Nu dau doi bani pe... pe ce?

Nu dau doi bani pentru multe lucruri din lumea asta ... nu dau doi bani pentru unii oameni, pentru unele caractere, pentru unele gesturi, relatii superficiale, obiecte ieftine lucrate pe vaporul dinspre China, pe etnobotanice... pe multe, multe lucruri nu dau doi bani!

Nu dau doi bani pe acei oameni ce mint nesimtire, nu dau doi bani pe cei ce refuza a mai spera, nu dau doi bani pe cei ce sunt alcoolici(stiu, alcoolismul e o boala), nu dau doi bani pe cei ce nu dau dreptul la replica, pe cei ce uita a saluta, nu dau doi bani pe medicii iresponsabili, pe dascalii ce nu-si fac meseria si nici macar nu-si cunosc atributiile din fisa postului, pe agentul de politie semianalfabet, pe ministrul romaniei de externe ce afrima ca Dunarea trece prin 14 tari(ca sa nu murim prosti, e bine sa stim ca sunt 10)... nu dau doi bani pentru incultura si prostia omeneasca!

Sunt uneori momente in care iti vine sa te lasi de toate... sa le lasi naibii pentru ca ai atat de multi prosti, incapabili si inculti in jur incat iti e sila sa ii mai intalnesti, sa dai ochii cu ei, sa le vorbesti, daramite sa vietuiesti alaturi de ei... daramite sa le explici un punct de vedere, o ipoteza, un mod de gandire. Ce inseamna defapt sintagma cheie a articolului de azi "nu dau doi bani"? Inseamna miserupismul meu pentru toate lucrurile pentru care nu mai trebuie sa imi bat capul, pentru ca si-l vor bate prostii destul pentru ele. Inseamna ca nu imi dau interesul pentru acele nimicuri, pentru acele lucruri si oameni ce pur si simplu suprapopuleaza si supraincarca Planeta fara motiv si scop, prin existenta lor... Nu ma mai chinui nici macar sa pun umarul la exterminarea lor, la schimbarea lor... la o imbunatatire a situatiilor pe care pur si simplu NU DAU DOI BANI.


Stii pe ce nu mai dau eu bani... pe preacurvite si emancipate. Nu dau doi bani pe toate pisicutele alea de 12 pana la 50 ani pe care le chinuie talentele(nu spun cum, uita-te pe strada si le vei intalni mereu)... nu dau doi bani pe acele persoane pe fruntea carora scrie cu litere mari:"sunt o curva", insa fondul de ten, cu doua nuante mai inchis decat cel potrivit pentru ele, acopera scrisul... nu dau doi bani pe artificialism, pe cele ce renunta la naturalete, pe cele ce aleg sa isi piarda copilaria la 12 ani doar pentru ca au un iubit(taran de la coada vacii cu sosetele rupte) cu opt clase terminate ce ia mintile gagicilor cu 8 ani mai mici ca el, doar pentru ca are o motoreta cu pedale de pe vremea lui Ceausescu. Nu dau doi bani pentru hainele ieftine cumparate din piata si neasortate(daca ai pantaloni gri, bluza galbena, adidasii portocalii si manusi verzi nu-ti mai pune pe umar geanta fosforescenta si in cap caciula cu picatele verzi pe un fundal cacaniu... nu de alta, dar se intampla sa nu am tot timpul ochelarii de seare la mine, iar curcubeul de culoare imi va irita teribil retina)... nu dau doi bani pentru taranii ce flescaie(ca sa nu spun rumega, precum la gobitoace) guma langa mine in mijlocul de transport in comun; nu dau doi bani pe cei ce nu stiu sa manance cu gara inchisa si cu ochii in farfuria lor sau pe cei care... pur si simplu ma abordeaza atunci cand citesc linistita cateva pagini dintr-o carte pe troleibuz(azi am intalnit trei specimene... tare mi-as dori sa ii intalnesc peste 20 de ani... poate ii voi gasi furand, poate spaland vase intr-un restaurant sau violand fete pe camp... oricum ii vad fara un viitor prosper si li-l doresc din plin). Nu dau doi bani pe acele babe care isi imping burtile la coborarea din autobuz, pe femeile de servici care-si permit sa strige la oameni, iar ele nici nu au citit atatea carti cati ani am eu. Nu dau doi bani pe rautatea si invidia celor care ma cred "inamicul lor", nu dau doi bani pe cei ce pretind a fi oraseni, dar de fapt sunt tarani din varf de munte prin caracterul lor... nu dau doi bani pe mamicile ce-si neglijeaza copiii, pe toti acei tipi foarte tari ce se cred cei mai macho la concerte si incep sa strige ei si sa faca atmosfera(dragilor, exista animatori platiti pentru asta sau Dj). Nu dau doi bani pe superficialitate, pe lucrurile facute doar ca sa fie facute, pe vanzatoarele uracioase de la magazin, pe cei ce nu iarta si pe cei ce nu cred in dragoste.

Nu dau doi bani pentru pozele facute in baie in oglinda si etalate pe internet, nu dau doi bani pentru cei ce-si etaleaza preferintele muzicale in spatiile publice(aviz celor ce asculta la casti mai tare decat functioneaza difuzoarele laptopului meu, iar eu trebuie sa ascult metale grele si de vreau si de nu vreau). Nu dau doi bani pe cei ce incearca sa-si ascunda sentimentelele, pe cei ce nu au curajul sa isi asume responsabilitatea, pe cei ce fug de adevar, pe cei ce se ascund dupa deget, pe cei ce isi lasa prietenele sa care plase in timp ce ei se scarpina in/la cap... nu dau doi bani pe misogini si misandre, pe cei ce fac un abuz emotional, fizic sau sexual, pe cei ce nu au mai citit o carte de mai bine de un an, pe cei ce nu iubesc natura, pe cei ce nu o ocrotesc, pe cei ce scuipa(scuze de cuvant) pe strada exact in fata mea, pentru cei ce se hoalba la tine si te fac sa crezi ca ai cacat pe fata, pe cei care cred ca haina il face pe om si afirma ca fericirea poate fi cumparata cu bani. Nu dau doi bani pe oamenii needucati, pe cei ce nu sprijina progresul, pe cei ce au uitat ca au plecat de jos...

Si lista poate continua...

Va recomand sa ascultati cateva melodii ale celor de la Tapinarii... exista un mesaj specific, care pe mine m-a inspirat astazi.

Noile piese de teatru sau... de maimuțăreală

Înca de acum câteva luni bune vroiam să scriu un articol despre transportul în comun. Mai exact...despre cei ce urmeaza a se urca în buss - am auzit și eu prin cartier că se poartă sintagra. Ce tare sunt... ma duc cu BUSSul la scoală; am buletinul expirat de 6 luni și nu pot începe școala de șoferi fără un buletin valabil așa că... sunt tare, circul cu BUSSul.
Dar ieri ceva s-a întâmplat și nervii mei au fost întinși aproape la maxim de o persoana X ipocrită ce pur și simplu mi-a sădit în mine un dispret ce de mult nu a mai crescut pe coclaurii gândirii mele. Cu siguranță are un har divin de a pune prostia pe tapet.
Și mai era un lucru despre care vroiam să scriu căci mă enervează, dar am uitat total despre ce vroiam să scriu. Azi parcă am fost drogată(defapt... beată; nu mi-am bătut joc atât de mult de viață încât să știu cum e să ai iluzii halucinogene)... puneam o foaie într-un loc și uitam unde am lăsat-o sau întelegeam lucrurile total pe dos. Ce-o fi cu mine, nu stiu... îndrăgostită am fost, gravidă nu sunt, iar cu probleme pe cap nici atât. Mă concentrez totuși, dar nu îmi amintesc subiectul. Ma scuzi! Poate nici nu era atât de important și interesant.Aaaaaaaa gata, gata mi-am amintit. Cocktailurile alcoolice nu mi-au omorât atât de multi neuroni și până la urmă mă ajută să îmi amintesc. Mai vroiam să scriu un articol despre teatru. Da, o piesă de teatru, dar puțin mai diferită. Și îți spun încă de pe acum că nu am să ridic în slăvi regizorii unor piese.
Dintre toate cele trei, am de ales. Despre prima temă nu aș prea scrie pentru că sunt destul de obosita și necesită puțină gândire, cu toate că nu de mult m-am coborât din buss(ți-am spus că e pe val neologismul prin cafenele). Pentru a doua temă trebuie să pun mult suflet și multă, multă exprimare mucalită și ironică astfel că rămâne să vorbesc despre ultima, dar nu cea din urmă temă de articol - noile piese de teatru.
E joi seara, e inainte de weekend și avem invitație la teatru. Mergem amandoi...doar suntem un cuplu. Toate bune și frumoase. Piesa tipică a lui Caragiale: "O noapte furtunoasă". Actori de excepție, artiști adevărați din cap până în picioare. Lume bună, atmosfera "de teatru", cultură ce plutea prin aer și bună dispoziție după terminarea piesei. Poate mulți ar spune că... nu îi caracterizează acest gen. Ok, Ok... alegem "Cântăreața cheală" a lui Ionescu sau multe alte piese cunoscute în țară și nu numai. Toate ne induc o stare de bună dispoziție și, în primul rând, de mulțumire pentru seara sau dupămasa petrecută în incinta clădirii culturii. Învățăm de multe ori din piesele de teatru sau pur și simplu tragem concluzii despre interpretarea rolurilor, actori, regizori sau decor. Și poate despre ceea ce învățăm dintr-o piesa de teatru aș vrea să îți vorbesc mai mult. Și aici am să arunc cu săgeți în trupele de teatru apărute peste noapte, în trupele de teatru ale liceelor în special sau trupele din care fac parte studenți și elevi.  La ei predomină fenomenul.
Sunt talentată, îmi place să vorbesc, am carismă si dicție bună. Mă bag într-o astfel de trupă. Teatru...cine știe, dă mâine norocul peste mine și... de acolo știi continuarea, va urma declinul(pentru că nu există noroc cu carul fără declin). Sau poate că bag în trupa de teatru pentru a cunoaște lume nouă, pentru a găsit o gașcă nouă cu care să ies vinerea la o baută. Ok, foarte frumos. Dar ideea e că... nu stiu cât de multe înveți implicându-te în astfel de grupuri. Puțin trebuie să selectezi, să vezi cum se lucrează în ambulanta trupă de teatru. Poate regizorul e un elev extrem de talentat, poate un student sau chiar un actor ce are calități regizorale. Foarte bine! Dar atunci când întreaga piesă de teatru e plină de injurături, jigniri și un limbaj rupt parca dintr-un film slab, îți mai vine să urci pe scenă?
Urmăresc de aproape trei ani noile tendințe ale tinerilor liceeni actori. Vor să iasă în evidență cu orice... vor să spună de pe scenă mult mai multe decât ar fi nevoie să spună. Se consideră talentați dacă înjură de 50 de ori pe spectacol și dacă pronunță "curvo" de alte 50 de ori, urlând în gura mare, de parca săracii spectatori ar purta un aparat auditiv cu volumul dat la minim. E de-a dreptul penibil ceea ce fac ei acolo.
Să nu înțelegi creșit direcția spre care vreau să bat. E vorba aici de toppingul de înjurături și cuvinte penibile folosite într-o piesă de teatru, doar pentru a părea totul nonconformist. Nu e vorba de acel umor, de acea ironie sau acea comedie bună jucată pe marile scene din țară unde limbajul natural conține categoric și astfel de exprimări. Da, și eu injur...  nu sunt nici ușă de biserică, nici birjar de pe stradă. Dar o fac uneori... Rușine mie!
Cu toate acestea, când mă enervez pe cineva, oricat de familiară mi-ar fi persoana, nu mă pornesc să înjur în gura mare și să urlu și să urlu până îmi dau plămânii afară. Ei bine, asta se întâmplă în noile piese de teatru. Înjura copii aceia și urlă tare ca să-mi arate mie ca nu le este rușine. Ca să arate colegilor, vecinilor, profesorilor, necunoscutilor din sală că ei sunt cei mai cei. Cei mai mari artiști pentru că au tupeul să spună "curvo". Și de acest cuvând vreau să mă leg. Mai e unul, dar nu îl scriu pe motiv că... mă gândesc că poate cineva își mănâncă gustarea frunzărindu-mi blogul și nu îi va cădea apoi bine mâncărica. ”Curvo”- aud în atât de multe piese de teatru încât mi-e scârbă deja de el. Și am să-ți povestesc acum o scurtă întâmplare de acum 2-3 săptămâni.
Eram pe o tarasă și mă bucuram de frigul de afară savurând un suc ce mi-a fost schimbat cu precedentul, căci nu avea bule. Era ceva activitate în aer liber, iar în program intra și o piesă de teatru. Actorii: studenți la o facultate de specialitate poate sau simpli iubitori de actorie. În fine, nu contează. Cert este că, încă din primele 5 minute de piesa, scenetă sau maimuțăreală le-am spus celor cu care mă aflam la masă că vor auzi de multe ori urlandu-se "curvo". Nu termin bine să le expun teoria mea și să le dau câteva exemple concrete (nu e cazul pe blog să dau nume și alte repere) că și aud "Curvo! Curvo! Ce mi-ai făcut? Curvo... de ce mie?" și multe alte cuvinte specifice celor ce se ceartă la colt de stradă. Dar nici măcar ei nu vorbesc așa... ori înjuri, ori vorbești literar. Ce teatru mai e și acela în care înjurăm literar? Acum am să fac o chestie stupidă, dar eu îți spun sincer, când mă cert cu cineva, nu pronunț cuvantul "curvo"... nu îmi vine să spun, nu se leagă bine de celelalte cuvinte. Eu îl spun cu ”ă” la sfarsit, nu cu ”o”. Acum îți cer și ție să te gândești...tu chiar așa îi reproșezi cuiva caracterul?
Dacă ați observat și voi acest fenomen ciudat în zecile de piese de teatru apărute peste noapte, ați înțelege perfect ceea ce vreau eu să explic acum. Ideea e că, acei copii nici nu știu să pronunțe bine, dar ei se umflă-n pene urlând obsesiv "curvo!". Halal ați mai ajuns... Am să te rog ca, dacă vei avea ocazia să iei parte la un astfel de spactacol, poate chiar pe stradă la zilele orașului poate, să urmărești și să numeri de câte ori auzi din gura unuia ce urlă acest cuvânt.
Repet, nu e vorba de o punere în valoare a limbajului uzual sau a celui specific mai știu eu cărei clase sociale. Aici e vorba de penibilitate... de ceea ce cred cei de varstă cu mine. E vorba de faptul că, săptămânal mă lovesc de chiștoace ce oameni (pardon pentru exprimare, dar chiar asta sunt pentru mine) ce epatează prin limbajul lor presărat cu înjurături, jigniri sau cuvinte urâte. Și tot acele chiștoace se cred tari (așa își spun chiar ei: "am fost tare"... eu i-aș întreba unde mai exact a fost tare?). Se cred rotunzi pentru că urcă pe o scena o dată în viață, cu personalitatea iesind din buzunare și urlând în gura mare "curvo!". Vă spun eu... mai e drum lung până să ajungi măcar aplaudat de unul ce a citit o mână de cărti la viața lui. Îi aplaudă specimenele excitate de atât de multă incultură.
Am ezitat a face comparații între noile piese de teatru și consacratele piese ce sunt jucate pe marile scene ale țării sau între actorii mari ai țării cu acele chiștoace ambulante, doar pentru că ar fi penibil să unesc cele două extreme ale societății într-un articol în care nici măcar nu laud pe cineva.
Urmatoarele articole se anunță a fi lipsite de roz. Mi s-a pus pata și acum... e greu să dau cu o cârpă și să dispară urma. Vreau să las o urmă și aici, pe blog.

Seara, zi, dimineață, saptămână sau weekend frumos să ai!

Noapte de septembrie - o spun pe față!

E noapte... e septembrie si... YM-ul e gol! Nu vreau sa dorm, maine oricum voi fi rupta asa ca... o ora in plus sau in minut de somn nu mai conteaza. Asa ca ma pun sa scriu 2-3 ganduri pe blog.
Vroiam sa scriu zilele trecute un articol despre pitipoance sau cum se scrie cu tz ca si mailul meu. Nu neaparat pitipoance ci... prostia infiripata in mintea unor liceeni sau tineri contemporani noua.
Asa nu imi place de cei ce isi pun prostia pe ecran(e exprimare de clasa a7-a,stiu, dar intelege...e 2 dimineata, e vineri, iar maine e ecologizarea in toata tara), cei care isi afiseaza la status imbecilitatea si cu atat mai mult, pe toate site-urile de profil in care ne etalam cu totii noii chilotei sau noile pungi pline cu haine de la auto grillul din Austria(dau si eu un exemplu, nu sari pe mine).
Iar pentru ca e noapte, intuneric si nu vede nimeni ce scriu, iti spun ca... nu inteleg sintagmele de genu :"lol. luve ya!!! haha kiss :****". Iti spuneam mai sus ca am descoperit acum cateva zile un astfel de status imbecil la cineva(chiar nu mi-am batut capul sa ii citesc numele cand am vazut cat e de... retard/a). Si m-am enervat in primul rand pe mine... pentru ca a aparut un astfel de ID in lista-mi curata si nepenetrata de imbecili pana acum ceva timp. Dar promit solemn sa curat toti microbii ce-mi viruseaza ecranul de incultura, impresii ieftine si aere de oras de provincie.

Si alt lucru pe care vreau sa il amintesc e... fenomenul pe care l-am observat in ultimele zile. Avem mereu tendinta si chiar dorinta de a vedea paiul din ochiul altuia, fara a vedea barna din ochiul nostru. Avem mania aceasta de a ne da destepti, super destepti si cititi si, cand colo, suntem fix pixu' , dar ne facem auziti si noi pe bloguri si aducem critici, remarcam incultura unora, dar nu ne uitam la noi. Si spun asta pentru ca am dat acum cateva zile de un astfel de homo sapiens incultus bagaretus, care vroia sa para el mare smecher, cititor de carti si mare critic ... mai mare decat G. Calinescu cu a lui istorie a literaturii romane. Bag mana in jar aprins si pariez ca... cititul e ceva nesemnificativ pentru nevorbitorul de limba romana care critica un administrator de blog pentru ca "nu stie scrie" sau "nu scrie corect pe al sau blog". OK, toate bune si frumoase... cine mai stie scrie corect romaneste in ziua de azi? Paaai, olimpicii de la romana si cei ce mai citesc literatura + multi altii care stau in banca lor si merg frumos la Carturesti si inca mai cumpara o carte buna sau merg la BCU si imprumuta cate o carte pe care O CITESC (de altundeva...chiar nu mai ai de unde sa inveti caci si ziarele scriu gresit, iar despre internet nici nu mai vorbesc). Si se trezeste sapiens asta si intr-un comentariu de 3 randuri(dar randuri din acestea mici , cum am si eu pe blog) creeaza, prin maiestria lui doua greseli super dragute de scriere. In ziua de azi, cum e criza, deficit de locuri de munca si preturi mari peste tot, fruturi si multe altele, s-a gandit omul sa nu puna doi "i" acolo unde ar fi trebuit... oricum impozitul pe casa si masina e mare, poate ii mai lua reformatorul Martin Luther din mormant impozit pentru scrierea corecta in limba romana, limba nationala oficiala. Doua greseli care nu conteaza... conteaza doar critica lui, dar faptul ca omul din pura neatentie uita(iti dai seama ca el chiar a uitat...) sa mai puna inca un "i" pe la un cuvant, inca un "i" pe la un verb nici nu mai conteaza... Hai sa criticam frate!!! E la moda, e gratis si... e si distractiv! Dar pe altii, nu pe noi insine!
Asa sta treaba cu cei ce incearca sa para ceea ce nu sunt cu adevarat. Iar pentru ca...NU MA POT ABTINE... am intervenit si eu cu un comentariu pe acel blog aspru criticat de al nostru cetatean ce consulta zilnic Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, care si-a aratat prostia pe fata. Deci, in concluzie, asadar(stiu regula, fara deci la inceput de propozitie)... mai bine stai pe locul tau, in banca ta, citesti si iti spui parerea in minte, decat sa iesi in lume si se faci putin si de "Nestle cu lapte intr-o cana"... Dar asa suntem noi, oameni cu impresii, cu aceleasi vechi critici pastrate in buzunar si mereu gata sa le aruncam exact atunci cand nu e nevoie...



E primul articol in care... o spun pe fata!!! Uraaaaaaa, am reusit!!!