sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Geniul de ieri si de astazi - Eminescu

15 ianuarie... zi mare! Nu, ar fi o fatarnicie penibila daca as afirma asta, daca m-as comporta precum evlaviosii feerici si nostalgici... Iti spun simplu, azi sunt 121 de ani de la nasterea poetului national si universal Mihai Emenescu, si printr-o nascocire printre neuronii ce mi-au mai ramas iti mai spun ca s-a nascut la Ipotesti pe data de 15 Ian 1850.
Ce este atunci 15 ianuarie daca nu o zi mare? O zi mai speciala poate pentru cei ce... mai au macar o jumatate de ora pe zi sa se intoarca spre sine, sa vada intunericul din neantul sufletului lor, sa vada nemarginirea si puterea creatiei umane in propriile lor maini. Pentru mine Eminescu este sinonim cu omul de geniu... ma preocupa de mai bine de 4 ani conditia aceasta umana pe care unii au povara de a o purta pe umeri doar pentru a ne face pe noi, cei ce aspiram la lucruri infime, sa urcam cu o treapta mai mult in ierarhia cunoasterii si a descoperirii de sine.

Incontestabil Eminescu a fost un geniu. Sunt critici care au vorbit despre asta, oameni cu diplome in domeniu, nu e cazul sa ma bag ca musca-n lapte doar pentru ca ziua de azi e ceva mai potrivita pentru acest lucru. Am sa arunc o privire asupra geniilor de astazi... si ma gandesc la un proiect cioplit mai digital ce l-am prezentat in ultimii doi ani unor elevi din pana in 16-17 ani... si pentru ca nu era cazul sa ma formalizez si sa imi pun masca pe fata asa cum se poarta la astfel de aniversari, i-am adus in fata tocmai pe ei, cei ce priveau din sala in diferite ipostaze... sportive, artistice, educationale si literare, dar toate la alte dimensiuni. Era un adevar general valabil, iar pentru ca tematica era specifica varstei am certitudinea ca o mica, mica parte din ei a fost atinsa doar pentru ca aduceam in fata contemporaneitatea, inspirata din trecutul feeric.
Pentru ca acum, scriindu-ti pe blog, ideile mele sunt marginite doar de granitele bunului simt, am sa ma intorc asupra contidiei omului de genui Eminescu, in secolul 21, in plina contemporaneitate. Ce insemna atunci geniul si ce inseamna azi geniul? O idee ce se pliaza teribil pe cautarile mele de care iti spuneam ca ma pasioneaza in ultimii 4 ani... ideea apartine unu psiholog, Pera de la PersonalitateaAlfa, ce vine in fata mereu cu o gandire rationala si spusa de fiecare data obiectiv...
Piramida lui Abraham Maslow ne arata ca sunt sase domenii mari ce intereseaza in mod deosebit fiecare individ uman: sanatatea, iubirea, sexul si relatiile, banii, viata sociala, psihologia si mintea umana, vocatia sau scopul vietii. Si, on the top of the mountain, se afla vocatia... care e in stransa legatura, evident, cu celelalte cinci domenii ce nu sunt de neglijat. Doar atunci vei ajunge sa te faci auzit cand prin vocatie, schimbi oameni si mentalitati, pentru ca doar in acel moment iti dai seama ca ai facut ceva pentru lumea si tara ta, cand vezi rezultatele, care nu se masoara material.
Dupa cate se stie, Eminescu avea oarecum o obsesie pentru munca si vocatia sa... dar avea probleme pe toate celalalte cinci mari domenii. Era preocupat numai si numai de scris si cu toate acestea, a lasat o comoara lumii, literaturii universale si romane. Si pentru ca il preocupa doar scrisul, cu acea comoditatea ireala a lui ii incomoda pe cei din anturajul sau care s-a dovedit ca pana la urma l-au omorat(si aici iti dau tie ocazia sa intelegi cat vrei de multe prin sintagma "l-au omorat"). Spunand pe romaneste, ar trebui sa afirm ca a facut ceva cu viata lui si a avut un rost in viata, fie ca unii acceptau sau nu acest lucru.
Si asta e diferenta intre geniu si omul normal. Omul normal, iti atinge destinul prin munca, perseverenta si iar munca... cladeste si bifeaza cele cinci domenii ale existentei pentru ca in final sa ramana la vocatie, cu ajutorul careia sa lase o amprenta pozitiva in diferite domenii. Geniile se nasc cu acea gandire stralucita, cu acel plus fata de ceilalti. Au o inteligenta superioara, de care parca imi amintesc ca ti-am vorbit intr-un articol de anul tracut(facand o mica paranteza, iti spun ca sunt trei tipuri de inteligenta superioara). Au acea inteligenta superioara care ii impinge sa vada doar vocatia, visul lor si nimic altceva. Astfel, un geniu neglijeaza celelalte parti din corpul piramidei... poate nu au o baza materiala si de cele mai multe ori nici nu se poate vorbi de asa ceva, poate nu au relatii si o comunicare buna cu ceilalti si categoric discrepanta intre geniu si omul obisnuit va exista mereu. Daca ne uitam in jurul nostru geniile mai exista... iti dau exemplul acela de barbat foarte inteligent, ce cu 30-40 de ani in urma era prin bibliotecile renumite ale facultatilor din Austria, Franta, Anglia sau Italia... era la toate conferintele si in toate articolele. Astazi poate vedem pe strada tarziu in noapte cate unul sprijinind garduri, numarand poate fiecare ban sau plangandu-si de mila. E exemplul tipic de decadere a geniului contemporan, dar atat de rari si de intimi printre noi, incat nici nu stim de ei... Dar sa fi geniu nu inseamna poate sa ai un sfarsit tragic, sa dispari subit, in umbra... pot exista oare si genii evoluate? E un paradox, caci geniul in sine inseamna evolutie si absolut... stii care cred ca e problema... preblema e ca noi nu ii intelegem si atunci spunem ca nu au avut o viata frumoasa pentru ca nu e greu sa faci afirmatii nefondate, incercam sa scoatem in lumina alte laturi ale lor slabite, fara a recunoaste ca vocatia lor, care e varful piramidei existentei lor este cu mult peste aspiratiile noastre... de aici porneste discrepanta, pentru ca noi acceptam greu un geniu si nu tine de noi, tine de abisul puterii de a gandi si intelege ce ne desparte  si diferentiaza pe noi de ei...
Iar pentru a aduce o remarca pentru o afirmatie mai sus facuta care se refera la munca unui om normal pentru a-si atinge visul spre deosebire de genui care are povara de a se naste cu un vis deja, am sa iti scriu un raspuns pe care Brancusi l-a dat odata unui jurnalist francez... se refera la faptul ca geniul nu lucreaza pentru a crea o capodopera, ci el lucreaza pentru a intra in acea stare, de a crea o capodopera. Noi, muncim pentru a crea, ei muncesc pentru a simti cu adevarat ca au creat.

Brâncuși care, întrebat de un jurnalist francez: „Domnu' Brâncuși, dumneata n-ai făcut multe, dar toate-s capodopere. Explică-ne şi nouă cum ai reușit”, „Eeei”, zice moșul. „Nu-i greu să faci o capodoperă, e greu să te pui în starea de a face o capodoperă !”, a țipat deodată.

Un comentariu:

  1. Buna ziua! Doamna/domnisoara Alice Georgiana va rog sa nu mai postati pe acest Blog, sub forma de comentarii, spamuri si reclame la siteul mai sus amintit de dumneavoastra. Consider continutul siteului amintit de catre dumneavoastra neadecvat pentru cititorii si tipul acesta de blog.
    Va multumesc pentru intelegere!

    RăspundețiȘtergere