sâmbătă, 12 martie 2011

Povestea numarului necunoscut

E weekend, e frumos afara si eu am o gramada de treaba, motiv pentru care ezit sa mai folosesc telefonul mobil atat de mult precum il folosesc de obicei - pentru a nu-mi mai pierde 2-3 ore din zi vorbind la telefon. Asadar, il tin pe silentios de mai bine de cateva saptamani si raspund numai atunci cand simt eu ca e important... prietenii, cunoscutii stiu ca in acesta perioada numai telefoanele urgente ma vor face sa ma indrept spre mobil. Asadar, daca aud ca-mi suna totusi telefonul stiu ca nu e un amic ce ma intreaba de sanatate si e ceva urgent, deci raspund... direct fara a mai ridica clapeta si a vedea numarul de telefon... apas butonul lateral si apoi rabatez clapeta cu graba.
Astazi, mai bine spus acum 15-20 de minute un handicapat, caci altfel nu am cum sa il numesc, de undeva din romania asta mica si plina de multi prosti(spun asta pentru ca am citit cateva comentarii pe net despre cutremurele din intreaga lume si citindu-le pur si simplu m-am scarbit de atat de multa prostie romaneasca) ma suna un tip cu numar necunoscut! Am crezut ca tampesc cand vad, insa daca tot m-a deranjat omul tampit, evident, raspund ca doar nu ma fac eu cat un purice in fata retardatilor de soarta. Ii spun retardatului cu un debit verbal specific mie si cu un ton de soacra foarte nervoasa faptul ca vom vorbi atunci cand nu ma va suna cu numar necunoscut, adresez interogatia devenita retorica "BINE?", dupa care intre secunda in care apas butonul ocupat si terminarea apelului il aud pe retardatul mintal scotand un sunet ce m-a facut sa imi dau seama ca nu era un copil ce se juca cu telefonul parintilor... si asta m-a enervat pana peste cap... oameni sau tineri in toata firea sa sune cu numar necunoscut... trabuie sa fie tampiti!
Hai sa ne gandim putin... vezi tu un director de firma sunand cu numar necunoscut... cu 31# ala cu care suna toti taranii? Eu zic ca nu... si stii de ce? Pentru ca oamenii aceia nu au timp de sunat ca fraierii... asadar ajung la concluzia ca Romania asta saracita de atat de multa prostie se scufunda din cauza astora... care isi pierd poate viata sunad ca prostii, dar totusi... ei isi recunosc identitatea. Au curajul de a-si recunoaste identitatea si da, atunci cand ne suna pe noi ne anunta inca de la inceput ca sunt NECUNOSCUTI in lumea asta, ca reprezinta un NIMENI pentru omanire si sunt si ei inca un ins al lumii ce o suprapopuleaza fara motiv.

Mergeti oamenilor si lucrati in loc sa frecati menta pierzandu-va timpul cu telefoane... macar castigati un ban cinstit si nu va mai tot plangeti ca traiti in nu stiu ce saracie. Voi v-o construiti cu mana voastra, din prostia  interminabila.


Weekend frumos, fara telefoane de la oameni a caror identitate este necunoscuta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu