Si daca... de Mihai Eminescu

"Lumea toata-i trecatoare", chiar marele poet o spunea... insa azi unii dintre noi scoatem din cotloanele sufletelor noastre un gand, o amintire, o asociere proprie pentru ceea ce a fost Eminescu odata, Eminescu astazi.

Intr-o goana nebuna, haina si de neinteleas dupa bani, putere, popularitate uitam sa ne hranim cu poezie, cu slove printate de-o mana tremuranda pe-o foaie ce-a simtit emotia scrierii, emotia creatiei, emotia atingerii unui om de geniu... in goana noastra ne aducem aminte, de prea putine ori, de ce ne-au scris poetii, ce ne-au lasat, ce ne-au oferit... si ne pierdem.

Despre Eminovici, s-au scris multe si se vor mai scrie cu siguranta, insa cel mai mult si cel mai mult si mai mult ma fascineaza de-a dreptul conditia omului de geniu, felul in care el era perceput atunci si oglindirea lui astazi, 162 de ani de-atunci... mi se par atat de actuale abordarile eminesciene, perceperile si forma lucrurilor, atat de bine traduse pentru noi sentimente comune si trairi firesti, insa atat de candide atunci cand sunt receptionate de-un geniu si talmacite pentru negenii.

Caragiale spunea ca Eminovici era precum un om al extremelor, un introvertit desavarsit si, in aceeasi masura, un extrovertit veritabil. Sa percepi emotiile la intensitate maxima, oricare ar fi ele, sa percepi senzorial freamatul naturii, sa privesti inconjuratorul cu un ochi mai mult decat toti ceilalti, sa te bucuri de o inteligenta sclipitoare transpusa mai apoi prin scriere si totusi sa mai ai curajul sa iubesti, sa tanjesti, sa suferi dupa o Veronica... consider ca e o joaca a sortii, ca sa nu o numesc o ironie, si un tribut pe care, pana si omul de geniu, luceafar al poeziei, il ofera firescului. Pentru ca, una peste alta, Eminovici era un normal, intr-o sfera a lui, insa un ins criptat, incifrat si anormal chiar pentru aceia ce refuza a-si deschide mintea, viziunea, abordarea.
 
Si daca...

Consemnare a prezentului

Seara buna si la multi ani!

Revin pentru cateva minute pe acest Blog pentru ca de o mana de zile vroiam sa consemnez in scriere cateva idei de moment si actualitate ce fug pe langa mine si despre care vreau sa-mi amintesc peste cateva luni.

1) Prea putini tineri mai au personalitate, punct de vedere si un argument al faptelor ce le apartin (nu ma luati pe mine cu replici fâsâite de genul ca "si tu esti un copil/tânăr" ca nu-i cazul... mai bine inchide Blogul atunci... si Mozart era celebru, compunea cand era copil; ce, daca esti tanar trebuie sa astepti pana esti batran ca sa te bage lumea-n seama? atunci imbatranesti degeaba). Revin la subiectul despre aceia fara punct de vedere, argument.
Exemplu: Miercuri noaptea spre dimineata intr-un Club/Pub/Carciuma din Cluj, dupa o seara de Karaoke, dans cu muzica buna pentru dansat si ii pot spune de bun gust, hop-top sa dansam cu totii pe tiganeasca Muro Savo (dati pe Google) pentru ca asta a ales Mr. Dj intr-un moment extrem de neinspirat. Eu zic ca daca dansezi cu foc pe Pitbull, Liky Lee s.a. nu prea ai cum sa o faci cu aceeasi "determinare pe tiganeasca". Nu merge si gata! Si m-am pus pe-un scaun mai inalt( ca norocul) si-am privit... dezamagire, dezamagitor si nu spun mai multe.

2) Ar trebui conditionate zilele pe Facebook cu lectura obligatorie. Ziua si cartea! Hai na ca sa nu fiu absurda saptamana si cartea... ca doar daca ai timp de pierdut pe internet ai si de citit! De fiecare daca cand deschid Facebook-ul observ zeci de greseli de scriere. Nu spun ca eu nu le fac... cu carul, cu cosul de la Supermarket, cu sacul... insa nu la nivelul sau grosolania care apar pe net. Repet: nu este zi in care sa nu citesc gresit cate ceva... pai ce exemplu le dam pustanilor de 12 ani care au Facebook si abia stiu citi si scrie de vrei 5-6 ani? Criteriul de scriere corecta in urmatorii 15-20 de ani la angajare va fi unul strong!

3) Efectul de turma este specific din ce in ce mai des in ultimele zile. Ne bagam nasul unde nu ne fierbe oala, promovam citate, subiecte, articole, link-uri sau poze despre care habarn nu avem, despre subiecte total eronate sau nefondate doar pentru ca pare inteligenta miscarea noastra. Pai da' nu mai bine stam noi intr-o sala de lectura frumos si ne-apucam sa citim despre extraterestrii in loc sa citim tot felul de articole penibile gasite pe toate gardurile internetului? Dar facem asta pentru ca... turma face la fel! Nu voi enumera subiectele pentru ca as fi si eu o capra(ca sa nu spun oaie) din turma.

4) Multora le place sa piarda timpul, sa se repete si sa nu fie deloc originali. Cliseul zilei: " ningeeee!!!" . Ok, am inteles... te bucuri de zapada ( si eu ma bucur de multe), dar pana la un punct isteria aste virtuala; cu statusuri, mesaje, fete zambitoare si alte cele pentru ca ninge... ce-ar fi daca ne-am apuca sa citim cate ceva despre zapada. Bag mana in foc pentru ca 50,00001% din cei cu statusuri despre zapada nu stiu sa explice care-i povestea cu zapada asa cum trebuie. Si stii de ce afirm asta? Pentru ca vedeam la televizor (de Craciun... ca doar atunci am curent la priza) faptul ca tineri, batrani... unii oameni de la noi din country nu stiu care e semnificatia Craciunului.
Nota: a se observa faptul ca sunt la pas cu noile tendinte de scriere si utilizarea americanismelor si a englezismelor!

5) Concluzie inainte de final... nu exista. O trageti voi singuri ca sunteti oameni mari si vaccinati!

Nu am sa mai scriu aici pe Blog decat in perioade de maxima iritare si plictiseala maxima( cand predomina exprimarea mucalita - vezi articolul de azi), dor de scris si tentatia degetelor de a lovi tastele, intrucat nu mai am timp/ vreme si imi pare ca unele acticole sunt interpretate personal de cativa si cateva ( in clasa a5-a invatam la Lb. Romana faptul ca toate scrierile "pornesc de la un sambure de adevar"... asa si cu Blogul se naste de la un sambure de adevar... si din sambure cine stie ce iese cu atatea mutatii genetice si atitudini "ECO").


Multumiri cititorilor despre care (sincer!) nu m-as fi gandit ca sunt atat de multi si fideli in aprecierea scrierilor mele. O mana dintre acestia( sufar de o mutatie si mana mea este cam cat triplul degetelor tale) ma "forteaza"  sa nu renunt definitiv la scris si incet, incet ma urnesc sa mai tastez cat si cum stiu cate un articol despre te miri ce... Am sa mai scriu, insa poate nu doar in maniera virtuala cu specific de Blog, insa pana atunci mai e mult de munca.

S-auzim de mult mai bine!

Despre citatele in spatele carora ne ascundem

Suntem niste filozofi, niste feerici, niste visatori, niste romantici, niste marionete ce se perinda printre iluziile citatelor si copiaza conturul umbrei sufletului celor ce au trait emotii, au lasat urme in constiinta celorlalti si au pus pe hartie o poveste prin putine cuvinte. Asta suntem atunci cand ne ascundem trairile in spatele unor citate pompoase, in ascunzisul unor mottouri iluzorice ce astazi nasc aparente, vorbind prin cuvintele altora si mutilandu-ne trairile sincere, proprii si personale, ale eului nostru, prin perceptia falsa despre prietenie, dragoste, realizari, motivatie, succes, ecologie, scoala, muzica, poezie, arta si multe, multe alte subiecte abordate si explicate in viziunea altora. Nu-mi spune mie ca lumea e atat de profunda precum arata toate citatele marete pe care le intalnesc zi de zi; iar daca este asa, spune-mi unde gasesc acea adunatura de oameni ce traiesc atat de intens clipa, ce se rostogolesc atat de adanc inauntrul constiintei lor. Caut astfel de oameni zi de zi si ii gasesc din ce in ce mai rar, din ce in ce mai greu si, uneori, accidental...
Vad din ce in ce mai multi tineri necopti ce-si dramatizeaza prezentul si asa destul de tragic in contextul lipsei valorilor, exemplelor, virtutiilor, moralei, ratiunii. Ii vad cum sufla printre degete, pe taste, vorbe marete, dar nu inteleg despre ce e vorba... le vad cum dramatizeaza despre iubire dupa ce s-au pupat pe obraz, cum ridica dragostea pentru cea mai buna prietena la cele mai inalte cote pentru ca a facut "de servici pe scoala" si au mancat Covrigi de Pitesti impreuna, ii vad cum se indoapa cu fragmente din prezentarile lui Steve Jobs cand ei nu vazusera in viata lor un Apple si nu stiau pana acum cateva luni care era treaba cu americanul asta, ii vad cum reproduc cu incredere cugetarile marilor clasici, cand ei nu si-au citit macar bibliografia minimala la scoala, ii vad cum il citeaza pe Louis Armstrong cand ei n-au gram de cunostinte despre jazz, ii vad cum vorbesc despre frumosul din lume sau natura doar pentru ca da bine un citat al lui Al Gore si totul pare astfel mai intelectualizat, poate chiar si cerebral.
Oare e asa de greu sa definim noi succesul, vanitatea, copilaria, tineretea, amurgul, pasiunea si multe altele? E asa de greu sa fim sinceri cu noi si sa privim cu ochiul ce ne apartine noua realitatea ce ne inconjoara? Ce de ii parafrazam atat pe marii clasici cand ceea ce ei spuneau nu se muleaza catusi de putin cu ceea ce noi credem acum? De ce ne folosim de expresii doar pentru ca suna bine si da un iz intelectualist? Vad tot mai multe cuvinte marete pe internet, indeosebi pe retelele de socializare si ma intreb de ce oare? De ce e nevoie sa impopotonam o latura a socializarii oricum glaciara, ofilita, cu vorbe marete, cuvinte ce e pacat a fi irosite acolo, pentru ca ele inseamna defapt altceva... Primim cateva aprecieri in fuga de la ceilalti prieteni cititori si urmatoarea zi o luam de la capat, cu o alta fraza, a altui personaj, din nou aceeasi poveste si atat, nimic mai mult.
Ce-ar fi dac-am pune mai mult suflet in ceea ce facem, daca am citit si cu sufletul acele vorbe marete si am invata ceva din ele? Ce-ar fi daca am cugeta asupra intelesului lor si am incerca sa oferim si noi, la randul nostru, o vorba din care multi au de invatat, o vorba care ne apartine noua si nu altora?

Se plangeau mereu scolarii ca nu inteleg versurile lui Eminescu, la Blaga totul era in ceata, iar la Stanescu nici urma de intelegere. Ca nu stiu "sa comenteze despre ce e vorba in poezie", ca nu stiu la ce se refera "tipsia de jar" si multe altele. Pai atunci stau si ma-ntreb din pura plictiseala si lipsa de activitate... atunci cum vor intelege ei o fraza a lui Kant, o cugetare a lui Mark Twain sau o remarca a lui Hipocrate?

Nu zic sa nu postati citate, nu spun sa nu le cititi, sa nu le invatati pe de rost, sa nu le scrieti pe intaia foaie atunci cand daruiti o carte sau o felicitare, insa lasati-o mai domol cu cele care va depasesc total, cu cele care sunt cu mult peste capacitatea voastra de intelegere si abordare, intrucat experienta voastra de viata, practica sociala si maturitatea spirituala mai au inca de evoluat...

Aviz amatorilor!

O zi de luni!

Pentru ca e o zi de luni... un inceput de saptamana cu cine mai stie ce nebunii studentesti, cu cine stie cat de putine ore dormite si cat de multe ore petrecuta in compania oamenilor care-ti plac. Cu multe imprevizibilitati!


O saptamana buna incepe de luni! Sa fie astfel si pentru tine!

Auditia obligatorie:
Voltaj - O zi de luni

Aloha!

N-am mai scris de mult pe blog... aveam ceva articole savuroase, insa le mai pastrez inca la "murat" pentru cine stie ce vremuri... nu stiu pe cand si nici nu stiu pentru cine. De aici rezulta faptul ca articolele care sunt publicate pe acest blog nu au legatura cu viata-mi personala(scrie si permanent pe blog), pentru ca acum ceva luni am postat niste articole de care m-am bucurat tare mult(despre iubire) pentru ca mi-au adis cei mai multi vizitatori din istoria ArtGeo Life 2. Pentru asta va multumesc mult! Am sa mai postaz in viitor(apropiat sau idepartat)articole apartinand acestei sfere...
Seara asta, intr-un frumos camin din campusul universitar mi s-a spus ca nu am postat de mult, motiv pentru care m-am gandit sa-ti scriu cateva vorbe, asa... pe fuga, pentru ca viata de student nu-mi mai permite(se pare) sa petrec atat de mult timp inaintea  tastelor.
Mi-a fost ridicat la fileu zilele acestea subiectul realitatii... mi se spunea sa am o gandire realista asuprea ceea ce ma inconjoara, asupra ceea ce e in jurul meu... asupra relatiilor de cuplu, sociale, profesionale. Daca noi "visam"oare la prea mult? Daca aspiram la ceva de neimplinit? De nerealizat... de nefacut? Ce-ar trebui sa facem noi?
Ei bine, ar trebui sa ne trezim intr-o dimineata, devreme, sa ne spalam cu apa rece, sa respiram adanc aerul orasului( pentru ca despre conglomeratul urbanului vorbim aici) si sa ne gandim sincer daca ne place viata pe care o avem... daca ne plac relatiile de cuplu, iubire, socializare pe care le avem... daca ne place pur si simplu sa ne trezim dimineata inainte de alarma telefonului doar pentru a savura in liniste o ceasca de ceai/cafea.
E o diferenta intre realitatea contemporana noua si aceea pe care noi o percepem. Trebuie sa fim realisti, duri, aspri cu noi, pentru a avea succes... in ceea ce facem zi de zi, sseara de seara, dimineata de dimineata...


Bafta in identificarea realitatii tale!

Atunci cand ne afisam prostia, vulgaritatea, curvustinismul

Avertizare cate toti cititorii: articol scris in mare graba, printre o gramada de treburi si cu un flux de ganduri nervoase si scarbita in acelasi timp de prostia tinerelor ce se fâțâie contemporane cu mine pe Facebook.

Povestea incepe acum ... nici nu cred ca a trecut un minut. Lucram de zor pe calculator, foloseam internetul la maximum si implicit reteaua de socializare Facebook. Faceam cunoscut un eveniment si dau din greseala de nu stiu ce buton ca imi apar toate posturile "prietenilor mei"(de pe Facebook) sau ceva de genul. Si primul care imi apare - ca doar nu stau eu sa citesc ca nebuna toate anunturile copiilor - este urmatorul. Si va dau cuvantul meu ca "citez" cu un copy si un paste ceea ce scria acolo. Pregatiti-va dragilor si dragilor:

"Cine e disponibil sa vina cu mina pana la spital sa fac un avort ? Nevoie urgenta !!!"

 Mai cititi o data daca nu v-ati focalizat bine privirea... da, este si o greseala de scriere, dar sa trecem peste, esenta de prostie, penibilitate si preacurvism se intelege.

Ce sa inteleg eu din asta? Paaai nici nu stiu cum sa explic iesirea-mi rapida si iritarea-mi... problema e - sa zicem - a mea pentru ca citesc asa magarii, dar mi-a sarit in ochi, asta e problema... Asta e problema, ca isi etaleaza prostia peste tot... acolo unde poate eu mai vad o poza frumoasa de-a prietenilor din vacanta, acolo unde poate mai schimb o vorba cu un prieten de peste hotare si dau cate un like la bancurile cu scotieni(citisem unul bun adineauri). 


Pe bune cum te poate duce capul sa scrii asa ceva? Si in gluma si in serios si beata si nebeata si cum vrei tu... mega plictisita de viata, cum sa scrii asa ceva? Nu ai altceva cu ce sa te afisezi? Cu ce sa atragi atentia? Cu ce sa primesti comentariile alea multe si like-urile date in fuga doar ca sa ai si tu activitate?
E trist pentru ca se glumeste cu astfel de lucruri, pentru ca mergand mai departe acceptiunea sau continutul semnatic al avortului intram intr-o zona de discutii ce a nascut controverse si tensiuni de zeci si sute de ani intre bisericile lumii, fara a mai aminti aici de strictetea cu care religia catolica a condamnat si condamna vehement aceste lucruri. Si as putea continua cu o grafiere despre increat si filozofii vechi, discutabile si mai putin discutabile, insa nu acesta e scopul articolului.

Si stau si ma gandesc acum... care e scopul articolului? Nu stiu... cand vezi astfel de lucruri iti dai seama ca scopul tau ramane pur si simplu acela de a nu cadea si tu in penibilitate si vulgaritate pentru ca... e pana la urma atat de josnic sa-ti expui astfel de lucruri public.


Ureaza-mi succes in drumul meu... mai e multa treaba, insa cu pasi mici se urca muntii!
Numai bine!

De ce iubim?

De ce iubim?
De ce punem suflet si lasam toate berierele jos?
De ce spunem lucruri pe care regretam ca le-am destainuit?
De ce ne incredem in acel barbat ideal pentru a descoperi intr-un final o iluzie?
De ce am renunta la multe lucruri pentru el doar pentru ca noi il vedem intr-un fel si el nu e asa?
De ce ne incredem in ei pentru ca mai apoi sa plangem in hohote caci am crezut intr-un vis terminat mult prea fulgerator?
De ce avem curajul sa ii prindem de mana si mai apoi sa ne bucuram de placerile trupesti pentru ca dupa acea noapte sa iti spuna ca e mai bine sa nu continui "povestea"?
De ce trebuie sa vedem cum se chinuie sa o priveasca pe o alta asa cum te privea la inceput?
De ce ne lasam seduse de acele priviri care se metamorfozeaza in venin la un moment dat?
De ce avem impresia ca doar noua ne-a rostit in soapta acea poveste si el o facea pentru toate celelalte?
De ce credem ca el e diferit si totusi e ca toti ceilalti?
De ce ne incredem in zambetul lor pentru a descoperi mai apoi un suras ironic?
De ce visam atunci cand primim mesaje in plina noapte si noi ne grabim sa le raspundem cu mana tremuranda de emotie si fericire?
De ce ne grabim sa iubim un om pentru a simti mai apoi tortura despartirii?
De ce ne incredem in ei?
De ce si iar de ce?
Asta nu am sa pot intelege... poate pentru ca suntem oameni, gresim si invatam din greseli. Cum invatam? Doar experimentand... doar traind prin acea iubire de-o vara la 19 ani, atunci cand viata-ti pare un joc si sa iubesti devine atat de simplu... Doar incercand, cautand si avand curajul de a ne pune inca o data intrebarea "de ce?".
Si te intreb pe tine: DE CE?



Pentru ca nu regret nimic din ce s-a-ntamplat!




Revin cu articole noi, pregatite de mult pentru tine. Pe curand!

Elevii olimpici in Retezat

 

In weekendul acesta, 27-29 mai, Liceul Teoretic “Avram Iancu” Cluj-Napoca a pastrat traditia de a rasplati olimpicii liceului printr-o excursie a celor ce inca mai pastreaza performanta la cote maxime in institutia de invatamant renumita pentru calitatea educationala oferita tinerilor ce se afla in bancile scolii. Nu mai putin de 50 de olimpici la diferite discipline, alaturi de profesorii care le-au fost alaturi in drumul spre performanta au descoperit frumusetea, candoarea, dar in acelasi timp simplitatea Retezatului, participand la programul educational organizat de catre Asociatia de Turism pentru Tineret ADEONA, “Descopera Retezatul”. Programul are ca scop promovarea turismului montan si formarea in randul tinerilor a unor atitudini pozitive fata de natura.

Zona Turistica Carnic a fost astfel animata in aceste trei zile de weekend de rasetele tinerilor performeri, de cantecele fredonate la inceput de seara in jurul focului de tabara, acompaniate de ciupiturile unei chitare manuita cu grija de olimpicii mai talentati. Componentele echipei de volei fete ale liceului au intretinut atmosfera prin meciurile interminabile si nenumarate de volei din curtea interioara a Cabanei Lolaia.

Cu multa ambitie si dorinta de a ajunge cat mai aproape de inaltimile muntilor, acestia pornesc intr-o drumetie de cateva ore la Cabana Gentiana, acolo unde golul alpin se deschide, iar Retezatul isi arata si mai mult din frumusetea-i caracteristica. Pornind din Carnic, acestia urmaresc cursul Lolaiei si al Vaii Pietrele, traverseaza cursul Stanisoarei dupa care urca incet prin padurea de brad unde tacerea muntelui era sparta de cadenta pasilor celor ce aveau sa poposeasca la Gentiana. Ajunsi la cabana de la 1672m, ceaiul cald de plante si apa rece de izvor i-au inviorat pe cei ce si-au pierdut din puteri la urcare. 

Timp de cateva minute le-am tinut olimpicilor o lectie de geografie bine meritata intr-un cadru natural - martor al ghetarilor cuaternari si tot acolo au vazut pentru intaia oara culmile montane despre care invatasera odata, Stanisoara si Pietrele, ce strajuiau valea glaciara a Pietrelor, una dintre cele mai cunoscute vai alpine din Retezat. Acestia au descoperit cum vegetatia se schimba o data cu altitudinea si au vazut ienuparul si jneapanul, tufisuri reprezentative ale etajului subalpin. La intoarcere olimpicii si profesorii lor au poposit si la Cabana Pietrele, alfata la poalele Culmii Lolaia.

Proiectiile tematice cu imagini din natura, printre care se numara si o proiectie 3D, prezentarea echipamentului montan si a Parcului National Retezat, precum si a regulilor ce trebuie respectate intr-o arie protejata, exemplificarea notiunilor teoretice invatate pe bancile scolii despre relieful si vegetatia montana au facut ca olimpicii sa se intoarca acasa cu si mai multe cunostinte despre batranul Retezat.

Tiroliana de la Cascada Lolaia a reprezentat “piesa de rezistenta” a celor trei zile de excursie. Cu frica, teama sau bucuria de a lua parte unei noi experiente, olimpicii s-au insirat si si-au asteptat emotionati randul la tiroliana. Cateva secunde in aer, o alunecare rapida de pe un versant pe altul si o privire rapida aruncata Cascadei Lolaia, a carei cadere de apa impresioneaza prin aparitia celor doua brate despartite de un prag modelat sute de ani de apa, au reprezentat ingredientul perfect pentru ca olimpicii sa-si pastreze zambetul pe buze pe parcursul intreagii sederi in Retezatul ce i-a primit pe tinerii insetati de performanta atat de frumos, prin vreme buna, cer instelat, verdele padurii si cantecul apelor reci de munte.

Fiindca natura ne aseamana, Retezatul a demnstrat acest lucru olimpicilor prin simplitatea regasita acolo sus, la munte, iar daca educatia ne diferentiaza si performanta te face mai valoros, olimpicii si dascalii ce duc inainte povestea succesului in diferite domenii merita toate aprecierile si recunostinta noastra pentru munca si reusita acestora. ADEONA sustine performanta si recunoaste adevaratele valori educationale!

ArtGeo Life 2: Revin multumindu-va!

ArtGeo Life 2: Revin multumindu-va!: "Foarte buna ziua va spun dupa o absenta lunga si poate neplacuta de pe Blog. Am tot vrut sa-ti scriu gandurile mele, sa ii pun la zid pe cei..."

Revin multumindu-va!

Foarte buna ziua va spun dupa o absenta lunga si poate neplacuta de pe Blog. Am tot vrut sa-ti scriu gandurile mele, sa ii pun la zid pe cei ce m-au deranjat prin modul lor de a-si duce-n spate existenta sau pur si simplu prin gesturile lor lipsite de suflet, bun simt sau gandire, insa am ezitat in ultimul timp a critica orice rebut descoperit in jurul meu. Am ales sa ma bucur in liniste, insa din tot sufletul, de ultimele zile ale frumosului si de aur liceu... ultimele zile din anii de aur pe care i-am strabatut cu rebelismul specific mie.
Apar acum, aici, din dorinta de a multumi tuturor celor care astazi mi-au oferit o zi frumoasa doar prin simplul fapt ca au raspuns unui mesaj trimis din aproape disperare si dezorientare totala in cautarea unei tinute perfecte pentru celebrarea finalului de ciclu liceal, dupa ce socotelile au fost incurcate si de-a dreptul compromise de personajul negru al acestei povesti, cu final atat de fericit.
A fost un mesaj scris din deznadejde totala pe troleibuz, intr-o atmosfera inabusitoare si intr-un timp ce-l consideram nepotrivit pentru ca eu sa mai vad macar o clipa de bucurie in minutele ce aveau a se scurge cu greu intreaga zi. Mesajul a fost trimis majoritatii cunoscutilor din Cluj(-Napoca, evident) din agenda telefonica, fie ca vorbisem cu ei in ultimele luni, fie ca nu... cu toate acestea, reactiile nu au intarziat sa apara. Mesaje peste mesaje, telefoane, incurajari ca totul va fi bine, maini intinse parca din ecranul telefonului la fiecare sintagma citita cu mana-mi tremuranda pe taste"te sun cand aflu mai multe", "vorbim cand o intreb pe mama", "am o prietena care cunoaste pe cineva si te poate ajuta", "mergi la adresa aceea, spune ca vii din partea mea si poate te ajuta", "iti dau eu un numar, suna si vezi"... toate acestea m-au intors de-a dreptul pe dos si mi s-a confirmat faptul ca ca am o gramada, mare de tot, de cunstinte gata oricand sa ajute, asa cum pot ele... chiar si printr-o incurajare si o injuratura buna venita la timpul ei! Pentru acest lucru va multumesc enorm... pentru ca mi-ati reinnoit lista celor la care stiu ca pot apela atunci cand ceva nu merge ca pe roate, cand peretii roz din camera-mi devin intunecati, iar sufletu-mi devine mic precum un purice fara ambitie, scopuri si teluri marete.
Si pana la urma, acele injuraturi venite la momentul potrivit au indepartat poate tot nenorocul si vestea teribil de neplacuta aflata in cursul diminetii si uite-ma acum zambind si spunandu-va cu bucurie ca problema s-a rezolvat si s-a rezolvat in asa maniera incat e mai buna si mai frumoasa si mai potrivita decat mi-as fi imaginat ca va fi! Aici urmeaza acum revansa verbala care suna cam asa: puncte, puncte(daca ati stii despre ce e vorba, chiar ati contribui si voi cu cateva cenzuri si puncte si bipuri) puncte, puncte din nou, care mi-ai dat teapa azi... puncte, puncte, puncte... vezi tu cand... puncte, puncte, puncte si iar puncte, puncte(cat ma abtin sa nu spun acum chestii urate pe care poate le voi regreta apoi ca am ranit prea tare). Dar, din ultimele randuri indesate printre peretii portocalii, trebuie sa repet inca o data, pentru bucuria-mi, faptul ca AM REZOLVAT totul si ma simt(uneori incep sa nu mai fiu nesimtita) cu adevarat tare(sentul acela figurat al cuvantului, ca sa nu spun conotativ ca poate-mi citesc blogul elevi care dau bacul peste o luna si se simt prost ca au tot gasit prin variante cuvantul asta si nu-l inteleg, iar aici, pe Blogul asta portocaliu ce aparent e ceva mai normal dau iar de cuvantul elevat)

Multumesc inca o data si inca o data si tot asa pana la final de rand( apoi tariful creste si nu-mi mai permit a scrie multe multumiri) Va intorc ajutorul vostru de azi afirmandu-va, din nou poate, faptul ca sunt si eu o buna "injuratoare" in momente nasoale, ma pricep la dat stafuri stangace si ador sa spun vorbe pe care nici eu nu le cred, insa prin toate acestea mi se spune si mie, uneori, dar totus des, ca sunt un sprijin pe masura dimensiunulor mele(adica mic, dar esential). Asadar, data viitoare cand va agatati de o zi oribila, asa cum dimineata ma agatasem si eu, contati pe fortele-mi de a rupe creanga si de a face ca totul sa fie bine!

Saptamana insorita, cel putin la fel de insorita precum ultimele, daca nu cele din urma, frumoase, speciele si pline de invatatura zile de liceu!



DE ASTAZI AM UN NOU PERSONAJ PE LISTA NEAGRA, DAR MULTUMITA ACESTUIA AM APROAPE JUMATATE DIN AGENDA TELEFONICA PE LISTA "CELOR BUNI".
BUN VENIT IN CONSPIRATIE!

8 Mai - Ziua Internationala a Crucii Rosii

Astazi e Ziua Internationala a Crucii Rostii, motiv pentru care, le doresc toata sanatatea si puterea din lume volunatilor Crucii Rostii, in special colegilor de voluntariat de la Filiala Cluj, din cadrul careia de mai bine de un an si jumatate fac parte cu bucurie.
E lucru mare sa fii voluntar... sa faci o fapta buna si sa-ti rupi din timpul tau pentru a-i fi mai bine unui om cu o soarta nu atat de buna precum a noastra. E lucru mare sa intinzi o mana de ajutor, sa incarci saci de haine si sa transporti donatiile spre sinistrati. E lucru mare sa fii tanar, licean si sa fii voluntar... iar pentru acest lucru, imi intorc astazi, mai ales, atentia spre tinerii ce aleg sa faca voluntariat, nu neaparat in cadrul Crucii Rosii. Si, pentru ca 2011 este si Anul International al Voluntariatului va indemn sa alegeti sa va rupeti din timpul vostru atat de pretios macar o ora pe luna pentru a aduce un bine comunitatii, societatii si pana la urma, pentru a ne face noua un bine prin simplu fapt pentru ca suntem OAMENI cu sufletul gata oricand sa vibreze in fata problemelor sociale.

La Multi Ani Crucea Rosie, La Multi Ani fericiti, dragi voluntari cu sufletul atat de mare si oricand gata sa ajute!

Tineretea e o stare de spirit!

Pentru ca astazi este Ziua Internationala a Tineretului va imbratisez virtual pe toti cei ce va simtiti tineri, va comportati precum tinerii, mai pastrati o farama a rebelismului june in voi, aveti mereu un punct de vedere si ganditi precum gandesc tinerii cu un potential imens.
Daca va traiti viata(intelegi ce vrei prin aceasta sintagma atat de comuna, uzuala si uzata in acelasi timp) si nu va lasati ingraditi de restrictii, principii, fixurile celor mai "maturi" din jurul vostru, va spun un calduros si tineresc LA MULTI ANI frumosi, insoriti, plini de zambete si culoare, succese, zile asa cum va plac voua, in compania celor pe cere-i vreti mereu alaturi, intr-o atmosfera preferata de voi cei la mult.

Si asta doar pentru ca tineretea e o stare de spirit si pentru ca noi, tinerii, vom schimba lumea!

Paste Fericit!

Respectabil cititor al ArtGeo Life 2,

Iti doresc sa ai parte de o sarbatoare a Invierii Domnului plina de lumina vie, prospetimea reinnoirii naturii, bucurie in suflet, liniste si pace sufleteasca, speranta pentru mai bine, minte si putere de munca pentru a le duce pe toate la bun sfarsit!

Cat despre iepurasul de Paste… va doresc tuturor sa va fi adus un cadou pe masura credintei voastre, pe masura efortului vostru de a fi buni crestini si oameni cu ratiune si sufletul bun.

Paste Fericit!

La Multi Ani fericiti celor ce-si sarbatoresc astazi onomastica!

La Multi Ani fericiti si frumosi celor ce-si sarbatoresc astazi onomastica!
Va doresc sa aveti aceleasi zile frumoase si insorite cum astazi e la Cluj. Soarele zambeste pe cer, iar natura, mai vie ca niciodata, ne inspira si ne transmite o stare a unei bucurii puerile copilaresti.

Sanatate, impliniri, intelepciune, speranta si putere de munca dragi Florini, Florine, Lacramioare, Liane, Anemone, Crine, Camelii, Violete, Branduse, Dalii, Viorici, Hortensii, Margarete, Iolande, Romanite, Vande si tuturor celor ce va numiti precum o floare si inca va mai pastrati puritatea in suflet.

Saptamana minunata, plina de liniste sufleteasca!

Tie iti e frica de responsabilitate?

Maturitate inseamna responsabilitate. Asta o spune toata lumea si bifez la randul meu casuta de "ok". Responsabilitate inseamna capul pe umeri. Capul pe umeri inseamna o gandire rationala si nicidecum una incuiata. O gandire rationala inseamna sa iei deciziile cele mai bune. Sa iei deciziile cele mai bune inseamna sa gandesti si cu sufletul, sa ai intuitie si incredere in tine. Insa, atunci cand vine vorba de responsabilitate incepem sa ne pierdem esenta, chiar si firea... poate nu gandim cu sufletul, poate nu gandim rational, poate nu avem incredere, nu suntem cu capul pe umeri sau pur si simplu alegem sa fim incuiati, cu tabieturi, idei fixe, de-a dreptul batranesti, demodate, expirate si moarde de mult.

Adultii mi-au vorbit mereu despre responsabilitate. Am fost mereu eleva ce avea un cuvant de spus si voi fi in scurt timp studenta ce va pune punctul la sfarsit de propozitie daca va fi cazul. Am avut mereu conflicre si schimburi de replici cu "cei responsabili", am avut de multe ori neintelegeri si m-am ales doar cu nervi, timp pierdut si in cele din urma s-au dovedit a slabi si chiar disparea unele relatii cu persoane ce pareau atat de rationale inainte sa dea piept cu responsabilitatea. Da, atunci cand au aflat ca sunt responsabili pentru ceva mai multi oameni s-au schimbat... au devenit de nerecunoscut, de neinduplecat, de neinteles... si asta ma face sa ma intreb daca au oamenii aceia intr-adevar atat de multa maturitate in maduva oaselor? Au atat de multa experienta de viata incat sa se numeasca responsabili? In ultimul timp inclin sa cred ca nu, si asta pentru ca am fost o victima a celor "responsabili".
Fiindca asa cum am mai spus-o si o mai repet, articolele de pe blog, intamplarile sau temele propuse au caracter fictional, iar numele sau situatiile prezentate nu vor viza niciodata in mod direct protagonistii articolelor. Asadar, ezit sa ii numesc pe acei oameni responsabili pe hartie sau care fug de responsabilitatea adevarata, doar prin simplul fapt ca acestia vor stii la timpul potrivit ca se va vorbi despre ei. Si cativa dintre ei deja incep sa aiba dubii in a mai continua cu lectura articolului sau nu...
Iti va fi usor sa afirmi faptul ca nu poate fi vorba de experienta de viata sau responsabilitate de 19 ani. Insa cu parere de rau iti spun ca nu este asa. Si nu o spun doar pentru a ma spala pe maini si a scapa de argumente, o spun pentru ca exista responsabilitate si la 10-12-15 ani, insa la un alt nivel poate. Unii copii au mai multe responsabilitati la 12 ani decat oameni trecuti bine de perioada tineretii. Copii care lucreaza, care isi cresc fratii mai mici, care au grija de parintii lor, care si-au facut un nume prin munca, care iau in spate proiecte facute cunoscute peste tot... ei bine aceia sunt copiii responsabili. Aceia sunt copiii cu adevarat responsabili, obligatii sa se maturizeze prematur. Aceia sunt copiii de azi care au dreptul sa fie egali cu cei maturi ce aparent sunt cei "responsabili" de pe hartie. Sa fie egali cu cei ce intra in panica atunci cand au in fata o eventuala problema de solutionat, ce intra in panica atunci cand nu e totul atat de roz, iar ei trebuie sa coloreze totul roz, pentru ca sunt cei responsabili, cei cu cap, experienta, idei, minte, inspiratie si tot ce e nevoie pentru a face lucrurile sa mearga. Sunt precum inginerii ce gasesc mereu solutii...sunt inginerii ratiunii si ai sufletului.
Stii unde vreau sa bat cu articolul de azi? In directia care arata spre frica. Frica de responsabilitate... asta e cea care ne impiedica sa fim buni manageri, buni organizatori, buni in ceea pentru ce raspundem. Si aici iti dau un exemplu, doar pentru ca acesta imi vine acum in minte. Gandeste-te la un profesor. Sigur ai avut si tu in scoala generala un profesor vesnic speriat de avioane, stresat, constrans de ideea de a raspunde de cineva, de faptul ca intra la puscarie daca se intampla cate ceva. Si atunci, fricosul de responsabilitate obliga elevii la introvertire, le fura incet, incet, dar sigur o parte de personalitate doar pentru ca .... acei copii nu au voie sa faca nimic pentru ca "ei raspund". Acelora le spun sa se inseala amarnic. Amarnic fug de responsabilitate si raspundere. Pentru ca oamenii incuiati niciodata nu vor fi responsabili, iar cei ce vor avea totdeauna frica de raspundere vor cadea in plasa negativismului, devenind ei victime ale acelei responsabilitatii fictive.
Imi voi ridica in cap cu acest articol multi oameni carora le e frica de responsabilitate, insa de mai bine de trei ani am o problema cu cei ce fug de raspundere...medici, functionari, bucatari, chelneri... orice ar fi. De mai bine de trei ani gasesc la noi in tara tot mai putina responsabilitate adevarata si din ce in ce mai multa frica. Frica de a rezolva probleme, de a face sa fie bine, de a fi responsabili atat pe hartie cat si prin fapte.
Iar daca inca mai misuna printre gandurile tale faptul ca nu am nici macar idee de responsabilitate, scrie-mi un mail in care iti voi spune cateva intamplari presarate cu lacrimi de crocodil despre responsabilitate... cateva intamplari la care daca imi era frica de responsabilitate nu mai scriam astazi pe blog... pe acest blog poate.
Fii responsabil! Raspunde de faptele tale si gandeste inainte de a face un pas. Gandeste de doua ori si pune-te si in situatia celorlalti. Nu uita ca daca tu raspunzi de un obiect, o fiinta, o floare sau ce vrei tu, nu tot timpul varianta aleasa de tine e cea mai buna. Iar responsabilitatea nu inseamna sa ii facem pe altii sa sufere...

Articolul a fost scris acum o saptamana, deavand dupa cum observi un final concret. A fost redactat intr-o  stare tip "în budă", alta decat aceasta in care ma scufund acum cand iti public articolul articolul. Insa pentru ca am absentat cam mult pe blog in ultimele saptamani, ma revansez cu o serie de articole scrise saptamanile trecute, dar nepostate inca.
Weekend de vis!

Am pierdut toate numerele de pe cartela SIM!

Am pierdut toate numerele de pe cartela SIM.
Nu mai am nici un contact dintre cele salvate pe SIM, adica mai mult de trei sferturi din agenda a disparut. Nu se mai pot recupera asa ca stiti ce aveti de facut... Numarul este acelasi, insa contactele nu mai sunt; motiv pentru care astept sa imi comunicati din nou datele voastre la care va pot contacta.
Sper sa imi reintregesc agenda telefonica cat de curand!

Bun venit weekend drag!

Buna dimineata!
E vineri, e soare la Cluj(-Napoca), eu astept nespus sa plec la Timisoara(abia peste o luna, insa eu astept), in cateva ore voi fi din nou in Retezat si asta ma impinge sa va propun pentru astazi o melodie tot din copilaria mea. Pana atunci insa... mai avem de povestit caci e dimineata, iar cafeaua inca are aburi parfumati.
Ma gandeam la subiectul meserie vs. vocatie. Insa consider ca e un subiect mult prea amplu pentru un inceput domol de weekend. Insa pana voi reveni pe tapetul blogului cu un astfel de articol iti las tie timp de gandit despre ce inseamna o meserie si ceea ce inseamna o vocatie. Tu ai o vocatie sau doar o meserie? Le ai pe amandoua, niciuna?
Intr-un articol viitor voi reveni cu o explicatie si o diferentiere mai clara dintre cele doua componente de baza ale vietii de zi cu zi, caci consider mai mult decat necesara descoperirea unei vocatii pentru a afirma dupa o varsta ca avem o viata frumoasa... iar pentru asta m-am documentat eu inainte. Stai pe aproape!

Inceput de weekend la fel de frumos ca al meu pe ritmuri de Hi-Q - "Buna dimineata"!

Viata-i mult prea scurta ca s-o dormi!

Salutare !
Va scriu astazi intr-o forma de zile mari... in ultimele zile sunt intr-un continuu boom de fericire si acest lucru  ma incarca cu extrem de mult optimism. Astfel, doresc sa iti impartasesc si tie putin din pozitivismul in care m-am inecat in ultimele zile.
Pentru ca vineri nu am ajuns la concertul trupei mele preferate din copilarie, Voltaj, recuperez acum lipsa mea de la concertul la care as fi strigat cu siguranta refren dupa refren si as fi sarit precum un acrobat beat in fata scenei. Dar pana sa iti propun melodia de astazi, tinereasca ce-i drept si sigur ne pe gustul unora(soarta!), am sa va povestesc putin despre muzica sau trupele favorite.
Ce inseamna oare trupa favorita? Ce inseamna sa ne placa oare Voltaj si nu Dj Project? De ce ne place Celia in loc de Shakira? Ei bine, raspunsul acesta fiecare il va da pentru el... ne plac anumite trupe pentru ca ne regasim in versurile lor, in muzica lor, ne pliam perfect pe atitudinea descrisa de ei in concerte, ne pliam perfect pe circumstantele cantate in melodii si ne reprezinta pana in varful unghiei refrenele lor.
Asa ca, iti propun pentru astazi nu una ci doua melodii, amintindu-mi cu bucurie de concerdatele Voltaj la care urlam si transpiram si ma manifestam asa cum puteam eu mai zgomotos fiind ridicata pe umerii celor mai solizi decat mine. Cand se canta "20 de ani" si eu aveam 14 ce mai traiam momentul... sau cand se canta "Albinuta" si eu nici macar nu stiam despre ce e vorba(aici trebuie sa razi) strigam in gura mare "si imi sopteste c-ar mai vrea/ muscata mea".
Dar au trecut anii si uite ca ma regasesc mai mult ca niciodata in refrenele(nu acelea despre insecte!!!) ce trebuie cantate cu siguranta in fiecare dimineata sub dus - e un pas spre inceputul unei zile frumoase!

Melodiile propuse:
Voltaj - Prea scurta ( fiecare cu ce-l doare intelege ce vrea la acest titlu)
Voltaj - Si ce

Zile frumoase si nopti petrecute valorificand timpul la maximum caci... viata e mult prea scurta ca s-o dormi!



p.s. eu nici la gradinita nu dormeam de amiaza - cea mai mare pedeapsa era aceea ca eu sa dorm

Cu un ochi plang, cu altul rad

Uneori ne incearca atat de multe sentimente intr-un timp scurt. Nu stim daca avem de ce sa plangem sau avem de ce sa ne bucuram... nu stim daca trebuie sa privim partea plina a paharului sau partea goala. Nu stim daca e bine sau daca va fi bine, daca e rau. Insa noi traim emotii si plangem, radem, zambim, ne condamnam si urlam inauntrul nostru de suparare, apoi strigam de fericire atat de tare incat ecoul dinauntrul nostru devine infinit parca...
Cunosti acele momente in care uneori se intampla ceva rau, dar totusi ceva bine? Crezi in sintagma "in tot raul este un bine"? Daca ti-ai raspuns afirmativ, afla ca si eu cred! Cred cu tarie ca exista mereu o oaza de lumina, o parte plina a paharului, o parte buna, o completare... iar asta am simtit azi. Am simtit astazi ca uneori, daca nu toate se intampla asa cum iti doresti, poti totusi sa castigi multe... poti castiga prieteni, experiente, cunostinte, bunuri materiale, sufletesti, premii, relatii si multe altele. Cat timp vedem mereu castigul din nesansa, acea oportunitate spre taramul binelui... atunci consider ca putem spune ca am plans cu un ochi si cu altul am ras.
Lucrul acesta ciudat mi s-a intamplat astazi... fara sa imi dau seama, cu un ochi plangeam si cu altul radeam. Doar atunci mi-am dat seama ca am gasit deja puntea spre taramul binelui si calatoria spre mai bine a inceput deja. Mi-am sters ochiul plangacios si acum iti zambesc deschis cu amandoi capruii stralucitori!

Primaveri de vis se petrec!

Nu-i asa ca primavara inseamna viata si bucurie?
Nu-i asa ca primavara inseamna renasterea sufletului, nu doar a naturii?
Nu-i asa ca primavara inseamna reinnoire, reperfectionare, redepasire, redescoperire, reambitionare si multe alte "re"-uri.
E primavara in sfarsit!
E cald, iar gandurile noastre parca prind mai mult curaj acum. De ieri pana azi mi-am propus atatea lucruri... am aruncat in aer din nou o gramada de teluri pe care incep chiar de azi sa le ating. E perioada din an in care investesc cel mai mult in viitorul meu si asta pentru ca... ceva ma inspira... E cineva care imi da o putere imensa, iar o mana de oameni ma hranesc cu fericire pura, asa cum doar primavara gasesti in zambetele prietenilor.

Sa zambim Soarelui mai mult caci e un anotimp nou, iar primaveri de vis de petrec!


Saptamana insorita, zambitorule!



Melodia recomandata:
Albatros - Doi nebuni