In articolul de azi am sa iti vorbesc despre inconstienta! Despre inconstienta mea, a ta, ca copiilor, a batranilor... inconstienta aproape tuturor, care din pacate se termina tragic uneori.
A fost iarna cu soare, a fost iarna blanda, cu zapada mai mult sau mai putin de sarbatori, se termina imediat ianuarie si uite ca un val de nea acopera intreaga tara. Ger, frig, inghet, picioare rupte in cazaturile stupide si penibile de alunecare pe gheata din centrul orasului si... oameni morti sau accidentati, loviti de turturi! Da, asta se intampla mai nou prin cartier... Se nenorocesc oameni nevinovati, poate din neatentie, poate din nepasare, poate din nestiinta ca pe acele pervazuri sau capate de streasini ale acoperisurilor se formeaza turturi ce la un moment dat cad. Ei bine, nu se stie pe cine intalnesc acei turturi in caderea lor, nu se stie cat de mari sunt sau de la ce etaj cad cutitele de gheata azvarlite de gravitatie asupra trecatorilor grabiti.
De o saptamana urmaresc fenomenul turturilor... ii privesc in fiecare dimineata cum se intind insetati spre sol, stralucind intepator si iritant privirii in bataia rece a soarelui de ianuarie. Unii mai mari, altii mai mici, mai grosi sau subtiri precum macaroanele ieftine. Am urmarit atentia oamenilor, dar am descoperit un rau nesfarsit de nepasare, neatentie si inconstienta pura. Si aici am sa va dau un exemplu de parinte, tatic ce poate si-a facut copilul din greseala si acum il creste cum il creste. Mergeam grabita acum doua zile spre celalalt capat de oras. Priveam de pe geamul masinii populatia ce se perinda pe sub turturi. Ajung in centru, iar acolo cladirile vechi si impozante erau o reala armonie intre gheata si zugraveala stearsa. Cel mai mare turture pe care il vazusem se intindea pe cablul de curent tras din strada undeva la geamul unui imobil, dupa care se desprindea falnic de bucata de cauciuc si atarna inspre trotuarul plin de trecatori ditamai bucata de gheata ucigasa de 70-80cm (fara pic de exagerare sau fictiune ieftina). Daca ii cadea unui copil, tanar in floarea varstei, parinte cu 5 copii acasa sau varstnic acel tutrure fix in cap ce se intampla? Nu stiu... nici nu vreau sa ma gandesc, te las pe tine sa iti imaginezi finaluri tragice.
O alta intamplare ca sa o numesc mai epic, se desfasoara in fata ochilor mei tot acum doua zile, undeva pe langa Policlinica de Copii de pe strada Motilor. Sper ca am reperat bine centrul sanitar de care vreau sa vorbesc. Eu stateam la stop si priveam in dreapta si in stanga plictisita ca in zilele bune de cadere in melancolie si miserupism. Vad un tatic iesind din curtea policlinicii. O coteste spre dreapta omul si o ia pe langa un imobil ornat cu turturi de doua ori mai lungi decat leptopul de pe care iti scriu acum. Masurand babeste cred ca erau turturi de vreo 3-4 palme. Taticul, grijuliu si iubitor de familie, mergea cu sotia in partea stanga si fetita(mi-am dat seama ca era vorba de fetita caci era toata roz, cu floricele si picatele si mai roz) tinuta in mana dreapta, intr-un cosulet din acela portabil pentru copii(nu stiu cum se numeste). Taticul si mamica mergeau linistiti pe trotuar, fara a fi supusi riscului de a fi loviti in cap de un turture ce se desprinde rebel de streasina inalta, iar fetita lor ce statea in cosuletul portabil era dusa de catre tat-su exact, exact pe unde erau turturii si pe unde inca se vedea pe trotuar o traiectorie de gheata formata in urma desprinderii catorva cu o zi, doua in urma. Cat de inconstient trebuie sa fii! Cat de tampit, cat de neatent, cat de nepasator!
Nu spun ca eu sunt exemplul cel mai bun. Cu siguranta nu sunt, caci tot acum doua seri, obosita dupa o zi plina in care nu pusesem deloc piciorul acasa, ma grabeam pe la 9 seara spre statia de troleibus. Si in graba mea nocturna, trec pe sub balcoanele unei cladiri de birouri nou-construita. Deodata cade in fata mea imbind grotesc pamantul un turture. Pentru moment am fost sigura ca a aruncat cineva intentionat spre mine, caci turturele cazuse cu o viteza de neimaginat si ma pregateam sa ripostez. Apoi mi-am dat seama ca eram singura pe strada si nu era nimeni in jur... era doar un turture ce a cazut la 1m de mine... 1 mentru!
Cu riscul de a ma repeta si cu nepasarea pentru repetitia mea, va spun sa aveti grija pe unde umblati, pe unde treceti, ce aveti deasupra capului, cat de protejati sunteti si... puneti-va macar o data intrebarea: ce s-ar intampla daca as incerca sa previn mai bine un accident decat sa devin eu o victima?
A fost iarna cu soare, a fost iarna blanda, cu zapada mai mult sau mai putin de sarbatori, se termina imediat ianuarie si uite ca un val de nea acopera intreaga tara. Ger, frig, inghet, picioare rupte in cazaturile stupide si penibile de alunecare pe gheata din centrul orasului si... oameni morti sau accidentati, loviti de turturi! Da, asta se intampla mai nou prin cartier... Se nenorocesc oameni nevinovati, poate din neatentie, poate din nepasare, poate din nestiinta ca pe acele pervazuri sau capate de streasini ale acoperisurilor se formeaza turturi ce la un moment dat cad. Ei bine, nu se stie pe cine intalnesc acei turturi in caderea lor, nu se stie cat de mari sunt sau de la ce etaj cad cutitele de gheata azvarlite de gravitatie asupra trecatorilor grabiti.
De o saptamana urmaresc fenomenul turturilor... ii privesc in fiecare dimineata cum se intind insetati spre sol, stralucind intepator si iritant privirii in bataia rece a soarelui de ianuarie. Unii mai mari, altii mai mici, mai grosi sau subtiri precum macaroanele ieftine. Am urmarit atentia oamenilor, dar am descoperit un rau nesfarsit de nepasare, neatentie si inconstienta pura. Si aici am sa va dau un exemplu de parinte, tatic ce poate si-a facut copilul din greseala si acum il creste cum il creste. Mergeam grabita acum doua zile spre celalalt capat de oras. Priveam de pe geamul masinii populatia ce se perinda pe sub turturi. Ajung in centru, iar acolo cladirile vechi si impozante erau o reala armonie intre gheata si zugraveala stearsa. Cel mai mare turture pe care il vazusem se intindea pe cablul de curent tras din strada undeva la geamul unui imobil, dupa care se desprindea falnic de bucata de cauciuc si atarna inspre trotuarul plin de trecatori ditamai bucata de gheata ucigasa de 70-80cm (fara pic de exagerare sau fictiune ieftina). Daca ii cadea unui copil, tanar in floarea varstei, parinte cu 5 copii acasa sau varstnic acel tutrure fix in cap ce se intampla? Nu stiu... nici nu vreau sa ma gandesc, te las pe tine sa iti imaginezi finaluri tragice.
O alta intamplare ca sa o numesc mai epic, se desfasoara in fata ochilor mei tot acum doua zile, undeva pe langa Policlinica de Copii de pe strada Motilor. Sper ca am reperat bine centrul sanitar de care vreau sa vorbesc. Eu stateam la stop si priveam in dreapta si in stanga plictisita ca in zilele bune de cadere in melancolie si miserupism. Vad un tatic iesind din curtea policlinicii. O coteste spre dreapta omul si o ia pe langa un imobil ornat cu turturi de doua ori mai lungi decat leptopul de pe care iti scriu acum. Masurand babeste cred ca erau turturi de vreo 3-4 palme. Taticul, grijuliu si iubitor de familie, mergea cu sotia in partea stanga si fetita(mi-am dat seama ca era vorba de fetita caci era toata roz, cu floricele si picatele si mai roz) tinuta in mana dreapta, intr-un cosulet din acela portabil pentru copii(nu stiu cum se numeste). Taticul si mamica mergeau linistiti pe trotuar, fara a fi supusi riscului de a fi loviti in cap de un turture ce se desprinde rebel de streasina inalta, iar fetita lor ce statea in cosuletul portabil era dusa de catre tat-su exact, exact pe unde erau turturii si pe unde inca se vedea pe trotuar o traiectorie de gheata formata in urma desprinderii catorva cu o zi, doua in urma. Cat de inconstient trebuie sa fii! Cat de tampit, cat de neatent, cat de nepasator!
Nu spun ca eu sunt exemplul cel mai bun. Cu siguranta nu sunt, caci tot acum doua seri, obosita dupa o zi plina in care nu pusesem deloc piciorul acasa, ma grabeam pe la 9 seara spre statia de troleibus. Si in graba mea nocturna, trec pe sub balcoanele unei cladiri de birouri nou-construita. Deodata cade in fata mea imbind grotesc pamantul un turture. Pentru moment am fost sigura ca a aruncat cineva intentionat spre mine, caci turturele cazuse cu o viteza de neimaginat si ma pregateam sa ripostez. Apoi mi-am dat seama ca eram singura pe strada si nu era nimeni in jur... era doar un turture ce a cazut la 1m de mine... 1 mentru!
Cu riscul de a ma repeta si cu nepasarea pentru repetitia mea, va spun sa aveti grija pe unde umblati, pe unde treceti, ce aveti deasupra capului, cat de protejati sunteti si... puneti-va macar o data intrebarea: ce s-ar intampla daca as incerca sa previn mai bine un accident decat sa devin eu o victima?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu