeaza apoi un “cantec interesant”, de care i-a fost teama muzicianului Mircea Baniciu ca va fi imnul Romaniei, dupa cum ne spune chiar el. Acest lucru se datoreaza faptului ca toata lumea il stie:”Andrii Popa”. Atmosfera atingea acum cote maxime, caci intreaga sala canta melodia alaturi de care am copilarit multi dintre noi, melodia care ne-a marcat tineretile poate si care inca mai este in sufletul nostru. “Cantecul bufonului” sau “Fata verde cu parul padure” au fost printre ultimele cantece ale serii care au incheiat momentul muzical intr-o nota optimista, peste care au fost presarate multe, multe aplauze si cu siguranta toata admiratia noastra, a celor ce am fost in My Way in seara de 16 februarie, pentru artistii Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici si Teo Boar.

Nu pot sa inchei fara a aminti vorbele de final atat de frumoase ale lui Mircea Baniciu adresate publicului: “ fara voi nu am mai fi fost noi aici”. Gestul de multumire indreptat spre cei din sala a dat dovada de existenta unui bun simt fin regasit la marii artisti… la artistii adevarati, nu doar cu vocea, ci si cu sufletul!

Acesta este si site-ul oficial al articolului:
http://evenimenteincluj.ro/2011/02/18/cum-a-fost-la-mircea-baniciu-in-my-way/

Tapinarii au fost in Irish and Music Pub

Trupa bucuresteana Tapinarii a ajuns si in Irish and Music Pub in cadrul turneului aniversar prin tara:”Anti Valentine’s Day”. Trupa sarbatoreste zece ani de folk alternativ, iar dupa prestatia acestora din 10 februarie din Irish Pub am convingerea ca vom reedita astfel de evenimente peste ani, sarbatorind 20, 30 sau si mai multi ani de existenta a trupei.
Concertul anuntat la 20:30 a avut o intarziere teribil de apasatoare si deranjanta de o ora si jumatate. Trei puncte de suspensie si nimic mai mult… La zece fix(seara) apare voios pe scena Ionut Mangu, insa publicul venise in Irish pentru altceva… vroia sa ii vada pe cei de la Tapinarii. Folkistul ne canta “Catre stele”, o melodie a acestuia mai noua “Fantezii duminicale” si celebra “Dana”, dupa care isi fac aparitia pe scena(in sfarsit) Adrian Tanase(chitara/voce) si Cosmin Covei(voce). Intre timp incaperea pentru concerte din Irish se umpluse bine, iar atmosfera era de zile mari. Asa a ramas pana cei doi tapinari au coborat de pe scena.
Repertoriul incepe cu “Du-te naibii”, cantata impreuna cu publicul, dupa care urmeaza “Femeia ideala”, “Cele doua femei ale mele” si “Piesa serioasa”. Prestatia celor veniti sa ii asculte pe Tapinarii a fost ideala… lumea canta, aplauzele vuiau la sfarsitul fiecarei melodii, iar refrenele erau cantate in intregime de acestia, cu o lejeritate demna de invidiat. Cu siguranta Tapinarii sunt iubiti si indragiti de Clujeni, iar asta mi-au demonstrat-o cei din sala ce cantau cu suflet melodiile acestora. Stiau titlurile, stiau refrenul, stiau versuri intregi, stiau replici… asa admiratori sa tot fie!
Piese precum “12 ani”, “Un ungur mic”, piesa ce nu are legatura cu orasul nostru, dupa cum afirma Tapinarii, “Si zeii cad” sau “Unde esti” au intretinut atmosfera din pub-ul
devenit plin de viata si voie buna. Chiar m-a uimit numarul relativ mare al celor prezenti in Irish la acest concert, raportandu-ma la celelalte seri de joi cu “folk sub felinare”.
Pentru ca era vorba de un concert Anti Valentine’s Day, Cosmin Covei incepe un monolog despre casatorie, despre cameramanul de la nunta, despre mireasa si cuplu, printre care intercala multe, multe interogatii devenite retorice. In acest timp, chitaristul Adrian Tanase, ce a avut o prestatie din care multi ar putea lua notite tacuti, isi aprinde tigara si-si savureaza berea linistit. Nu pot sa nu amintesc de umorul de calitate impartit cu noi, cei din sala. Publicul radea continuu, zambetele largi erau nelipsite din decorul pub-ului, iar aplauzele veneau la fiecare poanta teribil de haioasa a vocalistului.
Printre glume si rasete cei doi ne-au mai cantat si “Procust”, “Sunt fericit, “Embargo pe creier”, “Sfarsit si inceput de lume”, “Am idei preconcepute”, “Dintii cu tesla”, “Utopia” si “Puiul paranoic”. Si, dupa cum ne-am obisnuit pana acum, dupa o sesiune de cantat, publicul trebuia rasplatit din nou cu o portie veritabila de ras… au urmat apoi parodii la adresa celor de la Directia 5, Stefan Banica Jr., Vama sau Holograf. Cei doi fac un adevarat show pe scena parodiindu-i pe colegii lor ce apar pe scena cantand, iar publicul gusta momentul plin de umor al acestora.
Urmeaza momentul in care trupa Tapinarii canta si cea mai noua piesa a lor, “Visul”, fiind doar la a treia auditie, dupa concertele din cadrul aceluiasi turneu de la Brasov si Sibiu. Melodia suna foarte bine, e stilul lor, ii reprezinta si s-a dovedit ca a placut si publicului.
Piesele care au incheiat seara au fost “Nu dau doi bani”, “Cum ar fi fost viata mea”, “Tricicleta” si binecunsuta “Esti frumoasa, dar te strica fata”. Consider ca nu este nevoie sa ma repet amintind de prestatia demna de admirat a publicului… refrene intregi cantate de intreaga suflare din Irish, aplauze, lume multumita si artisti hraniti din respunsul pe care publicul il dadea dupa fiecare piesa, aplauze cu carul.
Intr-adevar a sunat atat de bine cantarea din Irish, chiar unul din vocalistii trupei, Cosmin, amintind de sunetul exceptional pe care de altfel l-am remarcat si eu. Cu toate acestea, vocea publicului a completat muzica Tapinatilor si mi-am reamintit ca un concert nu inseamna doar artisti, scena, reflectoare si acustica, ci inseamna si vibratia publicului… nelipsita in Irish and Music Pub la concertul Anti Valentine’s Day al celor de la Tapinarii.


Va spun si de aceasta daca ca link-ul oficial al articolului este:

http://evenimenteincluj.ro/2011/02/11/concertul-tapinarii-in-irish-and-music-pub/

Weekend frumos sa aveti cu totii!

Maria Magdalena Danaila recenzie concert 3 Februarie

In 3 Februarie in Irish and Music Pub a fost o seara mai mult decat placuta, in compania unei artiste, cantautoare si actrita, plina de o sensibilitate rar intalnita, ce a transmis emotie, sentimente pure si trairi intense publicului clujean adunat in aceasta seara de joi a folkului sub felinare in Irish and Music Pub – Maria Magdalena Danaila. Artista galateanca, castigatoare a numeroase premii precum Trofeul “Chitara de argint” Reghin, “Toamna Sibiana”, Trofeul “Poarta sarutului”, “Medias, cetate seculara” sau Premiul de Excelenta Artistica “Ion Voicu” Mamaia ne-a oferit o seara dedicata acordurilor de chitara plina de emotie si sentibilitate, plina de candoarea cantecului folk izvorat dintr-un suflet ce ascunde atat de multe trairi, dar care se deschide parca publicului iubitor de muzica nascuta din sentimente, folkul.

Emeric Imre deschide seara, introducand-o pe artista Maria Magdalena Danaila in scena, el insusi numind-o “ fiinta care canta superb”. Imi ne reaminteste ca Joia de Folk sub felinare e seara in care “ne mai descretim fruntile cu povestea asta care merge inainte”… iar cantautoarea galateanca ne reaminteste peste cateva minute ca “folkul se naste dintr-o foarte puternca iubire”. Emotiile si trairile intense cu care aceasta interpreteaza piese precum “Surpriza”(lansata chiar in Cluj la CD Radio) cu care artista alege de altfel sa deschida seara, “Descantec de ploaie” pe versurile Anei Blandiana sau “Libera” ne destainuie intr-adevar legatura stransa intre cantec si sentiment, legatura pe care galateanca o scoate la lumina mereu pe scena, pentru a-i bucura pe cei ce aleg sa-si “descreteasca fruntile” pe acorduri de chitara.

O atmosfera greoaie, apasatoare parca se lasa peste noi… artista scapa cate o lacrima ce se prelinge pe obraz cu fiecare piesa cantata… Nu puteai sa ramai indiferent sentimentelor aduse in fata de aceasta in piese precum “Intoarcerea ta”, “Apus de teama” sau “Beautiful fall”. Cu fiecare melodie cantata chipul feminin din lumina reflecorului ne aminteste faptul ca, daca nu s-ar fi indragostit, nu ar fi scris niciodata nimic. Parca indragostita de microfon, parca indragostita de a ne spune noua o poveste a unei iubiri ce naste arta, Maria Magdalena alege sa ne cante “Mocirita”, o piesa indragita mult de aceasta si care, sugereaza ea, sa devina “o proba de angajare” in special pentru radactori. La aceasta melodie se aud acompaniind din sala cateva voci timide, insa timbrul artistei atat de placut auzului se pliaza perfect pe acordurile line de chitara ce impletesc o poveste a folclorului roman autentic. Maria Magdalena o numeste “cea mai frumoasa linie melodica” din cate a auzit… intr-adevar aceasta reuseste sa interpreteze cu o simplitate si autenticitate rar intalnita cantecul izvorat din baladele populare romanesti. A fost unul dintre momentele de varf ale serii!

“Living without you” este piesa compusa intr-o situate de criza, similara cu a celui care a compus “Mocirita”, dupa cum ne spune cantauroarea, compozitie care s-a alaturat seriei de piese in engleza are artistei precum “Demon Blue” ce va fi insotita in scurt timp si de un videoclip. Este momentul ca artista sa ne destainuie dragostea ei pentru muzica americana, pentru care spune ea, are un foarte mare respect: “fara ea nu stiu daca as mai fi compus”. Auzeam continuu remarcile si laudele din partea celor ce erau in public, remarci la adresa celei ce era pe scena si ne canta atat de suav. Nu de putine ori am auzit in aceasta frumoasa seara a Mariei Magdalina Danaila soapte si remarci de genul “fata canta frumos”, “are voce faina” sau “ se stie la cantat… are o voce…”. Si pe buna dreptate laudele si cuvintele de bine au fost meritate pe deplin, caci aceasta si-a deschis sufletul in fata publicului, lasand sa iasa la iveala condeiul acesteia de a canta cu vocea ei placuta ceea ce inima sopteste, ceea ce sentimentele scriu pe un portativ virtual - note citite, interpretate si apoi rostite printr-un cantec publicului iubitor de folk.

La mijlocul recitalului, Emeric Imre apare pe scena reamintindu-ne faptul ca folkul e legat de poezie, exprimandu-si astfel regretful pentru trecerea in nefiinta a lui Alexandru Zarnescu, cel ce a lasat in urma lui cantece precum “Castelul”, “Ultima zi” sau “Dor de Eminescu”. Emeric Imre, plin de sensibilitatea unui artist deplin, citeste celor din sala cateva versuri scrise de el pentru Alexandru Zarnescu:

“E lumea plina de nesuflet

Pe strazi nu mai raman melancolii

Cand plang femeile cu lacrimi aburinde

S-aprinda zborul iluzoriu-n albe colivii

Cenusa de cortina cade brusc

Pe zvonurile reci ca o pedeapsa

Cenacaclul se reface parca-n Ceruri

Pe viata toata roua ploua-n transa”

Pe scena apare apoi generatia tanara, reprezentata de Alexnadra Sidor ce ne canta “Traim in lux” si “La cafea” si Claudia Ciobanu, roscata simpatica ce ne canta si ea cateva melodii: “Patrunde iarna”, “Un singur cuvant” si “Culoare”.

