De ce iubim?

De ce iubim?
De ce punem suflet si lasam toate berierele jos?
De ce spunem lucruri pe care regretam ca le-am destainuit?
De ce ne incredem in acel barbat ideal pentru a descoperi intr-un final o iluzie?
De ce am renunta la multe lucruri pentru el doar pentru ca noi il vedem intr-un fel si el nu e asa?
De ce ne incredem in ei pentru ca mai apoi sa plangem in hohote caci am crezut intr-un vis terminat mult prea fulgerator?
De ce avem curajul sa ii prindem de mana si mai apoi sa ne bucuram de placerile trupesti pentru ca dupa acea noapte sa iti spuna ca e mai bine sa nu continui "povestea"?
De ce trebuie sa vedem cum se chinuie sa o priveasca pe o alta asa cum te privea la inceput?
De ce ne lasam seduse de acele priviri care se metamorfozeaza in venin la un moment dat?
De ce avem impresia ca doar noua ne-a rostit in soapta acea poveste si el o facea pentru toate celelalte?
De ce credem ca el e diferit si totusi e ca toti ceilalti?
De ce ne incredem in zambetul lor pentru a descoperi mai apoi un suras ironic?
De ce visam atunci cand primim mesaje in plina noapte si noi ne grabim sa le raspundem cu mana tremuranda de emotie si fericire?
De ce ne grabim sa iubim un om pentru a simti mai apoi tortura despartirii?
De ce ne incredem in ei?
De ce si iar de ce?
Asta nu am sa pot intelege... poate pentru ca suntem oameni, gresim si invatam din greseli. Cum invatam? Doar experimentand... doar traind prin acea iubire de-o vara la 19 ani, atunci cand viata-ti pare un joc si sa iubesti devine atat de simplu... Doar incercand, cautand si avand curajul de a ne pune inca o data intrebarea "de ce?".
Si te intreb pe tine: DE CE?



Pentru ca nu regret nimic din ce s-a-ntamplat!




Revin cu articole noi, pregatite de mult pentru tine. Pe curand!