Flacara s-a stins, a ramas doar generatia in blugi

Azi, fericita pentru ca in sfarsit este weekend si am luat parte in ultimele seri la cateva concerte cu muzica mai mult decat buna, m-am grabit sa dau search-urile tipice din fiecare weekend pentru a fi la curent cu tot ce-i nou in lumea buna. Azi, dar si ieri am aflat unele vesti ce nu mi-au indus o stare prea buna... cea de azi insa cred ca a intristat multi romani ce inca mai fredoneaza cu aceeasi dragoste cantecele cenaclului. Da, e vorba de Paunescu, poetul si omul de cultura ce mai aducea in tara noastra o farama de cultura. Era printre putinii oameni de cultura din romania ce mai aparea pe la televizor, ce a schimbat mentalitati si a facut multi romani sa fie mandri ca se trag din sangele traco-roman.
Paunescu se identifica cu cenaclul sau cu flacara ce a adus mereu in sufletele romanilor o alinare pentru ceea ce insemna pe atunci perioada comunista. Cenzura, poezie si cantec, asta era speranta pentru ei, cei ce veneau cu miile in salile si stadioanele neincapatoare pentru a forma un foc imens al cenaclului. Si acea flacara inca mai arde in inimile celor ce au crescut o data cu cencaclul, celor ce iubeau acel fenomen cultural. Cencalcul a fost oaza spre cultura, hrana pentru suflet si arta... evadarea si fuga de saracia culturala.
Multe dintre cele mai frumoase cantece ale folkului romanesc au luat nastere in poala cenaclului, din emotia culturala ce ii cuprindea pe artisti. Nume precum Mircea Vintila, Marius Batu, Magda Piskas, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Ducu Bertzi, Doru Stanculescu, Dinu Olarasu, Anda Calugareanu, Tatiana Stepa, Victor Socaciu sau Vasile Seicaru ne amintesc de acel fenomen inedit.
Pentru moment, mi-as dori sa traiesc cateva ore in acea imbulzeala de oameni ce veneau saptamana de saptamana in serile de luni si nu numai la intalnirile cenaclului . As vrea sa cant pentru moment impreuna cu multimea "Nebun de alb", "Pustoaico" sau "Ruga pentru parinti"... sa fi fost parte din istoria ce tocmai a trecut pe langa noi...
Ma grabesc... am sa plec la festivalul folk unde cu siguranta cantecele cenaclului vor rasuna din nou. Magda Puskas si Emeric Imre vor fi doi dintre cei ce au facut parte din cenaclu si alaturi de care azi ne vom aminti cu siguranta de cel de a fost odata flacara - Paunescu.
Daca azi flacara s-a stins, cine a ramas? Am ramas noi, geneeratia in blugi! Am ramas noi, cei ce inca mai pastram flacara cenaclului in sufletul nostru, cei ce inca mai ascultam cantecele cenacului si inca mai invatam cate ceva din vibratia emotionala ce ne-o transmit cantecele nemuritoare. Au ramas cei ce se infructa din cultura....

Vroiam sa iti recomand pentru azi o auditie placuta ... ceva din cantecele cenaclului. Caut, caut si iar caut prin lista de melodii, dar nu o gasesc pe cea portivita. Nu stiu la care sa ma opresc, pe care sa o aleg... sunt zeci care imi plac la nebunie si zeci pe care le fredonez cu aceeasi bucurie pe care am avut-o atunci cand le-am ascultat pentru prima data acum ceva ani. Nu gasesc melodie potrivita... nu stiu la care sa ma opresc! Ce sa insemne asta oare?

Articolul de azi vine cu un bonus, un articol scris cu ceva luni in urma: se numeste "Generatia-n blugi... trecut, prezent si viitor!"
http://andreeacira.blogspot.com/search/label/genera%C5%A3ia%27n%20blugi   ... aminteste de acea "generatie in blugi", de anii in care...

Scoala vietii... ai trecut prin ea?

Apar pe blog cu un alt articol...am iar ceva pe "suflet", vreau sa ma descarc(poate) sau pur si simplu imi e dor de blog. In articolul ce deja ai inceput sa il citesti ma voi axa pe...adevaratele valori ale vietii, moralitate, orgoliu si evident...respect!
Din pricina unor "intamplari" ciudate, dar din care am avut totusi de castigat vreau sa trag anumite concluzii. Sa sesizez poate unele greseli ale "oamenilor mari". Eu...mai am multe, foarte multe pana sa fiu "o tantii", pana sa imi controlez viata cu propriile-mi forte, dar totusi ... pot sa imi dau seama de ce e bine si ce e rau! De ce e frumos si ce e urat...de adevaratele valori ale vietii! De numai cateva zile...cineva imi amintea de "scoala vietii". Eram totusi intr-o scoala, iar cel ce ne vorbea despre adevarata scoala, era cel ce in feicare zi da note, teste, asculta elevi sau corecteaza extemporalul, dupa cum il numeau ai nostri parinti(hartoage ce pentru noi conteaza acum... doar aparent). Nu mi-a spus multe... a spus doar atat:"daca ati ajuns aici, inseamna ca ati trecut si prin scoala vietii, nu doar prin scoala". Celor ce au constientizat macar o data ca...au trecut prin scoala vietii le spun doar atat: nu ati trait degeaba!
Ce e oare scoala vietii? Ce putem invata de aici? Ce beneficii ne aduce? Nu stiu ce beneficii iti aduce(esti diferit/a fata de mine - ai propriile dorinte si aspiratii), dar crede-ma pe cuvant ca... la un moment dat iti va aduce mai multe beneficii decat te-ai fi gandit vreodata! Vei avea perioade in care vei descoperi zi de zi lucruri noi, vei face fata unor presiuni imense, vei trece peste situatiile ce iti pun rabdarea la incercare, vei cunoaste oamenii si caracterele lor, dar mai presus de toate te vei cunoaste pe tine!
Sa ai curaj, incredere, vointa si ambitie in ciuda greutatilor si a piedicilor inseamna ca ai invatat ceva de la viata. Inseamna ca...ai invatat sa lupti - sa te ridici in picioare dupa ce viata iti da o palma si...peste catva timp sa ii dai si tu ei doi pumni! Asta inseamna sa ai ambitie - sa ai curajul sa te ridici, sa iei totul de la zero si...sa-ti atingi tinta mereu.
Scoala vietii inseamna experienta! Inseamna capacitatea de a rezolva situatii limita...de a gandi la rece. Imagineaza-ti ca...primesti o veste sau un raspuns la care nu te astepti. Cum reactionezi? Incepi sa te hazardezi, sa te uimesti de cele auzite, sa casti ochii precum doi pepeni?(nici macar cepe) Consider ca...aceste reactii demonstreaza caracterul slab - faptul ca nu esti capabil sa te controlezi, nu esti pregatit ca sa gandesti inainte de a vorbi. Uneori reactionam "ca prostii"(de-a dreptul ca prostii)...ne lasam condusi de prostie. Ei bine...daca am fi trecut prin scoala vietii prostia nu ar mai exista. Am fi invatat din greselile trecutului - am fi invatat sa ne controlam si sa gandim la rece. Sa gandim rational, lucid, cu mintea limpede; ca doar de asta suntem oameni fara dunga rosie pe spatele buletinului ... ca sa gandim lucid!
Scoala vietii te invata sa si pierzi, dar te invata sa si castigi. Uneori, e mult mai greu sa invatam sa pierdem, decat sa invatam sa castigam. Nu vrem sa acceptam ceea ce suntem si ceea ce am pierdut. Bucura-te mai bine chiar si atunci cand ai pierdut! Vei invata din greseli, iar a2-a oara nu vei mai pierde.
Cand afirma acea persoana despre noi ca "am trecut prin scoala vietii" nu se referea doar la "cele facute de noi pana atunci" ci...se referea la cele invatate de noi inafara scolii. Respect corectitudinea si curajul de a recunoaste ca...viata are scoala ei, iar educatia are alta scoala. Era a2-a oara cand, acel om, imi vorbea despre valorile vietii, ma incuraja prin vorbe putine, dar mari. Era doar a2-a oara cand...intalneam acea persoana, dar auzisem despre firea calda si bunatatea cu care acesta incuraja si dadea speranta celor ce au absolvit in viata putin din clasele vietii. Nu are importanta daca in viata esti primul, al 2-lea, cel din mijloc sau ultimul. Conteaza ca ai avut curaj sa participi, sa cauti experienta, sa cauti sa ramai cu ceva din actiunile tale.
Sa treci prin scoala vietii inseamna si sa... stii multe, sa vorbesti despre multe, sa dai sfaturi, sa interpretezi vorbe, sa gandesti,sa vorbesti si sa scrii mai intai cu sufletul, din emotile traite. Din fiorul ce te-am patruns de atatea ori...
Poti sa ai un trecut bogat, plin de aventura si tot ce vrei, dar sa lasi uitarii totul. Sa nu inveti nimic din trecut, sa nu te bucuri de trecut, sa uiti de oamenii care ti-au pus mana pe rana(oameni al caror comportament l-am putea aplica si noi). Toate astea inseamna sa nu fi invatat nimic de la scoala pe care viata ti-o ofera! Dupa ce treci prin astfel de experiente si mai ales, inveti ceva din ele...esti altfel; te simti diferit - esti mai matur! Gandesti intai cu capul, iar sa gandesti cu capul nu inseamna sa...stai tot timpul inchis in casa, sa nu bei, sa nu te indragostesti, sa nu inveti, sa nu sari cu parasuta, sa nu risti, sa nu ai aspiratii, sa nu ai teluri marete...sa nu iti traiesti viata. Nicidecum! Inseamna toate astea, dar facute cu responsabilitate! In astfel de momente descoperi candoarea si sensul vietii, adevaratele valori ce nu se limiteaza doar la partea materiala(poate nu se rezuma deloc la tot ceea ce e palpabil), ci e vorba de mai mult. Daca ajungi sa descoperi lucrurile in care te ragasesti pe tine si lucrurile in care crezi cu adevarat, consider ca ai trecut prin scoala vietii! Ai ales dintr-o paleta bogata de optiuni ceea ce iti place si mai ales ai curajul sa spui ceea ce iti place, sa demonstrezi ce vrei cu adevarat si SA LE INCHIZI GURA ALTORA prin ceea ce faci doar pentru ca TU POTI, TU ITI PERMITI - TU AI TRECUT PRIN SCOALA VIETII!




"Studiile uitate si neglijate nu sunt totdeauna cele mai rele: uneori sunt chiar cele mai bune. Cultura este ceea ce ramane dupa ce ai uitat ce ai invatat."