Cum era daca nu te cunosteam?

Se spune ca viata fiecaruia are un destin... fiecare dintre noi are un drum pe care trebuie sa il urmeze. Uneori devine blocat, alteori il gasim deszapezit  iar noi avem o viata minunata; se intampla sa apara gropi si incercam sa le ocolim sau pur si simplu incercam sa luam calea stradutelor laturalnice pentru a ajunge la destinatie. Uneori... parasim autostrada vietii noastre si pornim pe poteci de munte poate, drumuti de tara, drumuri europene, ulite de sat sau strazi adiacente. Cert e ca avem cu totii un drum, un scop, un tel... un destin fara macar sa stim exact care-ar putea fi acesta. Avem o directie spre care ne indreptam zi de zi, fara a sti cand e sfarsitul calatoriei noastre. Insa... ne bucuram de aceasta calatorie alaturi de ceilalti excursionisti ce-si traiesc  viata si-si urmeaza drumul lor. Ne bucuram de partenerii de calatorie care intamplator ne sunt prieteni, familia, vecinii, cunoscutii, colegii si asa mai departe. Ne sunt oamenii ce aduc pe parcursul calatoriei noastre ceva nou... fie ca aduc binele, fie ca aduc raul, ei sunt parte a calatoriei noastre! Sunt cei din jurul nostru si fara de care viata nu ar mai fi asemenea in momentul acesta. Fie ca este un moment in care bucria explodeaza din noi sau deznadejdea se prelinge pe crestetul nostru.
Ma intrebam astazi cum ar fi fost viata mea daca nu i-as fi cunoscut pe unii oameni ce au fost sau inca mai sunt in preajma mea. Ma intreb cum ar fi fost daca nu l-as fi cunoscut pe el care sa ma raneasca, dar cum ar fi fost totusi daca nu l-as fi avut pe celalat el care sa ma faca sa imi fie bine... cum ar fi fost daca nu o aveam pe ea sa imi intinda mana sau daca nu m-ar fi ranit atunci atat de tare... Si intrebandu-ma si gandindu-ma si reflectand si meditand gasesc a fi necesara aparitia intamplatoare a unor oameni in viata mea. Intamplator am descoperit ca mai devreme sau mai tarziu unii oameni au avut o influenta puternica asupra mea... un cunoscut obisnuit a devenit apoi un confident fidel, iar un prieten pe umarul puteam plange oricand a devenit doar un om ce-ti arunca un salut pe strada. Cu toate acestea... fara influenta lor asuprea calatoriei mele, a carei destinatie inca incerc sa o descopar, nu ar mai fi fost la fel.
Ma gandesc in primul rand cum era daca nu-mi cunosteam prietenii... cum era daca nu stiam de existenta lor... daca nu ii aveam alaturi de mine clipa de clipa... cum era daca nu scriam amintiri in sufletul meu petrecute alaturi de ei... cum era daca intreaga lume nu ar mai fi reprezentat pentru mine un cocolos mare de coincidente care mi-au adus in viata adevarate luminite de la capatul tunelului. Cum era daca nu ti-ai fi intalnit prietenii pe care ii ai acum alaturi de tine?
Un lucru e sigur... pentru mine totul era diferit. Atat de diferit incat astazi nu as mai fi scris acest articol intr-o vineri, 4 Martie 2011.

Cum era pentru tine daca nu i-ai fi cunoscut pe ei?



p.s.   ia acest exercitiu de gandire ca o modalitate de multumire pentru ceea ce esti azi, pentru ceea ce ai alaturi de tine... e o modalitate de a ne trezi din vis si de a multumi celor din jur pentru ceea ce sunt ei si pentru ceea ce reprezinta pentru tine, caci daca ei n-ar fi fost, acum nu s-ar mai povesti...