Speranta pentru noul an...

Nu degeaba am pus titlul acestei postari "Speranta pentru noul an..." . Si stii de ce? Pentru ca, in noaptea de Revelion, cu totii trebuie sa ne punem dorinte. Trebuie sa credem cu adevarat il ele, iar acestea vor deveni vise implinite! Asa ca, sa avem cu totii speranta asa cum nu am avut in nici o zi din an...sa credem, sa speram, sa visam... toate acestea vor deveni realitate! Si iti spun acest lucru doar pentru ca, de 3-4 ani pun in practica aceasta lege a atractiei, aceasta lege a optimismului si da roade an de an, oricat de inalte ar fi telurile mele. In noaptea Anului Nou, le-am atins, iar pe parcursul anului au devenit realitate! Pentru ca in acele clipe, intreg Universul lucreaza pentru noi, pentru dorintele noastre si pentru gandurile noastre. Asa ca...aveti grija ce dorinte aveti in noaptea dintre ani caci acestea se vor implini!(pare absurd sa spun asta oricui citeste blogul, dar stiu ca doar foarte, foarte putin dinte voi veti crede in ceea ce spun... acelora ce credeti va spun ca ati urcat cu o treapta mai spus spre cunoasterea misterelor lumii)

Tie, ce sa iti urez... aceleasi doze imense de sanatate, fericire si putere de munca! Acelasi optimism copilaresc, inconstienta peste masura si curaj de fier, caci doar asa vei ajunge in frunte mereu! Ambitie cat pentru 5 presedinti de stat si putere de convingere cu carul! Bani atati cati ai nevoie sa vizitezi locuri frumoase in lume, sa faci acte de caritate si sa daruiesti cadouri celor dragi! Minte... doar atat cat sa te bucuri de ea intr-un mod pozitiv, ajutandu-i pe cei nevoiasi, iar pe cei ce au pierdut calea ratiunii, sa ii ridici! Sa ii faci din nou oameni, sa ii readuci la esenta vietii si sa le demonstrezi care e farmecul zilei de maine.

Ochi magici... ochi ce sa va arate mereu care e drumul bun, care e frumosul fiecarei zile, care e rezolvarea oricaror probleme! Inteleptiune sa treceti peste toate hopurile, timp sa cugetati, sa plangeti si sa invatati din greselile ce v-au ranit. Momente in care sa analizati comportamente, feluri de a fi si mai ales clipe mii si mii in care va selectati presupusii prieteni, sa ii descoperiti pe cei mai buni dintre ei si sa invatati de la acestia cate ceva.

In 2011 sa aveti parte de zeci de competitii la care sa aveti curajul sa va inhamati. Sa castigati, sa invingeti, sa fiti Locul 1 si sa ramaneti acolo multi timp, cu demnitate, onoare si fruntea sus! Sa dati sfaturi doar atunci cand le-ati pune voi in aplicare, sa va castigari painea din munca proprie si dreapta, sa nu asteptati sa va dea cineva pomana si mai ales, sa faceti altora pomana!

Sa zambiti mereu, sa le aratati celor ce nu va iubesc cea mai nobila arma a voastra...surasul! Sa aveti puterea de a ierta, de a trece peste esecuri si de a invata din nereusite. Sa aveti curajul de a crede in entitatea divina, sa va recunoasteti familia, rasa, nationalitatea si credinta. Sa nu va fie rusine de familie, de mosi si stramosi caci ei sunt o parte din voi, iar voi sunteti o parte din ei.

Sa nu va sfiiti a va schimba daca stiti ca faceti rau altora prin ceea ce sunteti voi. Sa nu va sfiiti a renunta la vicii, doar pentru ca prietenii vosti nu o fac. Sa nu ezitati a vorbi cu doctori, psihologi si prieteni... sa nu uitati sa va deschideti sufletul si sa gasiti in vorbele prietenilor hrana pentru suflet. Sa nu ezitati sa mergeti si sa credeti in doctori, in controalele periodice la medic si in analizele semestriale. Ele va vor scapa pe multe de boli incurabile!

Ezita sa spui in 2011 "niciodata" sau "nu pot", caci noul an e acela al posibilitatilor, al reusitelor, al invingatorilor!

Tu, eu, noi ...cu totii vom invinge in 2011! Voi fi acolo unde voi vrea sa fiu, asa cum am fost in 2010. Vom reusi, pentru ca avem ambitie, perseverenta si credinta!

La Multi Ani!

Retrospectiva 2010

Maine, poimaine se incheie oficial si 2010-le, un an bun, plin, greu, dar frumos, incarcat de noi experiente si invataturi, de prieteni si anturaje noi. Fiindca nu consider necesar a va pune pe tapetul blogului succesele si esecurile mele din anul ce imediat ne paraseste, am sa fac o retrospectiva care intereseaza mult mai mult consumatorii de articole zilnice sau saptamanale de pe blogurile personale.

Asadar, datorita companiilor si softurilor de profil ce-mi furnizeaza saptamanal statistici privind bunul mers al clickurilor pe blog si multe altele, descopar cu uimire, dar deloc dezamagire faptul ca , din mai pana in aceasta ultima luna a anului, decembrie, articolul ce conduce detasat ca numar de vizualizari este urmatorul:
"Am nevoie de orgoliu..." 
publicat din pura si absolut pura intamplare dupa o tema la romana facuta pe monitorul laptopului si nu pe caietul de clasa. Diferenta de aproape 300 de vizualizari intre acest fruntas articol si cel de pe pozitia secunda, "R.I.P. scoala romaneasca..."  sustine din pacate ideea regasita in acest ultim articol despre sistemul educational si nu despre scoala, ca institutie educationala cu angajati, angajatori si beneficiari. Articolul despre orgoliul profesional, pentru ca despre el este vorba in articolul fruntas, este defapt o argumentare lipsita de structura tipica eseului argumentativ, dar care aduce la lumina idei bine punctate ce sustin citatul de la care porneste intregul schimb de idei intre cel ce scrie si cel ce citeste. Clickurile se datoreaza celor ce au dat un search pe Google al citatului integral pe care am sa il postez si aici, din pura dorinta de a capta si cu acest articol clickurile elevilor din an terminal, ce nici macar nu au o idee despre orgoliul profesional, despre munca si multe altele. Pe cine sa dau vina? Pe nimeni... ma bucur doar ca exista si astfel de tineri care pana la urma ne vor da la propriu painea din magazine. Pentru ca ar fi teroare ca painea din magazine sa ne-o dea medici, oameni cu facultate sau doctori ingineri. Asadar, citatul lui Marin Preda din "Craetie morala" : " Orgoliul profesional este singurul care este creator si care poate fi, din punct de vedere moral, justificat" castiga orgolios postul de cel mai bine cotat articol al blogului.
Si, din fericire, pe locul 3 este un articol de sezon ce se pare ca a captat clickuri peste masura intr-un interval record de timp, depasind postari publicate cu luni inainte. Asadar, "E seara ghetutelor lustruite. In asteptarea Mosului..." este articolul normal si pasnic, in care nu critic pe nimeni si imi amintesc doar de copilarie, iarna si povestea Mosului.
Cu toate ca articolele despre scoala( le repet celor ce chiar nu au inteles in lexemul "scoala" un adevat complex de factori si circumstante ca institutia educationala nu este doar liceul la care stidiez sau am studiat, ci intreg siragul de cladiri in care se desfasoara o functie educationala) se inscriu in preferintele cititorilor, in noul an am sa incerc sa nu mai iau noroi in mana si sa il transform in ceva frumos si "citibil", doar pentru ca sunt multe alte lucruri minunate de care merita cu siguranta sa amintesc in 2011.

Acestea fiind spuse, Retrospectiva 2010 este penultimul articol al acestui an de pe ArtGeo Life 2, maine dimineata, cu bagajele facute si rucsacul plin voi scrie cu litere mici, dar intelesuri profunde, gandurile bune pentru toti ce au trecut pragul blogului in acest an si mi-au adus, poate fara sa isi dea seama, un beneficiu imens.

Să credem în minunea Crăciunului... timpul e magic acum!

Uite ca in sfarsit a venit Craciunul, cele trei zile magice, pline de lumina, de cantec si veselie. Ajunul Craciunului e noaptea copiilor! Cred cu tarie ca Sarbatoarea Nasterii Domnului e sarbatoarea copiilor, sarbatoarea zambetelor, a cadourilor… a celor ce au suflet de copil, ce cred in vise, in minuni si in magia Mosului.

Poate pe la unii au aparut deja cadourile sub brad, poate la altii nu, poate nu vor aparea deloc. Totusi, adevaratul cadou pe care il putem primi de Craciun este acela de a simti emotie si bucurie alaturi de familie, alaturi de prieteni, alaturi de cei cu care vrem sa fim cu adevarat in noaptea lui Mos Craciun.

Craciunul pentru mine a fost si este sarbatoarea familiei. Sunt acele cateva zile in care sunt plecata majoritatea timpului de acasa, din nou, dar sunt acele cateva ore care reunesc la masa imbelsugata intreaga familie… mama, tata, fratele, bunica… e o bucurie care imi inunda involuntar sufletul. Imi e greu sa descriu in cuvinte, in silabe, in litere acele momente… atmosfera e cu adevarat o minune, pentru ca familia e o minune, iar eu am parte de minunea Craciunului an de an. Sa multumim cu totii cui trebuie sa multumim pentru bucuria de a avea parinti, frati, bunici si oameni care ne iubesc alaturi de noi… eu, avand o religie crestina, multumesc lui Dumnezeu, fara a ma sfii sa spun acest lucru doar pentru ca cei ce nu au avut bucuria de a descoperi credinta nu stiu sa multumeasca cuiva. Pentru darurile de Craciun, pentru atmosfera de sarbatoare, pentru bradul impodobit, pentru globuri, pentru bucatele alese, pentru mirosul de cozonaci, friptura si vin fiert, pentru colindele ce le ascultam… pentru toate acestea trebuie sa multumim!

Am crezut mereu in minunile Craciunului... De cand ma agatau parintii in clanta(da, eram atat de mica si firava incat, la cate o prostie ma agatau de clanta) si pana azi am fost si sunt patrunsa de fiecare data de o emotie pozitiva in seara magica… Asteptarea… asteptarea mosului era emotionanta de-a dreptul. Stiam ca va veni negresit in fiecare an, stiam ca orice as primi, fie ca se regasea sau nu in scrisoarea asternuta pe hartie cu ajutorul mamei, m-as fi bucurat enorm, doar stiind ca el, batranul bun cu barba alba a pasit in casa mea. Ma bucura teribil gandul ca legenda colipariei noastre, Mos Craciun, a pasit la mine in casa…el si spiridusii, iar renii asteptau pe balcon, acolo unde puneam de fiecare daca cu parintii prajituri si o bucata de carne pentru ca ei sa manance. Da, ii lasam mosului de fiecare data mancare pe balcon, chiar langa usa sufrageriei. Uneori… ii lasam o cana cu apa langa brad… daca ii era sete batranului Mos? Ce frumos era... era bunatatea pura a unui suflet de copil...

Stii ce mai imi place de Craciun? Imi place parfumul Mosului… are el un miros specific. Cu ce seamana? Daca te intorci in timp, in copilaria ta, iti vei aminti. Din pacate astazi cu greu il mai simtim noi, cei mai mari si tot mai prinsi in tutultoasa activitate de sarbatori. Insa… il putem oferi acel miros altora… fratilor mai mici, verisorilor, vecinilor, parintilor… oricui vrem noi! Tin minte ca intram in camera si, pe langa cadourile ingramadite sub brad, mai era ceva schimbat in incapere dupa trecerea Mosului… mirosea a zapada, a iarna, a aer curat… si era rece in camera, pana ma umpleam de emotii si caldura deschizand cadourile. Acela era semnul ca Mosul a trecut cu adevarat pe acolo si nu orice Mos, ci acela adevarat. Care e Mosul adevarat si care nu? Ei bine, asta a fost simplu pentru mine sa descopar inca de la 3-4 ani… mosul acela care nu e "original", care nu e adevarat si de care tot vorbesc copiii ca nu exista sunt toti aceia pe care ii gasim in Mall, la colt de strada, in centrul orasului. Stiam ca Mosul care venea la serbare si care ma intimida atat de tare nu e cel adevarat, dar cunosteam faptul ca el vede tot, el ii transmite batranului cu barba deasta fiecare dorinta a noastra, a celor mici. Asa ca, orice intalnire cu ajotoarele Mosului era o adevarata bucurie pentru mine... ce mai bucurie si cate si mai cate emotii ma cuprindeau... Totusi, care e Mosul adevarat? E tot un raspuns care are la baza inocenta si simplitatea unui copil… e chiar raspunsul pe care mi l-am format tot de cand eram agatata in clanta  - e practic crezul meu in minunea Ajunului… Mos Craciun adevarat e acela care vine in 24 Decembrie, seara, in casele celor care cred in existenta lui… acela e Mos Craciun adevarat! Restul, sunt ajutoarele si spiridusii lui! Mos Craciun adevarat e acel om bun care ne da noua speranta, bucurie, ne reuneste pe toti, ne face mai buni, ne invata sa primim cadouri si mai ales sa daruim!

Asa ca, nu imi ramane decat sa va doresc tuturor ca Mos Craciun adevarat sa treaca prin casele voastre atat pentru cadouri, cat pentru bucuria si emotia pe care o imparte din sacul lui mare an de an, fiecarui om ce are suflet de copil, ce zambeste intai cu ochii in care se oglindeste bucuria Serii de Craciun.

Din nou, va doresc tuturor toate cele bune… sa primiti sub brad macar un sfert din lista aceea lunga pe care o scrieti inca de la inceputul anului. Sa primiti parfumul acela vero ce era cel mai scump la Mall, cartea aceea nou aparuta, ceasul cu cristale si minutar de argint, aparatul foto sau laptopul dorit, telefonul sau fardurile mult visate, bijuteriile, hainele sau noul DVD al trupei indragite, butelia de vin frantuzesc din ’86, portofelul de piele sau pantofii stilati… tot ce voi va doriti sa aveti sub brad, dar cadoul care ti-l doresc si tie sa il primesti este sanatatea. Sanatate, credinta si speranta… acestea sa va fie intai de toate sub bradul magic!

Sa daruiti, sa invatati sa primiti si tot timpul, dar tot timpul, sa multumiti!

Sarbatori adevarate iti doresc!

Nu, nu fac prăjituri pentru Crăciun. Le cumpăr!

Astazi toata lumea facea prajituri... am sunat peste 20 de persoane si cel putin 15 faceau prajituri! Baieti, fete, barbati sau femei, elevi, studenti etc. aproape toti faceau prajituri si cativa pierduti, curatenie! Oameni buni, ce pregatiti de sarbatori... cum ramane cu friptura, cu piftia, cu sarmalele? Doar prajituri, prajiutri si iar prajiutri?

Astazi am iesit putin din vizuina in forfota ce a impanzit orasul si ce sa gasesc, ce sa vad in marea de oameni grabiti? Plase arhipline, neincapatoare, brazi sibtirei, cadouri cumparate de la magazinul chinezesc, 4-5 mandarine in pungi de plastic si cam atat... destul de slab cu Sarbatorile de Iarna anul acesta si asta e observabil nu dupa pungile oamenilor, pentru ca ele oricum vor fi pline... calitatea produselor din punga, ea conteaza. Alta remarca a mea... unde sunt brazii de Craciun? Anul acesta am vazut prin balcoanele vecinilor foarte putini arbori taiati pentru a fi impodobiti cu globuri si luminite. Iar acolo unde rasarea un varf verde de brad, crengile dese lipseau cu desavarsire, iar tilpina nu parea mai groasa decat mana mea dreapta... Ce sa insemne asta? Nu ma pronunt, astept sa vad maine seara beculete la ferestrele Clujenilor caci deocamdata, doar familia mea si inca 5-6 locatari din zona mai risca o facutura umflata de la compania ce ne distribuie curentul electric. Astept, astept sa vad cu adevarat urmele Craciunului... globuri, brazi, luminite, cadouri de calitate, mancare buna, prajituri delicioase si... colindatori pe strada! Colindatori care in orase merg la colindat pentru... oare pentru ce? Te las pe tine sa te gandesti si sa speram impreuna ca maine totul va fi schimbat, doar e Ajunul Craciunului.

Si ca sa raspund la intrebarea obsesiva care mi-a fost pusa astazi(poate par eu o gospodina iscusita sau femeie de casa)... nu stiu de ce toti ma intrebau: "tu nu faci prajituri?". Lor, tie si oricui va fi curios raspund ca nu, nu fac prajituri, le cumpar!

Nu uitati si de friptura, lasati prajiturile ca oricum ingrasa!!!

Spor la ce mai faceti voi!

Premiile Irish&Music PUB

Premiile Irish&Music PUB au fost pentru majoritatea celor prezenti in seara de 19 decembrie in localul de pe strada Horea o veritabila surpriza placuta. Nici noi, reprezentantii de la Evenimente in Cluj nu stiam prea multe. A fost cu adevarat o surpriza!!! Ei bine… am aflat acolo ca totul e de bine si se lasa cu premii, aplauze, poze si bere Ursus. Si pentru ca am pomenit de Ursus, trebuie specificat ca, pe langa sponsorii Brinel, Delroti si FastPrint, Ursus au fost alaturi de organizatorii acestui eveniment, berea primita de fiecare premiant la intrare fiind savurata cu sete de noi, cei ce urmam sa urcam pe scena.

Premierea a fost presarata cu acorduri de chitara, Ioan Onisor si Ionut Mangu urcand pe scena atat pentru a-si ridica premiul bine meritat, cat si pentru a ne canta si incanta cu muzica lor folk ce suna atat de bine in Irish&Music PUB. Onisor si Mancu, aceleasi doua prezente scenice indragite de publicul Clujean, simpatici si cu zambetul pe buze, ce ne transmit de fiecare data buna dispozitie prin muzica lor!

Am fost si noi premiati, cei de la Evenimente in Cluj, pe diploma fiind scris cu litere mari faptul ca noi suntem cei mai ADEVARATI CLUJENI. Va multumim Irish&Music PUB, va pupam, va imbratisam si va spunem ca la anul, vom ramane aceeasi “ clujeni adevarati” , iar la evenimente tot pe noi sa contati!!!

Pe langa partenerii media ce au urcat pe scena, artistii ce au luat parte la evenimentele din Irish in 2010 au fost rasplatiti si ei. Printre turpele ce au urcat pe scena se numara Altar, Luna Amara, Keep Away, Grimus sau Guerrillas. Ii felicitam si noi si le dorim cat mai multe concerte in Irish&Music PUB.

Desigur, finalul a fost unul muzical, mai exact acustic. “Keep Away Acustic” si anume, Cata la chitara si Ciba la voce, au incheiat seara frumoasa in compania prietenilor din Irish&Music PUB.

Din nou, pentru mai multe informatii pe site-ul oficial al articolului:

http://evenimenteincluj.ro/2010/12/20/multumim-irish-and-music-pub-pentru-premii-suntem-cei-mai-advarati-clujeni/

Toate bune, cititori!

Acoustic Aroma Christmas Edition

A fost si Acoustic Aroma Christmas Edition by Razvan Krivach, unde altundeva decat intr-un cadru in care publicul de calitate, artistii desavarsiti si atmosfera boema inca invelesc cu succes serile de iarna in mijlocul lui decembrie(15), in My Way Club.

Angajatii localului au dat dovada si de aceasta data de un profesionalism si o ospitalitate aparte, specifica localului boem. Erau dornici (si chiar reuseau) sa ofere clientilor o seara placuta, in compania mai vechilor prieteni de la Acoustic Aroma ce au adus mai aproape de noi prin muzica lor, ce ne-a transmis tuturor atat de multa emotie, si mai mult din candoarea sarbatorilor de iarna.

Concertul anuntat la ora 22 s-a amanat cateva zeci de minute datorita publicului ce se lasa asteptat. Incet, incet mesele s-au umplut, paharele se auzeau ciocnindu-se, iar in scurt timp au aparut pe cocheta scena cei patru componenti ai Acoustic Aroma: Sese(Stefan Sas) ce atingea clapele cu foc, Vava(Razvan Rotis) ce dadea ritm prin fiecare bataie a tobei, Denisa Darlea cu vocea ei impecabila si prezenta scenica deosebita si Razvan Krivach, sufletul, chitaristul acestei seri si omul cu buna dispozitie.

Intro-ul trupei a captivat inca de la inceput publicul in jocul muzical al artistilor. Se anuntau cantece cu arome de zapada, dupa cum spunea Razvan la inceputul recitalului. Au fost piese atat din repertoriul national cat si cel international. De la piese traditionale din Italia, cantece cunoscute precum “Aleluia”, “Winter Song” sau “Dust in the wind”, balade irlandeze de Craciun si colinde romanesti, pana la “Ederlezi”, piesa traditionala tiganeasca, sau “Evenstar”, cantata in sindarin, limba traditionala a elfilor, publicul a savurat de fiecare data spectacolul sonor al celor patru componenti ai trupei ce raspandeau arome muzicale.

Coveruri ale pieselor “Winter”(Tori Amos), “I don’t need a parachute”(Cherly Cole) sau “That’s not my name”(The Ting Things) au destins in totalitate atmosfera acestei seri, drept rasplata aplauzele nu au intarziat sa apara la finalul fiecarui cover la care amprenta specifica celor de la Acustic Aroma si-a spus cuvantul. Toate sunau atat de bine, iar cele doua voci suave si curate, se completau perfect in acorduri si ritmuri dintre cele mai diverse. Krivach si a Denisei parca impleteau cu vocile lor o poveste a iernii, a zapezii… a visarii.

Una din surprizele serii a fost si “Vuoi, vuoi” una dintre cele mai bune piese ce au transmis atmosfera specifica anotimului rece. Era ceva diferit… suna altfel si transmitea totusi atat de multa emotie, simplitate si caldura. Unde mai pui ca piesa atat de speciala, dar in acelasi timp diferita, a fost cantata intr-un dialect nemaiauzit de mine, sami, specific Laponiei, tara lui Mos Craciun.

Colindele romanesti “Sus, sus pe langa Luna” sau “Domnulet si domn in cer” au dat o nota de autenticitate momentului artistic, alaturi de placerea pura a celor patru de a canta, ce era atat de evidenta in gesturile lor detasate. Pe chipuri le era intiparit cheful pentru muzica buna daruita si de aceasta data unui public educat si obisnuit sa consume astfel de evenimente cu si de bun gust. Atitudinea acestora a transmis celor din My Way, o stare placuta… de iarna, de sarbatoare.

Multumim Acoustic Aroma si My Way Club pentru o seara minunata, ce a adus emotia si bucuria sarbatorilor de iarna mai aproape de noi, cei ce am simtit inca o data vibratia muzicii bune.

 ------------------------------------------------------------------------

 Pentru cititorii fideli ai blogului, pe care ii stiu eu ca exista si se ascund de fiecare data in spatele monitorului, trebuie sa va lamuresc in legatura cu articolul. Poate ati observat ca este scris in alt stil, mai de reclama, mai de bine, mai comercial. Ei bine, este intaiul meu articol scris pentru Evenimente in Cluj !!! Da, ma apuc sa scriu si prin alte locuri si asta doar pentru ca imi place sa-mi misc rapid degetele pe tastatura-mi proprie(si personala pe deasupra!!!) si mai ales sa ma fac auzita(e un defect din nastere iremediabil)

Asa ca daca vor mai aparea pe site articole de la Evenimente in Cluj(peste cateva ore mai postez unul, asa va vor aparea cu siguranta), acum stii care e povestea lor.

Pentru mai multe detalii, poze sau alte cele iti dau linkul articolului de azi

http://evenimenteincluj.ro/2010/12/20/cum-a-fost-acoustic-aroma-in-my-way-club/

iar tu nu trebuie decat sa ii dai click si se deschide site-ul singur pe monitor. Ce minune, se deschide singur!!! Si asta doar pentru ca se apropie Craciunul...

 Pentru a-ti transmite si tie putin, dar foarte, foarte putin, din atmosfera de iarna in care m-am cufundat miercuri seara, iti propun doar o melodie pentru auditie. Restul, le gasesti in articolul de mai sus.
Auditie placuta si... spor la curatenie( stiu ca faceti toti curatenie - mi-au soptit spiridusii Mosului)!

Exact o saptamana pana la Ajunul Craciunului

Da, mai este doar o saptamana si va fi seara magica! Seara in care marea majoritate a populatiei lumii(depinde si de fusul orar), exceptand tarile africane si ale Asiei de Sud-Est simte vibratia sarbatorilor de iarna. Pentru mine chiar nu exista seara mai plina de emotie si bucurie decat cea de Craciun...
Cred ca stiti cu totii mirosul specific Ajunului ce se impregneaza in toata casa... miroase a curatenie in primul rand, a mancare, a brad, a arome de pin si scortisoara, a vin, a prajituri, a sarmale, a piftie... Este de-a dreptul o imbinare a simturilor, o sinestezie ce ia nastere doar in acea seara plina de vraja, daruri si zambete.