Ce-ar fi daca viata mea, a ta, a tuturor ar pluti in jurul unui calculator mic, cochet si elegant de buzunar, cu ajutorul caruia ne vor rezolva toate problemele vietii? Doar apasand pe butoane necunoscutele vietii noastre, zeci si infinite in unele perioade din an pentru noi, iar calculatorul...robotul creat pana la urma tot de om sa gaseasca intr-o secunda solutia cea buna, rezolvarea... necunoscuta ce lipseste atat de mult pentru noi. Cum ar fi? Te mai intreb inca o data...cum ar fi?
Acum vine si randul meu la raspuns... ar fi o nedreptate imensa si fara margini, ar fi o lasitate si o dovada de lipsa de ambitie si speranta... ar fi o dezumanizare! Ar fi o dezumanizare ca noi, oamenii, marioneta miscatoare, plina de sange ce clocoteste pasiune prin vene, plina de suflet si ambitii nici macar cunoscute de noi, sa ajungem sa ne punem viata in mecanitatea unui calculator... sa ajungem sa aruncam toate problemele noastre intr-o singura tasta, intr-un singur semn, intr-un singur buton "Rezolva" si apoi sa citim hipnotizati pe ecrane o solutie pentru care nici macar nu avem vreun merit ca am gasit-o. Ar fi clipa in care ne-am pierde statutul de oameni, caci viata noastra nu sta in masinarii, algoritmi si mecanizari... viata noastra sta intr-un camp imens de oportunitati din care noi putem alege, variante infinite cu toate ca uneori lumea ne pare doar un singur drum fara iesiri, fara parcari, fara variante de intoarcere... Ar fi nedrept sa refuzam sa mai luptam, sa incercam sa rezolvam probleme, sa trecem peste situatii limita si sa avem puterea de a privi mai departe. Ar fi nedrept sa avem calculatoare magice ce ne rezolva ele vietile, fara ca noi sa depunem un minim de efort. De asta ne numim oameni... pentru ca avem capacitatea de a fi in legatura cu universul, de a avea energii si campuri de energii asa cum nimic in lumea asta nu le mai poseda, daramite obiecte... obiecte moarte si nevii mecanizate. Mai spuneam in articolele de anul trecut ideea de acum... ideea ca farmecul vietii sta in bucuria de a lupta, de a te ridica din noroi si de a deveni de titan. Avem bucuria asta de a fi plini de emotie, plini de sentimente, plini de temeri, de frici, de incertitudine si ambitie... avem norocul de a avea sentimente, de a avea puterea sa cautam la nesfarsit rezolvari la toate miile si miile de necunoscute din vietile noastre.
Atunci ma intorc la intrebarea de mai sus, "cum ar fi?".
Pana la urmatoarea aparitie pe blog va recomand o piesa ce o ascult tot mai des in ultimele zile.
http://www.trilulilu.ro/mariadanaila/62ab590e8a8b2e
Acum vine si randul meu la raspuns... ar fi o nedreptate imensa si fara margini, ar fi o lasitate si o dovada de lipsa de ambitie si speranta... ar fi o dezumanizare! Ar fi o dezumanizare ca noi, oamenii, marioneta miscatoare, plina de sange ce clocoteste pasiune prin vene, plina de suflet si ambitii nici macar cunoscute de noi, sa ajungem sa ne punem viata in mecanitatea unui calculator... sa ajungem sa aruncam toate problemele noastre intr-o singura tasta, intr-un singur semn, intr-un singur buton "Rezolva" si apoi sa citim hipnotizati pe ecrane o solutie pentru care nici macar nu avem vreun merit ca am gasit-o. Ar fi clipa in care ne-am pierde statutul de oameni, caci viata noastra nu sta in masinarii, algoritmi si mecanizari... viata noastra sta intr-un camp imens de oportunitati din care noi putem alege, variante infinite cu toate ca uneori lumea ne pare doar un singur drum fara iesiri, fara parcari, fara variante de intoarcere... Ar fi nedrept sa refuzam sa mai luptam, sa incercam sa rezolvam probleme, sa trecem peste situatii limita si sa avem puterea de a privi mai departe. Ar fi nedrept sa avem calculatoare magice ce ne rezolva ele vietile, fara ca noi sa depunem un minim de efort. De asta ne numim oameni... pentru ca avem capacitatea de a fi in legatura cu universul, de a avea energii si campuri de energii asa cum nimic in lumea asta nu le mai poseda, daramite obiecte... obiecte moarte si nevii mecanizate. Mai spuneam in articolele de anul trecut ideea de acum... ideea ca farmecul vietii sta in bucuria de a lupta, de a te ridica din noroi si de a deveni de titan. Avem bucuria asta de a fi plini de emotie, plini de sentimente, plini de temeri, de frici, de incertitudine si ambitie... avem norocul de a avea sentimente, de a avea puterea sa cautam la nesfarsit rezolvari la toate miile si miile de necunoscute din vietile noastre.
Atunci ma intorc la intrebarea de mai sus, "cum ar fi?".
Pana la urmatoarea aparitie pe blog va recomand o piesa ce o ascult tot mai des in ultimele zile.
http://www.trilulilu.ro/mariadanaila/62ab590e8a8b2e
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu