duminică, 15 ianuarie 2012

Si daca... de Mihai Eminescu


"Lumea toata-i trecatoare", chiar marele poet o spunea... insa azi unii dintre noi scoatem din cotloanele sufletelor noastre un gand, o amintire, o asociere proprie pentru ceea ce a fost Eminescu odata, Eminescu astazi.

Intr-o goana nebuna, haina si de neinteleas dupa bani, putere, popularitate uitam sa ne hranim cu poezie, cu slove printate de-o mana tremuranda pe-o foaie ce-a simtit emotia scrierii, emotia creatiei, emotia atingerii unui om de geniu... in goana noastra ne aducem aminte, de prea putine ori, de ce ne-au scris poetii, ce ne-au lasat, ce ne-au oferit... si ne pierdem.

Despre Eminovici, s-au scris multe si se vor mai scrie cu siguranta, insa cel mai mult si cel mai mult si mai mult ma fascineaza de-a dreptul conditia omului de geniu, felul in care el era perceput atunci si oglindirea lui astazi, 162 de ani de-atunci... mi se par atat de actuale abordarile eminesciene, perceperile si forma lucrurilor, atat de bine traduse pentru noi sentimente comune si trairi firesti, insa atat de candide atunci cand sunt receptionate de-un geniu si talmacite pentru negenii.

Caragiale spunea ca Eminovici era precum un om al extremelor, un introvertit desavarsit si, in aceeasi masura, un extrovertit veritabil. Sa percepi emotiile la intensitate maxima, oricare ar fi ele, sa percepi senzorial freamatul naturii, sa privesti inconjuratorul cu un ochi mai mult decat toti ceilalti, sa te bucuri de o inteligenta sclipitoare transpusa mai apoi prin scriere si totusi sa mai ai curajul sa iubesti, sa tanjesti, sa suferi dupa o Veronica... consider ca e o joaca a sortii, ca sa nu o numesc o ironie, si un tribut pe care, pana si omul de geniu, luceafar al poeziei, il ofera firescului. Pentru ca, una peste alta, Eminovici era un normal, intr-o sfera a lui, insa un ins criptat, incifrat si anormal chiar pentru aceia ce refuza a-si deschide mintea, viziunea, abordarea.
 
Si daca...

vineri, 13 ianuarie 2012

Consemnare a prezentului

Seara buna si la multi ani!

Revin pentru cateva minute pe acest Blog pentru ca de o mana de zile vroiam sa consemnez in scriere cateva idei de moment si actualitate ce fug pe langa mine si despre care vreau sa-mi amintesc peste cateva luni.

1) Prea putini tineri mai au personalitate, punct de vedere si un argument al faptelor ce le apartin (nu ma luati pe mine cu replici fâsâite de genul ca "si tu esti un copil/tânăr" ca nu-i cazul... mai bine inchide Blogul atunci... si Mozart era celebru, compunea cand era copil; ce, daca esti tanar trebuie sa astepti pana esti batran ca sa te bage lumea-n seama? atunci imbatranesti degeaba). Revin la subiectul despre aceia fara punct de vedere, argument.
Exemplu: Miercuri noaptea spre dimineata intr-un Club/Pub/Carciuma din Cluj, dupa o seara de Karaoke, dans cu muzica buna pentru dansat si ii pot spune de bun gust, hop-top sa dansam cu totii pe tiganeasca Muro Savo (dati pe Google) pentru ca asta a ales Mr. Dj intr-un moment extrem de neinspirat. Eu zic ca daca dansezi cu foc pe Pitbull, Liky Lee s.a. nu prea ai cum sa o faci cu aceeasi "determinare pe tiganeasca". Nu merge si gata! Si m-am pus pe-un scaun mai inalt( ca norocul) si-am privit... dezamagire, dezamagitor si nu spun mai multe.

2) Ar trebui conditionate zilele pe Facebook cu lectura obligatorie. Ziua si cartea! Hai na ca sa nu fiu absurda saptamana si cartea... ca doar daca ai timp de pierdut pe internet ai si de citit! De fiecare daca cand deschid Facebook-ul observ zeci de greseli de scriere. Nu spun ca eu nu le fac... cu carul, cu cosul de la Supermarket, cu sacul... insa nu la nivelul sau grosolania care apar pe net. Repet: nu este zi in care sa nu citesc gresit cate ceva... pai ce exemplu le dam pustanilor de 12 ani care au Facebook si abia stiu citi si scrie de vrei 5-6 ani? Criteriul de scriere corecta in urmatorii 15-20 de ani la angajare va fi unul strong!

3) Efectul de turma este specific din ce in ce mai des in ultimele zile. Ne bagam nasul unde nu ne fierbe oala, promovam citate, subiecte, articole, link-uri sau poze despre care habarn nu avem, despre subiecte total eronate sau nefondate doar pentru ca pare inteligenta miscarea noastra. Pai da' nu mai bine stam noi intr-o sala de lectura frumos si ne-apucam sa citim despre extraterestrii in loc sa citim tot felul de articole penibile gasite pe toate gardurile internetului? Dar facem asta pentru ca... turma face la fel! Nu voi enumera subiectele pentru ca as fi si eu o capra(ca sa nu spun oaie) din turma.

4) Multora le place sa piarda timpul, sa se repete si sa nu fie deloc originali. Cliseul zilei: " ningeeee!!!" . Ok, am inteles... te bucuri de zapada ( si eu ma bucur de multe), dar pana la un punct isteria aste virtuala; cu statusuri, mesaje, fete zambitoare si alte cele pentru ca ninge... ce-ar fi daca ne-am apuca sa citim cate ceva despre zapada. Bag mana in foc pentru ca 50,00001% din cei cu statusuri despre zapada nu stiu sa explice care-i povestea cu zapada asa cum trebuie. Si stii de ce afirm asta? Pentru ca vedeam la televizor (de Craciun... ca doar atunci am curent la priza) faptul ca tineri, batrani... unii oameni de la noi din country nu stiu care e semnificatia Craciunului.
Nota: a se observa faptul ca sunt la pas cu noile tendinte de scriere si utilizarea americanismelor si a englezismelor!

5) Concluzie inainte de final... nu exista. O trageti voi singuri ca sunteti oameni mari si vaccinati!

Nu am sa mai scriu aici pe Blog decat in perioade de maxima iritare si plictiseala maxima( cand predomina exprimarea mucalita - vezi articolul de azi), dor de scris si tentatia degetelor de a lovi tastele, intrucat nu mai am timp/ vreme si imi pare ca unele acticole sunt interpretate personal de cativa si cateva ( in clasa a5-a invatam la Lb. Romana faptul ca toate scrierile "pornesc de la un sambure de adevar"... asa si cu Blogul se naste de la un sambure de adevar... si din sambure cine stie ce iese cu atatea mutatii genetice si atitudini "ECO").


Multumiri cititorilor despre care (sincer!) nu m-as fi gandit ca sunt atat de multi si fideli in aprecierea scrierilor mele. O mana dintre acestia( sufar de o mutatie si mana mea este cam cat triplul degetelor tale) ma "forteaza"  sa nu renunt definitiv la scris si incet, incet ma urnesc sa mai tastez cat si cum stiu cate un articol despre te miri ce... Am sa mai scriu, insa poate nu doar in maniera virtuala cu specific de Blog, insa pana atunci mai e mult de munca.

S-auzim de mult mai bine!