Speranta pentru noul an...

Nu degeaba am pus titlul acestei postari "Speranta pentru noul an..." . Si stii de ce? Pentru ca, in noaptea de Revelion, cu totii trebuie sa ne punem dorinte. Trebuie sa credem cu adevarat il ele, iar acestea vor deveni vise implinite! Asa ca, sa avem cu totii speranta asa cum nu am avut in nici o zi din an...sa credem, sa speram, sa visam... toate acestea vor deveni realitate! Si iti spun acest lucru doar pentru ca, de 3-4 ani pun in practica aceasta lege a atractiei, aceasta lege a optimismului si da roade an de an, oricat de inalte ar fi telurile mele. In noaptea Anului Nou, le-am atins, iar pe parcursul anului au devenit realitate! Pentru ca in acele clipe, intreg Universul lucreaza pentru noi, pentru dorintele noastre si pentru gandurile noastre. Asa ca...aveti grija ce dorinte aveti in noaptea dintre ani caci acestea se vor implini!(pare absurd sa spun asta oricui citeste blogul, dar stiu ca doar foarte, foarte putin dinte voi veti crede in ceea ce spun... acelora ce credeti va spun ca ati urcat cu o treapta mai spus spre cunoasterea misterelor lumii)

Tie, ce sa iti urez... aceleasi doze imense de sanatate, fericire si putere de munca! Acelasi optimism copilaresc, inconstienta peste masura si curaj de fier, caci doar asa vei ajunge in frunte mereu! Ambitie cat pentru 5 presedinti de stat si putere de convingere cu carul! Bani atati cati ai nevoie sa vizitezi locuri frumoase in lume, sa faci acte de caritate si sa daruiesti cadouri celor dragi! Minte... doar atat cat sa te bucuri de ea intr-un mod pozitiv, ajutandu-i pe cei nevoiasi, iar pe cei ce au pierdut calea ratiunii, sa ii ridici! Sa ii faci din nou oameni, sa ii readuci la esenta vietii si sa le demonstrezi care e farmecul zilei de maine.

Ochi magici... ochi ce sa va arate mereu care e drumul bun, care e frumosul fiecarei zile, care e rezolvarea oricaror probleme! Inteleptiune sa treceti peste toate hopurile, timp sa cugetati, sa plangeti si sa invatati din greselile ce v-au ranit. Momente in care sa analizati comportamente, feluri de a fi si mai ales clipe mii si mii in care va selectati presupusii prieteni, sa ii descoperiti pe cei mai buni dintre ei si sa invatati de la acestia cate ceva.

In 2011 sa aveti parte de zeci de competitii la care sa aveti curajul sa va inhamati. Sa castigati, sa invingeti, sa fiti Locul 1 si sa ramaneti acolo multi timp, cu demnitate, onoare si fruntea sus! Sa dati sfaturi doar atunci cand le-ati pune voi in aplicare, sa va castigari painea din munca proprie si dreapta, sa nu asteptati sa va dea cineva pomana si mai ales, sa faceti altora pomana!

Sa zambiti mereu, sa le aratati celor ce nu va iubesc cea mai nobila arma a voastra...surasul! Sa aveti puterea de a ierta, de a trece peste esecuri si de a invata din nereusite. Sa aveti curajul de a crede in entitatea divina, sa va recunoasteti familia, rasa, nationalitatea si credinta. Sa nu va fie rusine de familie, de mosi si stramosi caci ei sunt o parte din voi, iar voi sunteti o parte din ei.

Sa nu va sfiiti a va schimba daca stiti ca faceti rau altora prin ceea ce sunteti voi. Sa nu va sfiiti a renunta la vicii, doar pentru ca prietenii vosti nu o fac. Sa nu ezitati a vorbi cu doctori, psihologi si prieteni... sa nu uitati sa va deschideti sufletul si sa gasiti in vorbele prietenilor hrana pentru suflet. Sa nu ezitati sa mergeti si sa credeti in doctori, in controalele periodice la medic si in analizele semestriale. Ele va vor scapa pe multe de boli incurabile!

