Revin multumindu-va!

Foarte buna ziua va spun dupa o absenta lunga si poate neplacuta de pe Blog. Am tot vrut sa-ti scriu gandurile mele, sa ii pun la zid pe cei ce m-au deranjat prin modul lor de a-si duce-n spate existenta sau pur si simplu prin gesturile lor lipsite de suflet, bun simt sau gandire, insa am ezitat in ultimul timp a critica orice rebut descoperit in jurul meu. Am ales sa ma bucur in liniste, insa din tot sufletul, de ultimele zile ale frumosului si de aur liceu... ultimele zile din anii de aur pe care i-am strabatut cu rebelismul specific mie.
Apar acum, aici, din dorinta de a multumi tuturor celor care astazi mi-au oferit o zi frumoasa doar prin simplul fapt ca au raspuns unui mesaj trimis din aproape disperare si dezorientare totala in cautarea unei tinute perfecte pentru celebrarea finalului de ciclu liceal, dupa ce socotelile au fost incurcate si de-a dreptul compromise de personajul negru al acestei povesti, cu final atat de fericit.
A fost un mesaj scris din deznadejde totala pe troleibuz, intr-o atmosfera inabusitoare si intr-un timp ce-l consideram nepotrivit pentru ca eu sa mai vad macar o clipa de bucurie in minutele ce aveau a se scurge cu greu intreaga zi. Mesajul a fost trimis majoritatii cunoscutilor din Cluj(-Napoca, evident) din agenda telefonica, fie ca vorbisem cu ei in ultimele luni, fie ca nu... cu toate acestea, reactiile nu au intarziat sa apara. Mesaje peste mesaje, telefoane, incurajari ca totul va fi bine, maini intinse parca din ecranul telefonului la fiecare sintagma citita cu mana-mi tremuranda pe taste"te sun cand aflu mai multe", "vorbim cand o intreb pe mama", "am o prietena care cunoaste pe cineva si te poate ajuta", "mergi la adresa aceea, spune ca vii din partea mea si poate te ajuta", "iti dau eu un numar, suna si vezi"... toate acestea m-au intors de-a dreptul pe dos si mi s-a confirmat faptul ca ca am o gramada, mare de tot, de cunstinte gata oricand sa ajute, asa cum pot ele... chiar si printr-o incurajare si o injuratura buna venita la timpul ei! Pentru acest lucru va multumesc enorm... pentru ca mi-ati reinnoit lista celor la care stiu ca pot apela atunci cand ceva nu merge ca pe roate, cand peretii roz din camera-mi devin intunecati, iar sufletu-mi devine mic precum un purice fara ambitie, scopuri si teluri marete.
Si pana la urma, acele injuraturi venite la momentul potrivit au indepartat poate tot nenorocul si vestea teribil de neplacuta aflata in cursul diminetii si uite-ma acum zambind si spunandu-va cu bucurie ca problema s-a rezolvat si s-a rezolvat in asa maniera incat e mai buna si mai frumoasa si mai potrivita decat mi-as fi imaginat ca va fi! Aici urmeaza acum revansa verbala care suna cam asa: puncte, puncte(daca ati stii despre ce e vorba, chiar ati contribui si voi cu cateva cenzuri si puncte si bipuri) puncte, puncte din nou, care mi-ai dat teapa azi... puncte, puncte, puncte... vezi tu cand... puncte, puncte, puncte si iar puncte, puncte(cat ma abtin sa nu spun acum chestii urate pe care poate le voi regreta apoi ca am ranit prea tare). Dar, din ultimele randuri indesate printre peretii portocalii, trebuie sa repet inca o data, pentru bucuria-mi, faptul ca AM REZOLVAT totul si ma simt(uneori incep sa nu mai fiu nesimtita) cu adevarat tare(sentul acela figurat al cuvantului, ca sa nu spun conotativ ca poate-mi citesc blogul elevi care dau bacul peste o luna si se simt prost ca au tot gasit prin variante cuvantul asta si nu-l inteleg, iar aici, pe Blogul asta portocaliu ce aparent e ceva mai normal dau iar de cuvantul elevat)

Multumesc inca o data si inca o data si tot asa pana la final de rand( apoi tariful creste si nu-mi mai permit a scrie multe multumiri) Va intorc ajutorul vostru de azi afirmandu-va, din nou poate, faptul ca sunt si eu o buna "injuratoare" in momente nasoale, ma pricep la dat stafuri stangace si ador sa spun vorbe pe care nici eu nu le cred, insa prin toate acestea mi se spune si mie, uneori, dar totus des, ca sunt un sprijin pe masura dimensiunulor mele(adica mic, dar esential). Asadar, data viitoare cand va agatati de o zi oribila, asa cum dimineata ma agatasem si eu, contati pe fortele-mi de a rupe creanga si de a face ca totul sa fie bine!

Saptamana insorita, cel putin la fel de insorita precum ultimele, daca nu cele din urma, frumoase, speciele si pline de invatatura zile de liceu!



DE ASTAZI AM UN NOU PERSONAJ PE LISTA NEAGRA, DAR MULTUMITA ACESTUIA AM APROAPE JUMATATE DIN AGENDA TELEFONICA PE LISTA "CELOR BUNI".
BUN VENIT IN CONSPIRATIE!

Să credem în minunea Crăciunului... timpul e magic acum!

Uite ca in sfarsit a venit Craciunul, cele trei zile magice, pline de lumina, de cantec si veselie. Ajunul Craciunului e noaptea copiilor! Cred cu tarie ca Sarbatoarea Nasterii Domnului e sarbatoarea copiilor, sarbatoarea zambetelor, a cadourilor… a celor ce au suflet de copil, ce cred in vise, in minuni si in magia Mosului.

Poate pe la unii au aparut deja cadourile sub brad, poate la altii nu, poate nu vor aparea deloc. Totusi, adevaratul cadou pe care il putem primi de Craciun este acela de a simti emotie si bucurie alaturi de familie, alaturi de prieteni, alaturi de cei cu care vrem sa fim cu adevarat in noaptea lui Mos Craciun.

Craciunul pentru mine a fost si este sarbatoarea familiei. Sunt acele cateva zile in care sunt plecata majoritatea timpului de acasa, din nou, dar sunt acele cateva ore care reunesc la masa imbelsugata intreaga familie… mama, tata, fratele, bunica… e o bucurie care imi inunda involuntar sufletul. Imi e greu sa descriu in cuvinte, in silabe, in litere acele momente… atmosfera e cu adevarat o minune, pentru ca familia e o minune, iar eu am parte de minunea Craciunului an de an. Sa multumim cu totii cui trebuie sa multumim pentru bucuria de a avea parinti, frati, bunici si oameni care ne iubesc alaturi de noi… eu, avand o religie crestina, multumesc lui Dumnezeu, fara a ma sfii sa spun acest lucru doar pentru ca cei ce nu au avut bucuria de a descoperi credinta nu stiu sa multumeasca cuiva. Pentru darurile de Craciun, pentru atmosfera de sarbatoare, pentru bradul impodobit, pentru globuri, pentru bucatele alese, pentru mirosul de cozonaci, friptura si vin fiert, pentru colindele ce le ascultam… pentru toate acestea trebuie sa multumim!

Am crezut mereu in minunile Craciunului... De cand ma agatau parintii in clanta(da, eram atat de mica si firava incat, la cate o prostie ma agatau de clanta) si pana azi am fost si sunt patrunsa de fiecare data de o emotie pozitiva in seara magica… Asteptarea… asteptarea mosului era emotionanta de-a dreptul. Stiam ca va veni negresit in fiecare an, stiam ca orice as primi, fie ca se regasea sau nu in scrisoarea asternuta pe hartie cu ajutorul mamei, m-as fi bucurat enorm, doar stiind ca el, batranul bun cu barba alba a pasit in casa mea. Ma bucura teribil gandul ca legenda colipariei noastre, Mos Craciun, a pasit la mine in casa…el si spiridusii, iar renii asteptau pe balcon, acolo unde puneam de fiecare daca cu parintii prajituri si o bucata de carne pentru ca ei sa manance. Da, ii lasam mosului de fiecare data mancare pe balcon, chiar langa usa sufrageriei. Uneori… ii lasam o cana cu apa langa brad… daca ii era sete batranului Mos? Ce frumos era... era bunatatea pura a unui suflet de copil...

Stii ce mai imi place de Craciun? Imi place parfumul Mosului… are el un miros specific. Cu ce seamana? Daca te intorci in timp, in copilaria ta, iti vei aminti. Din pacate astazi cu greu il mai simtim noi, cei mai mari si tot mai prinsi in tutultoasa activitate de sarbatori. Insa… il putem oferi acel miros altora… fratilor mai mici, verisorilor, vecinilor, parintilor… oricui vrem noi! Tin minte ca intram in camera si, pe langa cadourile ingramadite sub brad, mai era ceva schimbat in incapere dupa trecerea Mosului… mirosea a zapada, a iarna, a aer curat… si era rece in camera, pana ma umpleam de emotii si caldura deschizand cadourile. Acela era semnul ca Mosul a trecut cu adevarat pe acolo si nu orice Mos, ci acela adevarat. Care e Mosul adevarat si care nu? Ei bine, asta a fost simplu pentru mine sa descopar inca de la 3-4 ani… mosul acela care nu e "original", care nu e adevarat si de care tot vorbesc copiii ca nu exista sunt toti aceia pe care ii gasim in Mall, la colt de strada, in centrul orasului. Stiam ca Mosul care venea la serbare si care ma intimida atat de tare nu e cel adevarat, dar cunosteam faptul ca el vede tot, el ii transmite batranului cu barba deasta fiecare dorinta a noastra, a celor mici. Asa ca, orice intalnire cu ajotoarele Mosului era o adevarata bucurie pentru mine... ce mai bucurie si cate si mai cate emotii ma cuprindeau... Totusi, care e Mosul adevarat? E tot un raspuns care are la baza inocenta si simplitatea unui copil… e chiar raspunsul pe care mi l-am format tot de cand eram agatata in clanta  - e practic crezul meu in minunea Ajunului… Mos Craciun adevarat e acela care vine in 24 Decembrie, seara, in casele celor care cred in existenta lui… acela e Mos Craciun adevarat! Restul, sunt ajutoarele si spiridusii lui! Mos Craciun adevarat e acel om bun care ne da noua speranta, bucurie, ne reuneste pe toti, ne face mai buni, ne invata sa primim cadouri si mai ales sa daruim!

Asa ca, nu imi ramane decat sa va doresc tuturor ca Mos Craciun adevarat sa treaca prin casele voastre atat pentru cadouri, cat pentru bucuria si emotia pe care o imparte din sacul lui mare an de an, fiecarui om ce are suflet de copil, ce zambeste intai cu ochii in care se oglindeste bucuria Serii de Craciun.

Din nou, va doresc tuturor toate cele bune… sa primiti sub brad macar un sfert din lista aceea lunga pe care o scrieti inca de la inceputul anului. Sa primiti parfumul acela vero ce era cel mai scump la Mall, cartea aceea nou aparuta, ceasul cu cristale si minutar de argint, aparatul foto sau laptopul dorit, telefonul sau fardurile mult visate, bijuteriile, hainele sau noul DVD al trupei indragite, butelia de vin frantuzesc din ’86, portofelul de piele sau pantofii stilati… tot ce voi va doriti sa aveti sub brad, dar cadoul care ti-l doresc si tie sa il primesti este sanatatea. Sanatate, credinta si speranta… acestea sa va fie intai de toate sub bradul magic!

Sa daruiti, sa invatati sa primiti si tot timpul, dar tot timpul, sa multumiti!

Sarbatori adevarate iti doresc!