Concertul Mircea Baniciu de la Cluj

Concertul de ieri seara, 16 februarie, din My Way i-a avut ca protagonisti pe mult indragitii Mircea Baniciu, cu al sau timbru vocal unic, Vlady Cnejevici aladuri de clapele ce-au creat o atmosfera speciala localului si Teo Boar, chitaristul mereu zambitor, cu o prezenta scenica deosebita.

Confirmari peste confirmari, multa, multa lume, o forfota continua in sala, buna dispozitie, zambete, pahare pline si atmosfera specifica unui concert “semnat” Mircea Baniciu… toate acestea au fost ingredientele perfecte pentru o seara cu totul si cu totul reusita din My Way in care Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici si Teo Boar au oferit publicului un cadou muzical incarcat cu mult profesionalism, pasiune pentru muzica si acea picatura de carisma specifica marilor artisti.  

Seara incepe cu un cantec pe versurile lui G.Toparceanu, “Tristeti provinciale”, urmat de “Intoarcerea la Orient”, “Dealul cu dor” sau “Amintiri”. Prestatia celor din local a fost una ideala… cu totii cantau, mainile erau mereu in aer, iar aplauzele nu lipseau din decorul elegant. Artistul adevarat este precum un alcimist pentru cei ce-l asculta, iar asa au fost cei trei muzicieni pentru noi, cei din public, la concertul din My Way. In cel mai scurt timp atmosfera a devenit atat de placuta, ca intre prieteni… ca intre cei ce asculta muzica buna si nu ezita sa o cante si cu sufletul, nu doar cu vocea, alaturi de artisti. Urmeaza apoi piese vesele, “Ceasornicarul” sau “Canadiana”, ce emanau pur si simplu energie pozitiva si parca un hormon al fericirii plutea in aer… il respiram cu totii si deveneam negresit parte a ambientei perfecte din My Way. “Vara la tara”, un cantec exceptional dupa cum il numeste si Mircea Baniciu a fost cantat fara greseala de cei din sala. Arunc o privire in spatele meu si descopar multe maini ridicate, ochi atintiti spre scena cocheta a localului… descopar un public ce canta impreuna cu artistii vers de vers, refren cu refren; ii auzeam de acolo, din fata, cum formau un glas comun, un glas specific folkului.

Dupa o pauza de cateva minute in care ne-am tras si noi si artistii suflarea, concertul a reinceput in aceeasi nota ce te binedispune negresit. “Randuri pentru pasarile calatoare” sau binecunoscuta “Pisica neagra” au pus din nou in priza localul devenit neincapator. Piesa “Scrisoare de bun ramas” da nastere unei atmosfere specifica muzicii bune, de calitate… specifica celor ce aleg sa isi petreaca o frumoasa seara de miercuri intr-un local ce se plaseaza in fruntea celor mai bune din Cluj, in My Way. Mircea Baniciu intercaleaza printre melodii glume despre Mircea Vintila, inspirat fiind de felicitarea rostita cu umor de cativa iubitori de folk din sala:”bravo Vintila!”. La “Hei tramvai”, melodie ce se studiaza pana si la scoala, sau “Mugur de fluier”, cand fetele au avut un solo al lor pe care l-au dus la capat cu brio, s-a cantat poate cel mai cu foc. Cei trei au  trecut apoi de la piese cu un ritm alert si aplauze ce conteneau inca a tine pasul cu muzica lor, la baladele atat de cunoscute si de frumoase ale lui Mircea Baniciu:”La-nceput de drum”, piesa dedicata publicului, “Intelegere” sau “Daca ai ghici”.

Carisma inedita a folkistului Mircea Vintila dadea o nota aparte spectacolului muzical. Acesta intercala printre melodii fel de fel de povesti, remarci sau experiente personale din turneele prin tara. Urmeaza apoi un “cantec interesant”, de care i-a fost teama muzicianului Mircea Baniciu ca va fi imnul Romaniei, dupa cum ne spune chiar el. Acest lucru se datoreaza faptului ca toata lumea il stie:”Andrii Popa”. Atmosfera atingea acum cote maxime, caci intreaga sala canta melodia alaturi de care am copilarit multi dintre noi, melodia care ne-a marcat tineretile poate si care inca mai este in sufletul nostru. “Cantecul bufonului” sau “Fata verde cu parul padure” au fost printre ultimele cantece ale serii care au incheiat momentul muzical intr-o nota optimista, peste care au fost presarate multe, multe aplauze si cu siguranta toata admiratia noastra, a celor ce am fost in My Way in seara de 16 februarie, pentru artistii Mircea Baniciu, Vlady Cnejevici si Teo Boar.

Nu pot sa inchei fara a aminti vorbele de final atat de frumoase ale lui Mircea Baniciu adresate publicului: “ fara voi nu am mai fi fost noi aici”. Gestul de multumire indreptat spre cei din sala a dat dovada de existenta unui bun simt fin regasit la marii artisti… la artistii adevarati, nu doar cu vocea, ci si cu sufletul!

Acesta este si site-ul oficial al articolului:
http://evenimenteincluj.ro/2011/02/18/cum-a-fost-la-mircea-baniciu-in-my-way/