Lansare de carte si concert Dinu Olarasu cu surprize!

Ieri, 5 martie, Dinu Orasaru a lansat, unde altundeva decat in La Port, cartea sa de poezii numita Vama. Momentul incepe cu introducerea frumoasa facuta de Ionut Mangu despre sensibilul artist Dinu Olarasu, urmata de preluarea sefiei microfonului a editorului acestei carti, Valentin Hasder. Acesta doreste sa ne dovedeasca faptul ca Dinu Olarasu scrie bine si citeste la intamplare poeziile cu numarul 15(“Oase de cer”) si 63(“Licitatie). Dupa alte cateva minute in care editorul ne familiariza cu poetul, apare si acesta la microfon impletind mai apoi poezia cu muzica, versurile cu notele si emotia cu timpul ce se scurgea placut. Seara a curs mai apoi linistit, cu poezii citite de catre editor si versuri cantate de Olarasu. La cererea artistului, apare langa el si tanara folkista Miruna Pascu alaturi de care imparte melodia “Zece ani” intr-un duet improvizat. Pentru ca Dinu Olarasu este poetul ce-si canta versurile, ne-a cantat in continuare sentimentele si emotiile ascunse in melodiile lui.

Ionut Mangu revine la microfon pentru a ne canta si el, insa momentul lui este interupt de aparitia subita, spre uimirea tuturor, a unei frumoase mirese. Aflam povestea de iubire a celor doi proaspat casatoriti, inceputa la Iasi, dupa un concert Dinu Olarasu, continuata se pare timp de trei luni pe acorduri de iubire ce-au dus si la o nunta de la care se pare ca mireasa a fugit pentru a-l intalni pe Dinu Olarasu. Apar apoi nasii, mirele si cameramanul. Totul era o coincidenta frumoasa atat pentru miri cat si pentru cei prezenti in acele momente in ceainarie. Dupa cum ne spune Izabela, cea mai buna prietena a miresei, coloana sonora a filmuletului ce continea poze cu cei doi miri era defapt tot o melodie de-a lui Dinu Olarasu, care alta decat “N-ai nevoie”. Una dintre cele mai frumoase melodii ale folkului romanesc este categoric si aceasta, pe care Dinu Olarasu a cantat-o pentru proaspetii casatoriti. Lavinia si Marian Dobrea primesc si un cadou de nunta din partea artistului, si anume melodia “2000 de ani” cantata special pentru acestia, precum si piesa “Naspa”. Spre surprinderea tuturor, apare si nasul la microfon ce ne canta doua melodii, una dintre acestea fiind si cea a lui Victor Socaciu, “Tata si caii”. Nuntasii mai raman putin in La Port dupa care se intorc grabiti la petrecere. Trebuie sa le uram si noi, echipa de la Evenimente in Cluj, o viata frumoasa inspirata mereu de muzica lui Dinu Olarasu si casa de piatra!

Dupa evenimentul neasteptat Ionut Mangu reapare la microfon continuandu-si repertoriul compus din piesele proprii precum:”Inca o zi”, “Fantezii duminicale”, “Raspantii”, “Hasuri” si “Dana”.

Nu pot sa inchei fara a aminti de momentele surprinse se mine pe  partursul serii de lansare a cartii, clipe in care vedeam ici-colo cate o persoana cu ochii atintiti in cartea lui Olarasu… ii vedeam cum raman cu ochii lipiti de pagini, cum se pierd printre amintiri si dau voie gandului sa fuga departe… sa fuga acolo, in Vama.

Siteul unde puteti vedea si poze, precum si siteul oficial al articolului este:

http://evenimenteincluj.ro/2011/03/06/lansare-de-carte-si-concert-dinu-olarasu-cu-surprize/

"Gellu nu scria pentru că e o meserie frumoasă să scrii. Scria pentru ca să tacă"

Ma gandesc cum e sa fii scriitor. Sa iti castigi painea si banii de buzunar numai si numai din scris. Teribil de frumos trebuie sa fie! Doar ca astazi... astazi cine mai traieste teribil de frumos scriind? De retinut faptul ca scrisul nu inseamna pentru mine presa de scandal si alte articole pe tot felul de site-uri... scris insemnand volume de poezii, proza, beletristica etc. Problema care a dus la disparitia subita a acelora cu o meserie de scriitor si nu doar o pasiune sau activitate succesiva se despica in doua directii si anume: prima directie tinde sa arate spre acele clase sociale sau mai bine tilologii umane care citeau odata, care poate nu au citit niciodata... si aici ne intrebam de unde si pana unde acesti oameni? De ce astazi ei sunt atat de multi, iar acum 30 de ani erau pierduti ici-colo. Raspunsul este simplu: tehnologia! Avem laptopuri, calculatoare, jocuri video, chestii din acelea negre pe care te poti juca si viziona filme(eu le spus pi-piuri), avem atatea si atatea baruri si modalitati de a ne petrece timpul liber incat... incat refuzam pur si simplu sa mai deschidem cate o carte luni bune... pentru ca in fiecare seara este telenovela la televizor! Si uite asa dispare inca o meserie in tara noastra...
A doua directie spre care tinde problema mai sus amintita poate nu pare atat de mult fondata, dar pentru multi, multi pasionati de lectura reprezinta o piedica in a devora noile aparitii din librarii, si anume preturile destul de piperate pentru unele carti. Da stiu, sunt multe costuri, tipografie, procent din vanzari autorului, procent pentru librarii, taxe de stat, drepturi de autor, plata pentru X si Y. Dar totusi... sunt mult mai scumpe cartile ca acum 15 ani... Si iti dau un exemplu tipic... sa spunem... sa alegem o profesoara de romana pensionara, batrana, cu ochelari cat fundul de borcan, dar pasionata de lectura si dornica sa il citeasca pe Dan Puric si alti buni filosofi(e un exemplu aleator!) . Cati bani primeste acea batrana pe luna? Crezi ca are ea bani sa dea 50lei(pretul minim pentru o carte buna, cu personalitate prin pagini)? Eu spun ca nu si aici mai intra si studentii... inteleg, si eu as face la fel ca ei... ma bine as iesi intr-o sambata, duminica, luni si marti la o bauta cu prietenii decat sa stau doua saptamani in casa pentru a strange bani sa-mi cumpar cartea nou aparuta despre misterele lumii(exemplu aleator!) Si aici nu merge varianta cu existenta bibliotecilor... nu vom gasi niciodata in biblioteca tot ce gasim in librarii si ar fi absurd sa fie asa... pentru ca daca am gasi in biblioteca ceea ce gasim in librarii, categoric numarul celor care cumpara carti si mai ales al celor ce se straduie sa puna bani deoparte pentru a le cumpara va disparea din ecuatie.
Asa ca... jobul, ca sa folosesc englezisme, de scriitor devine din ce in ce mai diafan... Exista scriitori care isi platesc taxele numai si numai din ceea ce publica, nu spun ca nu sunt, poate sunt 1-2-10-100 in tara, si mai multi, dar nu sunt atati cati erau odata... astazi avem informaticieni, ingineri si asta e viata din secolul 21, avem nevoie de ei, dar toturi mai avem nevoie si de cultura caci avem si de unde ne inspira...
Dar pentru a incheia poate mai optimist decat ar trebui, fara sa mai arunc o privire peste situatia care nu e atat de colorata, am sa amintesc doar de vorbele lui David Esrig spuse la conferinta "Gellu Naum in gros-plan" de la Muzeul National al Literaturii Romane acum putin timp, in octombrie 2010: "Gellu nu scria pentru ca e o meserie frumoasa sa scrii. Scria pentru ca sa taca"

 Si-acum tac...