Elevii olimpici in Retezat

 

In weekendul acesta, 27-29 mai, Liceul Teoretic “Avram Iancu” Cluj-Napoca a pastrat traditia de a rasplati olimpicii liceului printr-o excursie a celor ce inca mai pastreaza performanta la cote maxime in institutia de invatamant renumita pentru calitatea educationala oferita tinerilor ce se afla in bancile scolii. Nu mai putin de 50 de olimpici la diferite discipline, alaturi de profesorii care le-au fost alaturi in drumul spre performanta au descoperit frumusetea, candoarea, dar in acelasi timp simplitatea Retezatului, participand la programul educational organizat de catre Asociatia de Turism pentru Tineret ADEONA, “Descopera Retezatul”. Programul are ca scop promovarea turismului montan si formarea in randul tinerilor a unor atitudini pozitive fata de natura.

Zona Turistica Carnic a fost astfel animata in aceste trei zile de weekend de rasetele tinerilor performeri, de cantecele fredonate la inceput de seara in jurul focului de tabara, acompaniate de ciupiturile unei chitare manuita cu grija de olimpicii mai talentati. Componentele echipei de volei fete ale liceului au intretinut atmosfera prin meciurile interminabile si nenumarate de volei din curtea interioara a Cabanei Lolaia.

Cu multa ambitie si dorinta de a ajunge cat mai aproape de inaltimile muntilor, acestia pornesc intr-o drumetie de cateva ore la Cabana Gentiana, acolo unde golul alpin se deschide, iar Retezatul isi arata si mai mult din frumusetea-i caracteristica. Pornind din Carnic, acestia urmaresc cursul Lolaiei si al Vaii Pietrele, traverseaza cursul Stanisoarei dupa care urca incet prin padurea de brad unde tacerea muntelui era sparta de cadenta pasilor celor ce aveau sa poposeasca la Gentiana. Ajunsi la cabana de la 1672m, ceaiul cald de plante si apa rece de izvor i-au inviorat pe cei ce si-au pierdut din puteri la urcare. 

Timp de cateva minute le-am tinut olimpicilor o lectie de geografie bine meritata intr-un cadru natural - martor al ghetarilor cuaternari si tot acolo au vazut pentru intaia oara culmile montane despre care invatasera odata, Stanisoara si Pietrele, ce strajuiau valea glaciara a Pietrelor, una dintre cele mai cunoscute vai alpine din Retezat. Acestia au descoperit cum vegetatia se schimba o data cu altitudinea si au vazut ienuparul si jneapanul, tufisuri reprezentative ale etajului subalpin. La intoarcere olimpicii si profesorii lor au poposit si la Cabana Pietrele, alfata la poalele Culmii Lolaia.

Proiectiile tematice cu imagini din natura, printre care se numara si o proiectie 3D, prezentarea echipamentului montan si a Parcului National Retezat, precum si a regulilor ce trebuie respectate intr-o arie protejata, exemplificarea notiunilor teoretice invatate pe bancile scolii despre relieful si vegetatia montana au facut ca olimpicii sa se intoarca acasa cu si mai multe cunostinte despre batranul Retezat.

Tiroliana de la Cascada Lolaia a reprezentat “piesa de rezistenta” a celor trei zile de excursie. Cu frica, teama sau bucuria de a lua parte unei noi experiente, olimpicii s-au insirat si si-au asteptat emotionati randul la tiroliana. Cateva secunde in aer, o alunecare rapida de pe un versant pe altul si o privire rapida aruncata Cascadei Lolaia, a carei cadere de apa impresioneaza prin aparitia celor doua brate despartite de un prag modelat sute de ani de apa, au reprezentat ingredientul perfect pentru ca olimpicii sa-si pastreze zambetul pe buze pe parcursul intreagii sederi in Retezatul ce i-a primit pe tinerii insetati de performanta atat de frumos, prin vreme buna, cer instelat, verdele padurii si cantecul apelor reci de munte.

Fiindca natura ne aseamana, Retezatul a demnstrat acest lucru olimpicilor prin simplitatea regasita acolo sus, la munte, iar daca educatia ne diferentiaza si performanta te face mai valoros, olimpicii si dascalii ce duc inainte povestea succesului in diferite domenii merita toate aprecierile si recunostinta noastra pentru munca si reusita acestora. ADEONA sustine performanta si recunoaste adevaratele valori educationale!

Retrospectiva 2010

Maine, poimaine se incheie oficial si 2010-le, un an bun, plin, greu, dar frumos, incarcat de noi experiente si invataturi, de prieteni si anturaje noi. Fiindca nu consider necesar a va pune pe tapetul blogului succesele si esecurile mele din anul ce imediat ne paraseste, am sa fac o retrospectiva care intereseaza mult mai mult consumatorii de articole zilnice sau saptamanale de pe blogurile personale.

Asadar, datorita companiilor si softurilor de profil ce-mi furnizeaza saptamanal statistici privind bunul mers al clickurilor pe blog si multe altele, descopar cu uimire, dar deloc dezamagire faptul ca , din mai pana in aceasta ultima luna a anului, decembrie, articolul ce conduce detasat ca numar de vizualizari este urmatorul:
"Am nevoie de orgoliu..." 
publicat din pura si absolut pura intamplare dupa o tema la romana facuta pe monitorul laptopului si nu pe caietul de clasa. Diferenta de aproape 300 de vizualizari intre acest fruntas articol si cel de pe pozitia secunda, "R.I.P. scoala romaneasca..."  sustine din pacate ideea regasita in acest ultim articol despre sistemul educational si nu despre scoala, ca institutie educationala cu angajati, angajatori si beneficiari. Articolul despre orgoliul profesional, pentru ca despre el este vorba in articolul fruntas, este defapt o argumentare lipsita de structura tipica eseului argumentativ, dar care aduce la lumina idei bine punctate ce sustin citatul de la care porneste intregul schimb de idei intre cel ce scrie si cel ce citeste. Clickurile se datoreaza celor ce au dat un search pe Google al citatului integral pe care am sa il postez si aici, din pura dorinta de a capta si cu acest articol clickurile elevilor din an terminal, ce nici macar nu au o idee despre orgoliul profesional, despre munca si multe altele. Pe cine sa dau vina? Pe nimeni... ma bucur doar ca exista si astfel de tineri care pana la urma ne vor da la propriu painea din magazine. Pentru ca ar fi teroare ca painea din magazine sa ne-o dea medici, oameni cu facultate sau doctori ingineri. Asadar, citatul lui Marin Preda din "Craetie morala" : " Orgoliul profesional este singurul care este creator si care poate fi, din punct de vedere moral, justificat" castiga orgolios postul de cel mai bine cotat articol al blogului.
Si, din fericire, pe locul 3 este un articol de sezon ce se pare ca a captat clickuri peste masura intr-un interval record de timp, depasind postari publicate cu luni inainte. Asadar, "E seara ghetutelor lustruite. In asteptarea Mosului..." este articolul normal si pasnic, in care nu critic pe nimeni si imi amintesc doar de copilarie, iarna si povestea Mosului.
Cu toate ca articolele despre scoala( le repet celor ce chiar nu au inteles in lexemul "scoala" un adevat complex de factori si circumstante ca institutia educationala nu este doar liceul la care stidiez sau am studiat, ci intreg siragul de cladiri in care se desfasoara o functie educationala) se inscriu in preferintele cititorilor, in noul an am sa incerc sa nu mai iau noroi in mana si sa il transform in ceva frumos si "citibil", doar pentru ca sunt multe alte lucruri minunate de care merita cu siguranta sa amintesc in 2011.

Acestea fiind spuse, Retrospectiva 2010 este penultimul articol al acestui an de pe ArtGeo Life 2, maine dimineata, cu bagajele facute si rucsacul plin voi scrie cu litere mici, dar intelesuri profunde, gandurile bune pentru toti ce au trecut pragul blogului in acest an si mi-au adus, poate fara sa isi dea seama, un beneficiu imens.

Saptamana nationala, mondiala si intergalactica a tezelor

Am teza la info maine, la mate, la biologie, la chimie, la romana, la engleza sau la mai stiu eu ce. Astazi numai si numai acest lucru l-am auzit(exceptand cele doua ore de excelenta la geografie in care in sfarsit m-am detasat de incordarea inchegata in mine de peste zi). Ce sa va spun dragilor... noroc si bafta la copiat daca va fi cazul! Concentrare si toate cele... macar sa ramaneti cu ceva si urmatoarele 2-3 zile dupa teza, nu sa tociti asa doar pentru 10-le acela luminat si de multe ori nemeritat. Of, of... de cate ori faceam si eu asa, iar cand ma gandesc ca mi-au mai ramas una, doua ocazii sa pun in aplicare metoda "elevului eminent" inainte de teza ma apuca dorul nebun de carte... Dar asta este... e sistemul acela "the best" despre care stie toata Europa ca e la pamant, dar ce conteaza... Pacat este ca... se stie si la facultati si in licee si acasa la parinti faptul ca notele nu reflecta realitatea, dar noi, noi tinem cont de ele si da-i frate cu copiatul ca 10 trebuie sa aiba toti!!! Doar cel ce fuge de la coada vacii si nu stie sa isi deschida gura(sa isi deschida gura, nu sa vorbeasca!!!) intr-o conversatie trebuie sa aiba si el o medie bubuita de 9,70 si sa dea si tovarasul la facultate... INJINER se face(cu JI de la Jiu...)

 Lasa ca trece si ziua de maine si cea de poimaine si vine vineri si vin betiile si chefurile si apoi mai este o saptamana si adio frateee. La sanius cu sacul de rafie si capacul de buda! Si apoi peste alte 10-12 luni vine ea facultatea si sesiunea si presesiunea si colocviile... ce-i aia o teza amarata la romana sau mai stiu eu ce... sta distractia din liceu in asta? Si dupa cum spunea o scumpa colega astazi, din liceu imi amintesc de excursii, chefuri, iesiri, turneele, spectacolele si nu cum invatam eu pentru teza. Asa ca... faceti-va alte amintiri daca nu le aveti deja!

Sa vina vacanta!!!!
V-am pupat, eminentilor!

Weekend, sfârșit de săptămână și început de distracție.

Da, e a12-a, se spune ca avem un examen la anu’ in vara si trebuie sa invatam. Incontestabil incercam sa nu tinem cont de ceea ce ne spun profii, apropiatii sau parintii(pentru mine, nu e cazul pentru ultima varianta – am alaturi oameni ce inca mai cred in mine si in pasiunile mele). Stai in casa, invata, fa variante. OK…si cum ramane cu toata distractia de weekend?

Saptamana de saptamana am planuri mari pentru cele doua zile fara scoala. Fac ceea ca imi place, ma vad cu cine vreau, doar toate se schimba. Toate se schimba atunci cand… alegi sa iesi la o cafea ce se prelungeste cu o bere, doua, trei, patru si uite ca ajungi acasa duminica dimineata doar, cu capul calendar si ochii impaienjeniti de atat de putine ore de somn. Da, asta inseama a12-a… distractie asa cum nu a mai fost pana acum! Cinci ore de invatat si alte 10 ore in noapte de distractie, un weekend inceput intr-o zi de miercuri si terminat abia martea urmatoare. O dupa-amiaza de vineri prelungita pana sambata dimineata, iar o seara de sambata trasa de coarne pana luni, undeva la ora 7, atunci cand ceasul ar fi trebuit sa sune desteptarea.

Sunt primele pasiuni sinistre, primele emotii depline, ultimele zile in care iti place sa te visezi copil si primele palme primite de la viata. E frumos, ciudat si totul se intampla rapid, doar pentru tine. Ia aminte la toate!

Ma invadeaza zilnic ofertele vietii… facultati, amicitii, experiente noi. Oameni ce se considera exemple, masti ce par perfecte, perceptii si doctrine neintelese de mine, toate imi sunt prezentate precum un slide interminabil si plictisitor. Da, totul pare plictisitor si neinsemnat fata de momentele cand iti petreci noptile cu prietenii, cu cel pe care il iubesti si alaturi de are ai vrea sa fii urmatorii 2000 de ani. Clipe de poveste si amintiri speciale… toate se intampla in zilele de weekend… toate se intampla in shot-ul de Tequila lung de 1m sau in halba de bere de 3L. Toate bucuriile se ascund in pachetul de tutun cumparat din ultimii tai bani, in biletul de concert cumparat cu maruntisul tau sau singurele plimbari tomnatice norcurne alaturi de el…

Totul e special acum… de nimic nu imi pasa si asta ma face sa simt ca traiesc mai intens ca niciodata fiecare dupa-amiaza din zi, fiecare revedere cu tine, fiecare atingere a buzelor tale, a trupului tau, a pielii tale fine, umeda si infierbantata…