Despre telefoane! Da, inventia aceea care se spune ca ne radiaza si care ne ajuta sa comunicam la distanta. Ferice pe noi pentru ca traim in mijlocul unui boom tehnologic. Fie ca are taste sau doar un ecran plat pe care punem degetul magic si apar tot felul de efecte, fie ca e mic si roz, fie ca e butucanos si poate fi numit o caramida cu functii multiple, telefonul trebuie si e normal sa fie folosit intr-un singur scop. Bine, aici nu vorbim de functia speciala de a-l pune pe vibratii pentru ca nu suntem suferinzi de neuroni alterati. Deci, in concluzie, asadar scopul unui telefon mobil este unul singur: acela de a comunica! De a da telefoane, mesaje, de a primi mesaje, de a da ocupat, de a raspunde la apeluri, de a afla noutati sau de a transmite vesti.
Telefonul meu e precum un ghem de ata cu doua capete, evident. Unele dintre cele mai groaznice si oribile vesti mi-au fost date prin telefon... am aflat prin telefon ca s-au stins cunoscuti sau rude, ca nu ii este bine unui prieten, ca nu totul e atat de roz. Dar, au fost si momente in care doar apasand pe o tasta intreaga zi si saptamana mi-a fost mai buna, au fost telefoane care pur si simplu ma faceau sa plang de bucurie, ma faceau sa zambesc si sa sper.
Acum 5 minute m-ai sunat... nu spuneai nimic, dar eu intelegeam atat de multe. Tonul de apel, piesa noastra care m-a trezit avea un alt ritm. Stiam ca esti tu fara sa ma uit la ecran! Am deschis clapeta si ti-am auzit suflarea... mi-ai dat emotie!
Stiam ca tu esti de partea cealalta e undei, stiam ca tu ma suni, stiam ca vocea ta imi va aduce emotie si bucurie! Stiam ca timbrul tau grav si respiratia ta specific barbateasca ma vor face sa cred ca esti aici, cu mine... si totusi, e doar un telefon, un simplu apel de la distanta... cand nu mai suni imi pari atat de departe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu