An Nou...2010

Se încheie anul...cele 365 de zile din 2009. Evident că vor spune toţi:"ce repede a trecut"...ei bine, timpul trece la fel de repede. Ţine doar de tine dacă ştii să faci plăcută trecerea lui sau mai puţin placută. Cum a trecut pentru mine? Încet, dar în acelaşi timp repede, pe nesimtiţe, dar uneori şimteam mai tare ca oricând menghina trecerii timpului. Totuşi...a trecut cu bine. A fost frumos 2009! Am învăţat multe...mult prea multe lucruri!

Cu toată sinceritatea şi evident bucuria trebuie să recunosc că...din 2008 s-a cam schimbat totul, iar anii sunt din ce în ce mai buni pentru mine! Asta poate şi datorită vârstei. Aşa cum 2008 a fost pentru mine "începutul anilor buni", aşa sper să fie şi pentru tine 2010...începutul unor ani şi mai buni, şi mai frumoşi, şi mai plini de bogăţie! Unii îşi doresc bani, maşini şi "femei", alţii vor doar sănătate şi fericire, unii vor succese profesionale, alţii putere şi popularitate. Crede cu adevarat şi le vei avea pe toate!

Eu sper să ai în noul an tot ceea ce preţuieşti cu adevarat şi tot ceea ce te bucură din plin!
Toate dorinţele să ţi se împlinească!(de la cea mai nesemnificativă până la cea mai arzătoare)
Să ai tot ce vrei tu să ai - realizările la care visezi de ceva vreme!
Să înveţi în noul an mai mult din greşeli, să arunci uneori şi o privire asupra trecutului, să înfrunţi prezentul cu mult curaj şi să fii pregătit/ă pentru viitor!
Fără sănătate...nu putem face nimic! Sper ca anul ce vine să îţi aduca multă, multă sănătate, prospeţime şi puritate.
Prietenii să-ţi fie mereu alături, aşa cum ţi-au fost şi până acum! Să ai sufletul bun, deschis şi curat...să fim mai buni!

Bucuraţi-vă de viaţă în noul an aşa cum se cuvine...zi de zi, clipă de clipă!

Să fiţi iubiţi!

An Nou Fericit şi La Mulţi Ani !


Cu prietenie,
Andreea Cîra

Respect şi nimic mai mult !

E vineri...seara, evident! Şi am iar timp de pălăvrăgeală...
Intru direct în subiect, nu te mai aburesc...dacă ai citit cumva la rubrica “despre mine” ai văzut că ultimul lucru pe care l-am scris a fost “Îmi place să te respect, atâta timp cât mă respecţi şi tu pe mine” – aceasta e deviza mea, definitia felului meu de a fi; Se ştie...în momentul în care oricine m-ar călca în picioare – fie prin lipsa de respect, fie prin bătaie de joc pentru munca mea sau pur şi simplu spunându-mi “nu mă interesează”- erup precum un vulcan! Izbucneşte în mine un gram de răutate, iar asta nu îmi place deloc. Tutuşi, acel gram, e pentru mine precum un măr stricat dintr-un coş plin cu mere bune care, mai devreme sau mai târziu, le va strica pe toate celelalte. Adică îmi stric(asa cum se strică merele) părerea despre acele persoane şi...stricată rămâne, oricât ar încerca să crească în ochii mei! vor creste, îmi vor deveni poate apropiaţi, dar momentul în care nu a existat respect va umbri relaţia mea cu acele persoane...voi fi rezervată mereu...voi tine garda sus cu multă precauţie!
Adică: daca tu, azi 18.09.2009 (sper că am ghicit ziua), nu mă respecţi, eu nu te mai respect pentru mult prea mult timp încolo! poate e o prostie(uneori chiar e), dar asta nu o pot schimba. Şi ştii de ce? Pentru că mă gândeam mereu...de ce sunt atâţia oameni cretini(de-a dreptul cretini) şi răi...pur şi simplu răi! De ce unora nu le pasă de mine când eu, nu i-aş fi jignit, supărat sau dispreţuit nici măcar cu un gând...asta mă exasperează , mă face să urăsc acele persoane şi să le calc în picioare cu fiecare ocazie...din acel moment acele persoane sunt un “nimeni” pentru mine(gaseşti într-un articol mai vechi conceptul, definitia mea pentru “nimenii” întâlniţi de mine). Iar asta e o prostie pentru că aş putea să fiu indiferentă - să spun că...asta este, ăa va trece. Aş putea să las de la mine, dar aici apare problema ... cum să las de la mine dacă, înainte ca ei să nu mă respecte, eu mă purtam mult prea bine, prea frumos, prea manierat şi prieteneşte cu ei. Iar dacă stau bine să mă gândesc e puţin, puţin orgoliu în modul în care reacţionez după incidentul cu lipsa respectului...ridic pur şi simplu un zid între mine şi acea persoană.
E ceva de genu...ai o uşă, baţi nişte cuie, iar când le scoţi mai rămâne ceva. Oare ce? Urmele..de’a dreptul nişte găuri urâte de tot! Aşa e şi cu mine...mai rămâne acel gust amar, amintirea acelei clipe în care acelor persoane nu le-a păsat de mine, iar pentru că o dată(e destul să se întample doar o dată) ei nu s-au gândit la mine mă face să cred că şi la următoarea ocazie vor face la fel...mi-e frică să nu existe a2-a ocazie în care ei nu mă vor respecta, iar pentru asta zidul va rămâne între mine şi ei mereu. Evident...vor exista portiţe...vom putea trece de o parte şi de alta, dar portiţa va scârţâi...va trebui să fie unse cu mult prea mult respect ca să o pot deschide mereu, cu placere...
Fiindcă respectul e substanţa, licoarea magică, cu care oricine m-ar putea cuceri, oricine mi-ar putea stârni admiraţia pentru că...pur şi simplu a fost educat şi are respect, aş putea vorbi la nesfârşit. Aş putea enumera o listă lungă, mult prea lungă, de exemple de lipsă de respect... totul se rezumă la respect! Iar aici nu mă refer la exemplele tipice...adica vorbeşte profa la scoală, iar eu ma ăprnesc şi vorbesc mult prea mult peste sărmana femeie! Evident că nu e vorba despre doar atât...este şi aceasta o lipsă de respect, dar e lipsa de respect şi atunci când nu dai şansa cuiva să se afirme, nu dai mâna la greu şi multe altele. Aici trebuie să intervin ...mereu vreau să le fie bine şi celorlalţi, nu numai mie...uneori stau şi mă gândesc de ce fac asta- nici eu nu mă înţeleg- . stau pur şi simplu şi caut să debitez variante care ar fi bune atât pentru mine cât şi pentru ceilalţi, iar acesta e şi motivul pentru care erup, reactionez atât de dur atunci când alţii nu se gândesc la mine, când alţii nu se pun în situaţia mea – doar pentru că eu mă pun în a lor mereu! Doar pentru că ei au făcut primul pas greşit şi nu m-au respectat (când eu o făceam) declanşează în mine dispreţul. De-a dreptul dispreţul (uneori chiar îmi pare rău pentru aceia care...nu au un caracter puternic, demn, care nu sunt adevăraţi oameni, care nu gândesc cu capul, care nu au pic de raţiune)
Când eram mica îmi spunea mereu mama: “ ce ţie nu îti place, altuia nu îi face” ...am crescut, iar acesta vorbă am definit-o altcumva...şi se mulează perfect cu personalitatea mea. Ţi-am mai spus-o şi ţi-o mai spun :” Îmi place sa te respect, atâta timp cât mă respecţi şi tu pe mine”. Iar asupra acestei idei voi reveni cu siguranţă!
...când? nici eu nu ştiu...poate după ce nu mă va respecta cineva, iar acel gram de dispreţ mă va împinge să îl calc în picioare printr-un articol generalizat...
Până atunci...respectă-i pe cei din jur, căci aşa te respecţi pe tine însuţi!!!


P.S. am ezitat să îţi vorbesc direct, să mă adresez în mod direct doar pentru că...nu s-ar fi cuvenit să fi spus că :”tu esti un cretin” şi toate celelalte
Apropo...mulţumesc pentru că ai avut respectul şi răbdarea de a citi gândurile mele!

Experienţa stoarsă din noi

În sfârşit revin şi pe acest blog cu noi postări... m-am luat toata vara cu povestiri geografice şi de timp pentru postari pe aici...nici vorbă.

S-au întâmplat multe, mult prea multe de când am scris ultimele cuvinte pe aici şi stau şi mă gândesc câte sute de lucruri am învatat şi câtă experienţă am furat de peste tot...trăiesc o varstă în care orice zi e o experienţă nouă...am impresia că ştiu atât de multe despre „cum şi cu ce se mănâncă viaţa” şi totuşi...aproape de fiecare dată urc încă o treaptă – doar una din şirul lung al experientei vieţii.

Am avut timp în sfârşit să trag linie şi să cuget asupra celor întamplate în ultima jumătate de an şi am descoperit că...o simplă întâmplare, o simplă persoană îţi poate da atât de mult de gândit. Şi am avut timp cu carul să mă gandesc la toate...la viitor, la trecut şi am trăit cu cap prezentul!

Mă întreba cineva azi:”Pe unde ai fost în vacanţă?”...iar eu i-ar răspuns:”Îţi spun pauza viitoare...au fost prea multe locuri”(tocmai sunase legendarul clopoţel). Şi chiar au fost multe locuri...fie că era o excursie ambulantă neanunţată de 1-2 zile mă bucuram de fiecare ieşire, mă bucuram de fiecare dată când evadam din mult prea monotonul Cluj!

Şi încet, încet...de la o ieşire la alta învăţam câte ceva...şi în primul rând am învăţat să gândesc cu capul, nu cu picioarele, nici cu gura, nici cu mâinile sau ochii... cu capul! Cum să gândeşti cu picioarele, gura, mâinile sau ochii???e absurd! Poate că e...dar de multe ori o facem! De multe ori dăm cu piciorul şansei – gândim cu picioarele; alteori ne ia gura pe dinainte şi spunem mult prea multe lucruri care dor- gândim cu gura atunci; uneori alegem să rezolvăm situatiile cu pumnul, iar asta înseamnă că mâinile au hotărât în locul nostru...în toate cele 3 situaţii am refuzat să gândim cu capul...iar atunci când suntem capabili să gandim raţional, să gandim la rece, să gândim atât cu sufletul cât şi cu capul înseamnă că suntem erodaţi mult prea mult de încercările, greutaţile, dar şi bucuriile vieţii...înseamnă că ai avut noroc să aduni experienţă în fiecare zi...şi asta e ceea ce caut eu, acum! Să caut experienţa fiecărei zile...să nu spun „NU!” provocărilor, să nu spun nu amintirilor! Caut să învăţ din toate câte ceva...fie că sunt bune, fie că sunt rele...e cazul să învăţ să trag concluzii şi să am curajul să recunosc cu fruntea sus că...am greşit, că nu am făcut ceea ce ar fi trebuit să fac...dar privesc partea plină a paharului(până şi acest lucrul l-am învăţat în cele 3 luni de lipsă de pe blog...am învăţat că în tot răul este un bine) – iar partea plină a paharului este experienţa...fie că se întâmplă ceva mai puţin roz...fie că e ceva cu adevărat roz...privesc, capăt experienţă, iar peste ani experienţa se va dovedi a fi...cea mai folositoare! Nu dozele de bere, nici pachetele de ţigări fumate, nici drogurile consumate, nici casele construite, nici florile culese şi puse la uscat...toate astea sunt „umplutura”, iar adevăratul miez, adevăratul nucreu e experienţa... amintirile din care stoarcem experienţa!

Vreau doat atât să îţi spun – nu sta în casă, nu îţi crea o iluzie asupra vieţii, nu ezita să ieşi în lume, să descoperi, să cunoşti şi să înveţi! Creează-ţi propriile experienţe, propriul geamantan de experienţă!

Succese si esecuri

“sunt succese care te injosesc si esecuri care te inalta”…cuvinte frumoase care mi-au dat mult de gandit in ultimele zile. De ce? Pentru ca am trait si eu la randul meu succese de care nu m-am bucurat sau succese de care nu am avut de ce sa ma bucur…poate am avut si unele nereusite(nu vreau sa le numesc esecuri), care m-au facut sa ma simt precum un castigator.
La ce se refera oare succesele care te injosesc ? cum poate fi numit oare « succes » ceva ce te injoseste ?? incerc sa iti dau o explicatie oarecum din propria experienta...si ma gandesc ca, succesul care te injoseste este atunci cand nu castigi pe merit ! atunci cand, doar tu stii cum ai ajuns la succes...prin trisat, prin santaj, furt sau mai stiu eu ce modalitate poti folosi ca sa ajungi la succesul dorit de tine. Toti ceilalti te considera invingator, te respecta pentru ceea ce ai realizat, te considera un real succes, dar asta este doar partea pe care ei o vad.mai este si cealalta parte, intunecata care nu va iesi la iveala poate niciodata...care va sta in spatele succesului tau si te va face mai devreme sau mai tarziu sa simti ca...esti un nimeni, sa simti ca ti-ai batut joc de prieteni poate, rivali si in primul rand...ti-ai batut joc de tine pentru ca ti-ai tradat adevarata valoare, ti-ai falsificat identitatea si...toate acestea te injosesc! sunt succese care pur si simplu te injosesc!
Dar cum ramane cu esecurile care te inalta? si...aici chiar pot vorbi din pura experienta. Repet: nu vreau sa le numesc esecuri pentru ca suna prea dramatic...si faptul ca nu vreau sa le spun astfel demonstreaza ca...m-au inaltat, m-au multumit! Esecurile care te inalta sunt atunci cand...stii ceea ce poti face, stii ceea ce esti, stii cat ai muncit si cat de mult suflet ai pus in munca ta. pur si simplu iti ratezi sansa sau...pur si simplu “un succes care te injoseste” ti-a luat locul bine meritat...si astfel este definit un anume...”esec”, esec care ti-a adus multe beneficii, ti-a adus experianta, deci ai avut de castigat! Pana la esec fusese un drum lung, fusese munca care a fost facuta cu drag, fusese presarat mult suflet in ceea ce urma sa devina dupa spusele altora esec...si de ce spun dupa spusele altora? Pentru ca tu nu vei considera niciodata nereusita un esec, pentru ca niciodata nu vei fi dezamagit de ceea ce ai facut intr-un mod corect, onest, sincer. Lipsa succesului in acest caz este numit esec de catre cei din jur, noi fiind singurii care stim ca un astfel de esec, reprezinta o reusita pentru noi, chiar daca nu pare a fi. Faptul ca noi, nu consideram nereusita un esec, o stopare a activitatii sau a sperantei in fortele proprii reprezinta deja un real succes...este un esec care te inalta!