Dupa aceasta scurta, dar binevenita pauza din repertoriul Mariei Magdalena Danaila aceasta preia din nou sefia scenei, cantandu-ne “Vis pierdut”. E melodia care mi-a atras atentia pentru interpretarea aparte a artistei… aceasta se opreste pentru cateva clipe, patrunsa de insemnatatea versurilor rostite in acordurile de chitara. Incerc sa patrund mai incolo de ceea ce artistul Maria Magdalena Danaila pare a fi pe scena si pe masura ce aceasta inainta in maruntaiele cantecului folk, descopar un om de o sensibilitate rar intalnita, un om a carui sensibilitate a nascut trairi puternice, din care-au izvorat mesajele sufletului, cantecele folk ale artistei atat de patrunzatoare, de emotionante. Urmeaza apoi “Cantec de leagan” si cunoscuta “Galbena gutuie” a galatencei Nica Zaharia, ce trezeste din melancolie publicul din Irish. Lista e completata si de un cantec al grupului Ecoul “Sa trosneasca lemne-n foc” si “Nu am mai fost acasa de mult” a celor de la Poesis. Publicul incepe acum sa cante ceva mai tare, iar atmosfera devine mai placuta, moment prielnic pentru Maria Magdalena de a canta piesa ei atat de frumoasa numita “Ce mai faci?”. Artista doreste sa incheie seara cu o melodie din popor, cerand ajutorul publicului alaturi de care imparte refrenul cantecului. Dupa cateva repetitii si incercari de sincorinizare, sala reuseste sa strige un “Hei!” plin de viata si entuziasm, spre multumirea artistei. Acesta parea sa fie finalul serii, insa publicul incalzit dupa o asa melodie dinamica cere inca o piesa a artistei, care alege sa incheie seara cu aceeasi frumoasa “Mocirita”.

In incheiere, nu as putea sa nu amintesc inca o data de taria cu care Maria Magdalena Danaila a transmis in aceasta seara publicului clujean diverse sentimente, fie ca erau de tristete, de melancolie, de extaz sau bucurie, dar cert este ca aceasta a facut-o asa cum putini cantautori reusesc sa o faca pe scena. O seara memorabila, de notat in calendarul evenimentelor reusite si de repetatat cat mai des, la care am avut bucuria sa particip, sa comunic cu artista fredonandu-i melodiile si sa ma las patrunsa in acelasi timp de mesajul pe care piesele atat de sensibile ale Mariei Magdalena Danaila ni l-a transmis noua, celor din Irish and Music Pub. Daca la inceputul serii cantautoarea ne spunea ca este intr-o perioada in care sta in dubii daca sa mai continue sau nu cu muzica, ii spunem sau mai bine zis ii reamintim faptul ca publicul clujean, iubitor de muzica folk, o va primi mereu cu bratele deschise si cantecele invatate, caci si-a lansat intaiele cantece aici, la Cluj… aici unde usa pentru artistii ce iubesc si impart alaturi de noi cantecul folk ramane mereu deschisa!

Pagina oficiala a articolului o gasiti pe Evenimente in Cluj, la fel si cateva poze de joi seara:

http://evenimenteincluj.ro/2011/02/04/maria-magdalena-danaila-in-irish-and-music-pub/
 

Catalin Condurache - Folk

A fost folk sub felinare si in aceasta racoroasa seara de joi, 27 ianuarie, in Irish&Music Pub. Localul de pe strada Horea si-a deschis si de aceasta data usile pentru iubitorii folkului si a adus in fata noastra un alt artist ce a facut parte din Cenaclul Flacara, clujeanul Catalin Condurache. La 21:30 fix acesta deschide seara cu un salut prietenesc si promisiunea acestuia de a avea mai multa grija de noi, publicul clujean, intalnindu-ne in viitor din ce in ce mai des. Asa sa fie!

Artistul alege sa debuteze cu un cantec invatat la 10 ani, pe versurile lui Mircea Florian, “Podul de piatra”. Continua apoi cu celebrul “Blowing in the wind”/”Vanare de vant”, iar apoi ne canta si “Amintirea Paradisului”, pe versurile lui Adrian Ivanescu si muzica lui Adrian Ivanitchi. Seara continua apoi cu “putina poveste si despre farmec” dupa cum spune artistul, “Constantin si Veronica” a lui Mircea Vintila fiind intaiul cantec ce destinede atmosfera din Irish din aceasta seara.

Urmeaza apoi cantecele binecunoscute de cei ce savureaza acest gen de muzica nu doar de prin 2000 incoace, ci de atunci cand folkul era folk, iar concertele de chitara mult, mult mai rare. Piese de pe albumul artistului “Generatia Ta” au destines atmosfera din aceasta seara, clujeanul ajutandu-se de negative pentru majoritatea pieselor. Piesele “Elegie pentru trenurile reci”, “Nu exista” si “Balada lui Mil” culeg aplauzele pline de multumire ale publicului clujean. Si, pentru ca buna dispozitie sa ramana cat mai mult printre mesele si sticlele de bere ce se goleau si iar se umpleau, un alt cantec vesel cu un mesaj clar, “Gramatica pacii”, intretine si prelungeste atmosfera placuta de joi seara presarata cu acorduri de chitara. Dar, pentru a pune si mai multa emotie in cantarea din Irish, piesa “Juramant de dragoste si gelozie” pe versurile lui Adrian Paunescu ne cufunda parca pe toti cei din sala intr-o stare tipica ganditorului…  “pe ninsoare sunt gelos cand te ninge,/ pe oglinda ce ninge frumos…” sunt versurile care mi-au ramas intiparite in minte si care mi le repetam iar si iar… par atatea sentimente indesate intr-un singur cantec, dar atat de bine transmise de Catalin Condurache noua, celor din sala ce-l ascultam doar si… si pentru o secunda ne permiteam sa visam. “La capatul zilei” sau “Floare de ger” cantate cu formatia Shava, ce se auzea in fundal pe negativele ce insoteau fidel vocea artistului clujean, au incarcat cu emotie frageda publicul atent la versuri, semnificatii, muzica… la povestea cantecului folk. Aflam cu aceasta ocazie faptul ca, la inregistrarea si orchestrarea piesei “Floare de ger” au luat parte muzicieni, nelipsit fiind si un cvartet de coarde. Cu toate ca negativele inlocuiau acordionul, tobele sau cvartetul de coarte, atmosfera specifica “vremurilor bune” ce acoperea deja intreg localul ne purta pe toti pe valurile folkului, fara a mai tine seama de lipsa instrumentistilor.

Melodia “Brat la brat cu dracul” , plina de viata si ritm alert, trezeste din nou publicul scufundat intr-o clipa de visare, iar aplauzele celor din sala contenesc a tine pasul alaturi de Catalin Condurache, intr-un ritm rapid, de petrecere. Muzicuta da si mai mult curaj publicului ce parca ia foc pe acorduri mai piperate, chiuiturile si fluieraturile ce tineau ritmul melodiei fiind nelipsite. Asa da public pus pe distractie! Catalin Condurache propune apoi “sa facem un fel de caterinca” si incepe a canta in muzicuta asa cum se obisnuia odinioara in localurile cochete de pe bulevardurile pline de carutele trase de cai…

La un moment dat artistul ne spune ca “nu exista cantec de final al acestui concert” si  pe buna dreptate va spun ca asa a fost. De partu ori clujeanul se ridica de pe scaun, se pregateste sa coboare de pe scena, iar publicul nu-l lasa si nu-l lasa sa paraseasca scena, cerand prin aplauze inflacarate inca in cantec si inca un cantec. Imi placea hotararea celor din sala si… am apreciat si mai mult deschiderea artistului catre publicul care cerea cate o piesa si iar cate o piesa si tot asa. Pe langa acele cantece bine alese ce au intretinut atmosfera, pe langa ciupiturile chitarii sau cantatul la muzicuta, Catalin Condurache a oferit publicului clujean prezent in Irish Pub o seara completa, cu un repertoriu atat de diversificat incat aveai de unde alege. Printre ultimele piese cantate s-au numarat si binecunoscutele “Odata am ucis o vrabie” a celor de la Poesis si  “Cantecul bufonului” semnata Pasarea Colibri.

Catalin Condurache ne-ar mai fi cantat… poate si acum as fi fost tot acolo, ascultandu-l cu o mare, mare placere insa… insa s-a oprit brusc la mijlocul melodiei “Hai dihai”, a lui Doru Stanculescu, spunandu-ne simplu :”nu mai pot!”. Acesta a fost finalul serii de folk completa, din repertoriul careia nu a lipsit absolut nimic. Publicul a rasplatit artistul, ce s-a intors de patru ori la microfon, cu un rand de aplauze ce nu au contenit a se opri cu una, cu doua. Pe buna dreptate, Catalin Condurache le merita pe toate!


Articolul insotit de poze si o filmare le puteti gasi pe noul site Evenimente in Cluj, care arata foarte bine dupa noua schimbare de sigla si conformatie a paginii web:

http://evenimenteincluj.ro/2011/01/30/catalin-condurache-ne-a-cantat-in-irish-and-music-pub/

Concert Emeric Imre in Diesel Club - Noaptea nebunului de alb

Emeric Imre, folkist clujean iubit si indragit de consumatorii muzicii cantate intai de toate din emotie si sentimente si mai apoi cu vocea si chitara, ne-a bucurat daruindu-ne o seara de ianuarie 17 in Diesel Club peste care a fost presarata o atmosfera boema, linistita, ca intre prieteni. Imi(Emeric Imre) numeste localul un “spatiu putin intimidant pentru lumea noastra nebuna a folkistilor” insa gheata a fost sparta dupa primele 5-6 melodii, iar publicul ce s-a lasat putin asteptat a savurat si rasplatit prin aplauze cantecele lui Imi.

Repertoriul avea sa contina, dupa cum a spus si cantaretul “piese vechi si piese noi”.  Seara “Nebunului de alb” a inceput cu o melodie noua, “Canta”, compusa chiar pe 30 ianuarie anul trecut, de ziua artistului. Si… pentru ca numai e foarte mult pana in 30 ianuarie, ii spunem si noi lui Emeric Imre un sincer si prietenesc “La Multi Ani !”

Repertoriul complet si divers a adus in lumina reflectoarelor piese cantate de artistul clujean foarte rar, printre care se numara “Clown”, “Sinuciderea lui Don Juan”, “Viata mea” sau “Cantec pentru Aurora”. Ne-am simtit cu totii onorati sa mai fredonam inca o data piese ce de putine ori avem ocazia sa le cantam impreuna cu vocea unica a folkistului. Seara a continuat in aceeasi nota sfioasa, iar primele aplauze consistente vin abia la piesa “Ploua”, pe versurile lui George Toparceanu. Melodiile pe versurile lui Adrian Paunescu au adus un plus de valoare si incarcatura emotionala serii, printre acestea fiind “O lumina”, “Omul”, “Posta fara noroc”, “Ursoaica” sau “Flaut inzapezit”.

Ici-colo zaresc din ce in ce mai multe siluete ce pana nu demult stateau cuminti pe scaun, iar deodata parca toate isi da drumul si incep a comunica in totalitate cu artistul… sala se clatina alene plutind parca in lumea notelor si a ciupiturilor de chitara. Totul e o vraja… o vraja din care renaste acelasi malefic “Nebun de alb” iar intreaga sala parca prinde o alta culoare. Era cartea de vizita a folkistului si cu siguranta melodia cea mai asteptata si dorita a acestei seri…

Specific artistului, fiecare piesa avea o introducere scurta, o introducere in atmosfera, in povestea croita de ciupiturile rapide ale corzilor de chitara. Deschiderea catre public a lui Imi prin povesti sau melodii cantate la cererea prietenilor din public ma face sa afirm ca a fost o cantare reusita, pe masura si calibrul celui ce statea in lumina reflectorului, dar totusi care era atat de aproape de noi, cei din sala, prin muzica lui. “Balada carelor”, “Incercare” sau piesa mai noua, “In mii si mii si mii” au multumit publicul consumator de muzica de folk, iar la cererea acestuia, artistul ne canta si incanta cu  aceeasi cunoscuta “Oratie de nunta”.

Dialogul si comunicarea publicului cu artistul pare una ideala. Cu dorinta de a transmite cat mai multe prin mesajul muzicii sale, Imi accepta un bis al cartii sale de vizita, “Nebun de alb”, insa doar in varianta acustica… acesta doar acompania publicul care era, dupa cum spune artistul, in rolul principal. O melodie intreaga, cantata in totalitate de public, cu versuri, cu refren si repetitiile de rigoare ale refrenului… ce poate fi mai frumos si multumitor pentru artistul de pe scena decat sa-si priveasca ascultatorii cum incet devin cei ce canta, cei ce transmit emotie printr-o voce comuna a publicului!  

Seara se incheie intr-o nota vesela, cu o “Scrisoare suparata” insa doua versuri  mi-au ramas cu siguranta intiparite in minte dupa seara petrecuta in localul de bun gust din centrul Clujului… ma simteam “ca un nebun de alb ce captureaza,/ O noapte-n Diesel pentru vesnicie…”

 Din nou, va spun ca pentru mai multe informatii si Evenimente in Cluj accesati site-ul oficial al articolului:
http://evenimenteincluj.ro/2011/01/19/cum-a-fost-emeric-imre-in-diesel-club/

Sa ne vedem cu bine la cat mai multe cantari cu muzica buna!