Ezita sa spui in 2011 "niciodata" sau "nu pot", caci noul an e acela al posibilitatilor, al reusitelor, al invingatorilor!

Tu, eu, noi ...cu totii vom invinge in 2011! Voi fi acolo unde voi vrea sa fiu, asa cum am fost in 2010. Vom reusi, pentru ca avem ambitie, perseverenta si credinta!

La Multi Ani!

Retrospectiva 2010

Maine, poimaine se incheie oficial si 2010-le, un an bun, plin, greu, dar frumos, incarcat de noi experiente si invataturi, de prieteni si anturaje noi. Fiindca nu consider necesar a va pune pe tapetul blogului succesele si esecurile mele din anul ce imediat ne paraseste, am sa fac o retrospectiva care intereseaza mult mai mult consumatorii de articole zilnice sau saptamanale de pe blogurile personale.

Asadar, datorita companiilor si softurilor de profil ce-mi furnizeaza saptamanal statistici privind bunul mers al clickurilor pe blog si multe altele, descopar cu uimire, dar deloc dezamagire faptul ca , din mai pana in aceasta ultima luna a anului, decembrie, articolul ce conduce detasat ca numar de vizualizari este urmatorul:
"Am nevoie de orgoliu..." 
publicat din pura si absolut pura intamplare dupa o tema la romana facuta pe monitorul laptopului si nu pe caietul de clasa. Diferenta de aproape 300 de vizualizari intre acest fruntas articol si cel de pe pozitia secunda, "R.I.P. scoala romaneasca..."  sustine din pacate ideea regasita in acest ultim articol despre sistemul educational si nu despre scoala, ca institutie educationala cu angajati, angajatori si beneficiari. Articolul despre orgoliul profesional, pentru ca despre el este vorba in articolul fruntas, este defapt o argumentare lipsita de structura tipica eseului argumentativ, dar care aduce la lumina idei bine punctate ce sustin citatul de la care porneste intregul schimb de idei intre cel ce scrie si cel ce citeste. Clickurile se datoreaza celor ce au dat un search pe Google al citatului integral pe care am sa il postez si aici, din pura dorinta de a capta si cu acest articol clickurile elevilor din an terminal, ce nici macar nu au o idee despre orgoliul profesional, despre munca si multe altele. Pe cine sa dau vina? Pe nimeni... ma bucur doar ca exista si astfel de tineri care pana la urma ne vor da la propriu painea din magazine. Pentru ca ar fi teroare ca painea din magazine sa ne-o dea medici, oameni cu facultate sau doctori ingineri. Asadar, citatul lui Marin Preda din "Craetie morala" : " Orgoliul profesional este singurul care este creator si care poate fi, din punct de vedere moral, justificat" castiga orgolios postul de cel mai bine cotat articol al blogului.
Si, din fericire, pe locul 3 este un articol de sezon ce se pare ca a captat clickuri peste masura intr-un interval record de timp, depasind postari publicate cu luni inainte. Asadar, "E seara ghetutelor lustruite. In asteptarea Mosului..." este articolul normal si pasnic, in care nu critic pe nimeni si imi amintesc doar de copilarie, iarna si povestea Mosului.
Cu toate ca articolele despre scoala( le repet celor ce chiar nu au inteles in lexemul "scoala" un adevat complex de factori si circumstante ca institutia educationala nu este doar liceul la care stidiez sau am studiat, ci intreg siragul de cladiri in care se desfasoara o functie educationala) se inscriu in preferintele cititorilor, in noul an am sa incerc sa nu mai iau noroi in mana si sa il transform in ceva frumos si "citibil", doar pentru ca sunt multe alte lucruri minunate de care merita cu siguranta sa amintesc in 2011.

Acestea fiind spuse, Retrospectiva 2010 este penultimul articol al acestui an de pe ArtGeo Life 2, maine dimineata, cu bagajele facute si rucsacul plin voi scrie cu litere mici, dar intelesuri profunde, gandurile bune pentru toti ce au trecut pragul blogului in acest an si mi-au adus, poate fara sa isi dea seama, un beneficiu imens.