Emeric Imre, folkist clujean iubit si indragit de consumatorii muzicii cantate intai de toate din emotie si sentimente si mai apoi cu vocea si chitara, ne-a bucurat daruindu-ne o seara de ianuarie 17 in Diesel Club peste care a fost presarata o atmosfera boema, linistita, ca intre prieteni. Imi(Emeric Imre) numeste localul un “spatiu putin intimidant pentru lumea noastra nebuna a folkistilor” insa gheata a fost sparta dupa primele 5-6 melodii, iar publicul ce s-a lasat putin asteptat a savurat si rasplatit prin aplauze cantecele lui Imi.
Repertoriul avea sa contina, dupa cum a spus si cantaretul “piese vechi si piese noi”. Seara “Nebunului de alb” a inceput cu o melodie noua, “Canta”, compusa chiar pe 30 ianuarie anul trecut, de ziua artistului. Si… pentru ca numai e foarte mult pana in 30 ianuarie, ii spunem si noi lui Emeric Imre un sincer si prietenesc “La Multi Ani !”
Repertoriul complet si divers a adus in lumina reflectoarelor piese cantate de artistul clujean foarte rar, printre care se numara “Clown”, “Sinuciderea lui Don Juan”, “Viata mea” sau “Cantec pentru Aurora”. Ne-am simtit cu totii onorati sa mai fredonam inca o data piese ce de putine ori avem ocazia sa le cantam impreuna cu vocea unica a folkistului. Seara a continuat in aceeasi nota sfioasa, iar primele aplauze consistente vin abia la piesa “Ploua”, pe versurile lui George Toparceanu. Melodiile pe versurile lui Adrian Paunescu au adus un plus de valoare si incarcatura emotionala serii, printre acestea fiind “O lumina”, “Omul”, “Posta fara noroc”, “Ursoaica” sau “Flaut inzapezit”.
Ici-colo zaresc din ce in ce mai multe siluete ce pana nu demult stateau cuminti pe scaun, iar deodata parca toate isi da drumul si incep a comunica in totalitate cu artistul… sala se clatina alene plutind parca in lumea notelor si a ciupiturilor de chitara. Totul e o vraja… o vraja din care renaste acelasi malefic “Nebun de alb” iar intreaga sala parca prinde o alta culoare. Era cartea de vizita a folkistului si cu siguranta melodia cea mai asteptata si dorita a acestei seri…
Specific artistului, fiecare piesa avea o introducere scurta, o introducere in atmosfera, in povestea croita de ciupiturile rapide ale corzilor de chitara. Deschiderea catre public a lui Imi prin povesti sau melodii cantate la cererea prietenilor din public ma face sa afirm ca a fost o cantare reusita, pe masura si calibrul celui ce statea in lumina reflectorului, dar totusi care era atat de aproape de noi, cei din sala, prin muzica lui. “Balada carelor”, “Incercare” sau piesa mai noua, “In mii si mii si mii” au multumit publicul consumator de muzica de folk, iar la cererea acestuia, artistul ne canta si incanta cu aceeasi cunoscuta “Oratie de nunta”.
Dialogul si comunicarea publicului cu artistul pare una ideala. Cu dorinta de a transmite cat mai multe prin mesajul muzicii sale, Imi accepta un bis al cartii sale de vizita, “Nebun de alb”, insa doar in varianta acustica… acesta doar acompania publicul care era, dupa cum spune artistul, in rolul principal. O melodie intreaga, cantata in totalitate de public, cu versuri, cu refren si repetitiile de rigoare ale refrenului… ce poate fi mai frumos si multumitor pentru artistul de pe scena decat sa-si priveasca ascultatorii cum incet devin cei ce canta, cei ce transmit emotie printr-o voce comuna a publicului!
Din nou, va spun ca pentru mai multe informatii si Evenimente in Cluj accesati site-ul oficial al articolului:
http://evenimenteincluj.ro/2011/01/19/cum-a-fost-emeric-imre-in-diesel-club/
Sa ne vedem cu bine la cat mai multe cantari cu muzica buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu