Azi, fericita pentru ca in sfarsit este weekend si am luat parte in ultimele seri la cateva concerte cu muzica mai mult decat buna, m-am grabit sa dau search-urile tipice din fiecare weekend pentru a fi la curent cu tot ce-i nou in lumea buna. Azi, dar si ieri am aflat unele vesti ce nu mi-au indus o stare prea buna... cea de azi insa cred ca a intristat multi romani ce inca mai fredoneaza cu aceeasi dragoste cantecele cenaclului. Da, e vorba de Paunescu, poetul si omul de cultura ce mai aducea in tara noastra o farama de cultura. Era printre putinii oameni de cultura din romania ce mai aparea pe la televizor, ce a schimbat mentalitati si a facut multi romani sa fie mandri ca se trag din sangele traco-roman.
Paunescu se identifica cu cenaclul sau cu flacara ce a adus mereu in sufletele romanilor o alinare pentru ceea ce insemna pe atunci perioada comunista. Cenzura, poezie si cantec, asta era speranta pentru ei, cei ce veneau cu miile in salile si stadioanele neincapatoare pentru a forma un foc imens al cenaclului. Si acea flacara inca mai arde in inimile celor ce au crescut o data cu cencaclul, celor ce iubeau acel fenomen cultural. Cencalcul a fost oaza spre cultura, hrana pentru suflet si arta... evadarea si fuga de saracia culturala.
Multe dintre cele mai frumoase cantece ale folkului romanesc au luat nastere in poala cenaclului, din emotia culturala ce ii cuprindea pe artisti. Nume precum Mircea Vintila, Marius Batu, Magda Piskas, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Ducu Bertzi, Doru Stanculescu, Dinu Olarasu, Anda Calugareanu, Tatiana Stepa, Victor Socaciu sau Vasile Seicaru ne amintesc de acel fenomen inedit.
Pentru moment, mi-as dori sa traiesc cateva ore in acea imbulzeala de oameni ce veneau saptamana de saptamana in serile de luni si nu numai la intalnirile cenaclului . As vrea sa cant pentru moment impreuna cu multimea "Nebun de alb", "Pustoaico" sau "Ruga pentru parinti"... sa fi fost parte din istoria ce tocmai a trecut pe langa noi...
Ma grabesc... am sa plec la festivalul folk unde cu siguranta cantecele cenaclului vor rasuna din nou. Magda Puskas si Emeric Imre vor fi doi dintre cei ce au facut parte din cenaclu si alaturi de care azi ne vom aminti cu siguranta de cel de a fost odata flacara - Paunescu.
Daca azi flacara s-a stins, cine a ramas? Am ramas noi, geneeratia in blugi! Am ramas noi, cei ce inca mai pastram flacara cenaclului in sufletul nostru, cei ce inca mai ascultam cantecele cenacului si inca mai invatam cate ceva din vibratia emotionala ce ne-o transmit cantecele nemuritoare. Au ramas cei ce se infructa din cultura....
Vroiam sa iti recomand pentru azi o auditie placuta ... ceva din cantecele cenaclului. Caut, caut si iar caut prin lista de melodii, dar nu o gasesc pe cea portivita. Nu stiu la care sa ma opresc, pe care sa o aleg... sunt zeci care imi plac la nebunie si zeci pe care le fredonez cu aceeasi bucurie pe care am avut-o atunci cand le-am ascultat pentru prima data acum ceva ani. Nu gasesc melodie potrivita... nu stiu la care sa ma opresc! Ce sa insemne asta oare?
E weekend şi mă bucur nespus că a trecut în sfârşit de ora 2. De acum o săptămână visam la aceste clipe(parcă sună a exagerare..."visam la aceste clipe"). E impropriu spus că...visam...îmi doream doar să treacă săptamana repede, indiferent dacă zilele ar fi trecut cu bine sau mai puţin bine. De ce vroiam asta? Pentru că...m-am săturat de şcoală până peste cap!(acum 5 ani puteam să bag mâna în foc şi să pariez că niciodată nu voi spune asta...ce copilă "neiniţiată" eram) M-am săturat de exagerări, de ipocrizia unora(nu spun mai multe)...m-am săturat să îmi ocup timpul cu tot felul de proiecte, activităţui(ce s-au dovedit şi extra"şcolare") şi alte măgării, timp în care aş fi putut foarte bine să mă pregătesc pentru ceea ce contează cu adevarat pentru mine şi ceea ce e important pentru mai încolo(în mare ţine şi de scoală). În articolul ce va urma nu mă voi referi la procesul strict de învăţare, ciclicitatea şcoală-acasă-somn-şcoală-acasă-somn ci la exagerările de care m-am lovit în ultimele săptămâni. Îmi e aproape silă când aud pe cineva afirmand următoarele:"generaţia de azi nu mai învaţă nimic; sunt incapabili, nu citesc...şcoala nu mai e ce era pe vremea noastră!" . Pfff...păi bine şi spun...şcoala nu mai e ce era pe vremea lor; e mult mai mult de atât...e un alt nivel(categoric mai ridicat la unele discipline) decât cel de care s-au "lovit" cei ce afirmă tot ce le taie capul despre noi, "generatia de idioti din ziua de azi". Acelora ce sunt atât de siguri pe afirmaţia lor le spun că tinerii talentaţi, deştepţi, cu zeci de cărţi în ghiozdan şi evident bine pregătiri există cu duiumul în toată România. Problema este că ei nu i-au întâlnit şi le recomand(îţi recomand dacă şi tu te înscrii în categoria acestora) să treci câteva ore pe la un liceu bun din oraşul tău şi vei vedea atunci cât de schimbată e şcoala din ziua de azi.(de reţinut: liceul bun nu e acela în care se filmează bătăile dintre fete în orele de istorie sau bătaia dintre elev şi profesor din ora de mecanică, pentru ca mai apoi să fie puse cu bucurie pe youtube, iar apoi pe toate posturile TV şi la ştirile de la ora 5) Uităm uneori că "tăcerea e de aur" şi ne băgăm în seamă cu afirmaţii tâmpite(chiar nu are rost să mă gandesc la un sinonim neologic "frumos" - tâmpit e cuvantul potrivit) si numim în toate felurile generatia care, cu sau fără voia voastră, vă va da la bătrâneţe pensia! E normal să fim diferiti de imaginea liceenilor de acum 20 de ani! Atunci era în primul rând comunism, aveaţi toţi restricţii - erau securişti şi în budă. Acum? Acum ce mai e? Nu mai e nimic din ce era atunci şi evident că se schimbă şi calitatea învăţământului, iar cei ce trec prin băncile şcolii se raportează astăzi la alte valori. Aş putea da muulte, muulte exemple cu exagerarile pe care le-am auzit chiar azi la şcoală, dar ar fi mai bine pentru mine să omit acest lucru.(am tăcut şi acolo, tac şi aici...) Cum îmi explic eu faptul că toată lumea ne subestimează şi toţi nu au încredere în generatia de mâine? păăăi... într-adevăr în ziua de azi sunt mulţi aceia care sunt "oile negre" şi reprezintă un exemplu negativ pentru cei mai mici decat noi(dar sincer... acum 20 de ani nu era aşa? ) Era exact aşa, doar că nu ieşeau în evidenţă aşa cum o fac acum - evident nu le permitea sistemul. Astăzi, când toţi pot face ce ne taie capul(şi le taie unora foarte multe) mulţi dintre ei încearcă să fie mai grozavi prin prostie. Îmi amintesc incidentul de acum câteva zile din troleibuz: mă întorceam acasă şi la o staţie se urcă un grup de baieti(ezit să le spun adolescenţi pentru că moral, ei erau cu mult sub gândirea unui adolescent). ei - mari şi tari se dau deştepti(doar erau de la un liceu/grup şcolar în care se filmau batăile din ore) şi încep să vorbească despre numărul impresionant de cărţi citite până atunci. Dintre ei, unul deţinea recordul de a nu fi citit nici o carte şi era mândru de reuşita lui!(felicitările mele, domnule! Buzunarele noastre abia aşteaptă să furaţi peste 1-2 ani din ele) Toate acestea erau spuse nu în gura mare, ci aproape strigând - pentru a-l auzi toţi cei ce au avut onoarea de a fi în acele momente cu dânsul în mijlocul de transport în comun. Datorită acestor indivizi(teribil de gorzavi în lumea lor) care se mândresc cu incultura şi prostia ce domneşte în a lor minte, noi ceilalti suntem categorisiti drept "de-ai lor" şi se vorbeşte în termeni generali despre generaţia tânără ca fiind ipocrită. Din păcate ipocriti sunt cei ce afirmă acest lucru despre noi. Să caute ei unde trebuie şi vor găsi mii de tineri(elevi, studenti, sportivi etc.) care depăşesc cu mult nivelul de cunoştinţe, performanţe şi abilităţi de acum 20 de ani. Noi ne-am schimbat, voi v-aţi schimbat, copiii mei vor fi schimbaţi! Lumea se schimbă - te schimbi şi tu, fără să îţi dai seama! E cursul firesc al lumii, istoriei, tehnologiei. Nu va mai legaţi de schimbari oameni evoluati...Dacă nu vă plac schimbările, trăiti ca omul primitiv în peşteră, căci aşa era înainte!
De câteva zile am descoperit o melodie/piesa pe youtube de care m-am îndrăgostit lulea( dupa cum spunea cântecul). Se cânta atunci... se mai cântă şi acum! Încă versurile sunt cât se poare de actuale. Tinerii asculta rock, folk si muzică bună -> îi găseşti în pub-uri, beciuri mici, pline în fiecare noapte. Uneori căutăm cultura şi progresul în străinătate, pentru că... cei ce folosesc cuvintele "frumoase" la adresa noastră, nu ne oferă destule valori morale...totuşi, ei vorbesc despre noi; ei ştiu că noi "nu învăţăm"(deja m-am săturat de sintagma aceasta mai mult decât de "biletele şi abonamentele la control"). Noul îi enervează pe cei de vârsta a3-a şi azi, asa cum ii enerva si atunci(exista în acest caz multe excepţii şi acestea sunt oamenii care au mai făcut câte o facultate la viaţa lor, au mai citit câteva sute de cărţi bune şi...au ieşit în lume). Şi blugii şi adidaşii sunt încă purtaţi de toată lumea peste tot - ca atunci - hooopa, iar o coincidenţă. Nici părinţii mei nu mergeau la baluri să danseze tango, aşa cum nici noi nu mergem la baluri să dansam tango...dar mai bine te las pe tine să citeşti versurile muuult prea sugestive de mai jos! Repet: sunt cât se poate de actuale!
Aici ai şi "coloana sonoră"...un click şi începe gălăgia în boxe :) Audiţie plăcută şi...atenţie la versuri!
Exista niste oameni pe care ii iubesc Au varsta constiintei si-a partenentei mele Se invartesc in jurul a 20 de ani Se dau golani si smecheri si vor sa fie stele Sunt uneori teribili si alte ori vulgari Parintii spun adesea ca nu mai stiu sa-i creasca Dar tineti bine minte voi ce-i scarbiti de ei Ca ei sunt la nevoie armata romaneasca Daca sufletul tau intelege De la rock pan-la imnuri si rugi Te salut tineret in adidasi Te salut generatie-n blugi x2 Exista niste tineri marcati de folk si rock Ce au nevoie in tara de sprijin si de toate Si daca nu am face cultura pentru ei Ei si-ar lua-o in taina de prin strainatate Si noi am fost excentrici si noi am fost huliti Nici noi n-am mers la baluri sa randuim tangoul De ce sa trecem astazi drept niste incuiati Pe care ii acrestem si enerveaza noul Daca sufletul tau intelege De la rock pan-la imnuri si rugi Te salut tineret in adidasi Te salut generatie-n blugï
Închei postarea de azi prin următorul citat care mie personal mi-a dat mult de gândit. Apare la sfârşitul filmului "The Girl in the Cafe" - e precum o sinteză a peliculei... îţi dau şi ţie prilejul de a medita asupra lui: "Uneori unei generaţii îi revine povara de a fi măreaţă. Voi puteţi fi acea generaţie" Nelson Mandela, 2005