Flacara s-a stins, a ramas doar generatia in blugi

Azi, fericita pentru ca in sfarsit este weekend si am luat parte in ultimele seri la cateva concerte cu muzica mai mult decat buna, m-am grabit sa dau search-urile tipice din fiecare weekend pentru a fi la curent cu tot ce-i nou in lumea buna. Azi, dar si ieri am aflat unele vesti ce nu mi-au indus o stare prea buna... cea de azi insa cred ca a intristat multi romani ce inca mai fredoneaza cu aceeasi dragoste cantecele cenaclului. Da, e vorba de Paunescu, poetul si omul de cultura ce mai aducea in tara noastra o farama de cultura. Era printre putinii oameni de cultura din romania ce mai aparea pe la televizor, ce a schimbat mentalitati si a facut multi romani sa fie mandri ca se trag din sangele traco-roman.
Paunescu se identifica cu cenaclul sau cu flacara ce a adus mereu in sufletele romanilor o alinare pentru ceea ce insemna pe atunci perioada comunista. Cenzura, poezie si cantec, asta era speranta pentru ei, cei ce veneau cu miile in salile si stadioanele neincapatoare pentru a forma un foc imens al cenaclului. Si acea flacara inca mai arde in inimile celor ce au crescut o data cu cencaclul, celor ce iubeau acel fenomen cultural. Cencalcul a fost oaza spre cultura, hrana pentru suflet si arta... evadarea si fuga de saracia culturala.
Multe dintre cele mai frumoase cantece ale folkului romanesc au luat nastere in poala cenaclului, din emotia culturala ce ii cuprindea pe artisti. Nume precum Mircea Vintila, Marius Batu, Magda Piskas, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Ducu Bertzi, Doru Stanculescu, Dinu Olarasu, Anda Calugareanu, Tatiana Stepa, Victor Socaciu sau Vasile Seicaru ne amintesc de acel fenomen inedit.
Pentru moment, mi-as dori sa traiesc cateva ore in acea imbulzeala de oameni ce veneau saptamana de saptamana in serile de luni si nu numai la intalnirile cenaclului . As vrea sa cant pentru moment impreuna cu multimea "Nebun de alb", "Pustoaico" sau "Ruga pentru parinti"... sa fi fost parte din istoria ce tocmai a trecut pe langa noi...
Ma grabesc... am sa plec la festivalul folk unde cu siguranta cantecele cenaclului vor rasuna din nou. Magda Puskas si Emeric Imre vor fi doi dintre cei ce au facut parte din cenaclu si alaturi de care azi ne vom aminti cu siguranta de cel de a fost odata flacara - Paunescu.
Daca azi flacara s-a stins, cine a ramas? Am ramas noi, geneeratia in blugi! Am ramas noi, cei ce inca mai pastram flacara cenaclului in sufletul nostru, cei ce inca mai ascultam cantecele cenacului si inca mai invatam cate ceva din vibratia emotionala ce ne-o transmit cantecele nemuritoare. Au ramas cei ce se infructa din cultura....

Vroiam sa iti recomand pentru azi o auditie placuta ... ceva din cantecele cenaclului. Caut, caut si iar caut prin lista de melodii, dar nu o gasesc pe cea portivita. Nu stiu la care sa ma opresc, pe care sa o aleg... sunt zeci care imi plac la nebunie si zeci pe care le fredonez cu aceeasi bucurie pe care am avut-o atunci cand le-am ascultat pentru prima data acum ceva ani. Nu gasesc melodie potrivita... nu stiu la care sa ma opresc! Ce sa insemne asta oare?

Articolul de azi vine cu un bonus, un articol scris cu ceva luni in urma: se numeste "Generatia-n blugi... trecut, prezent si viitor!"
http://andreeacira.blogspot.com/search/label/genera%C5%A3ia%27n%20blugi   ... aminteste de acea "generatie in blugi", de anii in care...

Omul se cunoaște după muzica pe care o ascultă și cărțile pe care le citește

In articolul de azi am sa-ti vorbesc putin, putin de tot despre muzica. Despre simfonia muzicala, cei ce ne bucura cu vocea lor sau pur si simplu despre mp3ul care imi face fiecare dimineata mai frumoasa atunci cand intarziu la scoala.
Am sa-ti spun o mica povestioara intamplata acum cateva luni si am sa te rog sa tragi concluziile, impreuna cu mine. In vara, imprumutasem cuiva mp3ul, mica inventie a tehnologiei moderne, unde am o parte din melodiile ce-mi plac extrem de mult. Imi plac mie si le am pentru mine... pentru ca pe mine ma bucura ascultandu-le. Unele imi amintesc de copilarie, altele de momente neplacute, dar totusi...sunt speciale pentru mine. Dar majoritatea dintre ele sunt strans legate cu cate un moment importat din existenta mea de pana acum (viata nu mergea sa scriu... ar fi insemnat ca am o viata mult prea zbuciumata- nu e cazul...inca mai cred in fericire). Si am si folk si rock si dance si pop si mai stiu eu ce genuri muzicale mai erau pe acolo(e clar ca nu am sa devin atat de penibila incat sa-ti enumar si genurile pe care nu le am... ar trebui sa ma cunosti pana acum destul de bine- e articolul numarul 36 deja!). Revenind la povestoarara petrecuta in vara. Dau mp3ul persoanei care mi-l ceruse, ii pun numaidecat baterii si cu bucurie il pornesc, nu inainte de a da si instructiunile de folosire: se pun castile in urechi, se apasa play apoi se apasa butonul pentru masaj, dupa care o thailandeza...STOP... e doar un mp3 player la ce naiba te-ai gandit???
Cum spuneam, dau mp3ul cu mare placere. Eram oarecum sigura ca ceea ce se ascunde acolo e ”de bun gust”. Si aici vine vesnica si eterna intrebare. De unde stiu ca e de bun gust? Care e ierarhia? Cine zice? Da, ai dreptate... cine sunt eu sa spun ca ascult muzica de bun gust(cata modestie). Clar, sunt o afona incurabila care-si doreste nespus sa stie canta macar un cantecel la chitara. Cu toate acestea... tot imi dau cu parerea despre muzica buna sau mai putin buna. Pentru ca nu am acest dar de care semiafonii nu se bucura, am inceput sa citesc multe lucruri despre muzica, genuri muzicale, trupe, inspiratii, instrumente. Macar atat...cultura muzicala daca ureche muzicala nici vorba.
Revenm din nou la poveste. Dupa ce i-am dat mp3ul persoanei, dupa ce a ascultat si s-a relaxat ascultand vocea castilor a adormit. Urmatoarea dimineata, abia apucam sa ne dam buna dimineata si imi spune numai decat :” Îmi place foarte mult muzica de pe mp3. Felicitari! Imi place ce muzica asculti”. Ce sa insemne asta oare? Ok...sa spunem ca ascultam aceleasi genuri muzicale, ca ne place amandurora artistul cutare si trupa cutare. Dar tot acea persoana mai spunea ca omul se cunoaste dupa muzica pe care o asculta si cartile pe care le citeste. Si sunt perfect de acord! Spune-mi ce muzica asculti ca sa iti spun cine esti...spune-mi ce citesti ca sa iti spun cine esti! Din pacate, putini...prea putini mai pun mana pe-o carte in ziua de azi. Stiu, sunt scumpe, dar de biblioteci ati auzit? Biblioteci nu sunt la voi in oras? Sau nu aveti prieteni care sa vi le imprumute? Si pentru ca nu mai prea citeste lumea, singurul reper va fi muzica. Din motive culturale si sociale, nici nu am sa tastez acele genuri muzicale ce nu-mi incanta urechile. Am sa vorbesc doar despre muzica buna.
Muzica buna e aceea care place tuturor. Si sunt zeci de persoane care-mi spun saptamanal si lunar ca la place ”muzica mea”, ca vor si ei sau in cele mai fericite cazuri, ne recomandam reciproc auditii muzicale. Asa iti dai seama daca e muzica buna sau nu. Muzica de calitate suna altfel... transmite mai mult, inveti mult mai multe din versurile ascunse. Gasesti citate memorabile in sute de melodii, gasesti poezii puse pe note muzicale, adevarate povesti de iubire cantate sau drame ale sufletului asternute pe clapele pianului. Aceea e muzica de calitate. Cea care transmite mesaje si emotii.

Iti propun ceva dragut azi. O piesa ce mi-a facut dimineata superba...iar acum, ascultand-o ma gandesc la ...
Gata pentru azi, deja ai aflat prea multe. Si maine e o zi. Auditie placuta, cititorule!

Joyce Jonathan - Je ne sais pas



P.S. Tocmai am descoperit un status in lista de YM care m-a bucurat mult. E chiar asa ”Ascult muzica clasica!”... waw, waw, waw... tinerii la 18 ani inca isi mai hranesc sufletul cu arta si cultura. Stima lor!