Cand ai un succes parca te gandesti mai mult la viitor, iar cand ai un esec...te gandesti la trecut, la ceea ceea ce a generat pana succesului. Esecul te inalta...te face sa te gandesti atat la trecut, la daruirea si munca depusa pentru a-ti face treaba cat mai bine, dar si la viitor, la un nou inceput al unei reusite.

Decat un succes care ne injoseste, mai bine un esec care ne inalta! Mai bine pierdem cinstit, decat sa castigam trisand...mai bine avem castig moral decat sa avem un castig virtual, poate doar pe hartie sau poate doar pentru cateva luni. Adevarata valoare a noastra nu se masoara nici in succese si nici in esecuri...se masoara in faptele care pot fi bune sau rele...iar faptele bune sau rele pot genera un anumit tip de succes sau...un anumit timp de esec. Oricum rasplata succesului sau a esecului nu va intarzia sa apara! Cei care ne cunosc, ne vor considera si atunci cand vom fi invinsi niste adevarati invingatori.
Invins/invingator...un joc de cuvinte, un joc al situatiilor, un joc al sansei.Putem trece atat de usor de la invins la invingator, dar in acelasi timp ne putem cobori si mai usor de la invingator la invins! Poti alege sa castigi sau poti alege sa pierzi, poti alege sa perseverezi sau poti alege sa abandonezi. Problema e ca...adevaratul abandon e atunci cand ne tradam pur si simplu identitatea si adevaratul potential, iar adevata perseverenta e atunci cand ne luptam practic cu morile de vant, cand ne luptam sa fim noi insine pentru a face ceea ce ne place, in ciuda greutatilor si a lipsurilor de multe ori aparente.
E atat de greu sa spui ca e un nou inceput sau un nou sfarsit, dar nici inceputul lumii si nici sfaristul lumii nu se stie cand a fost exact sau cand va fi exact!(sunt zeci de teorii care sustin ca inceputul lumii a fost o data cu Big Bang-ul sau ca sfarsitul lumii va vi in 2012...noi nu avem de unde stii!!!) Deci, niciodata nu poti stii cand va fi noul tau succes sau sfarsitul esecului.

Pana atunci....alege mai bine un esec cinstit decat o victorie cumparata!

Fac ce'mi place...si imi place!

fac ce'mi place...fac ce vreu...ooo vorbele marete ale noastre, ale tinerilor plini de...nu neaparat personalitate...poate mult prea dornici de a se intalni cu adevaratele probleme ale vietii. sintagma cu care ne consideram cei mai cei...cei mai independenti,cei mai mari si cei mai tari(uneori...uitam ca ne dam mari,iar parintii ne fac atat de mici...nu ne acceptam asa cum suntem, ne modelam o lume virtuala, o familie virtuala...e nevoie sa ne tradam identitatea, modul de viata oare?)
as scrie pe blog, as citi ceva, m'as uita la un film sau as iesi 5 minute afara...as face ce imi place, dar ce sa aleg?:-?? na...nu de putine ori facem ce ne place la varsta asta...fara prea munte responsabilitati, fara amenda pe numele nostru ci pe cel al parintilor...si fara treburi de rezolvat.o sa spui...naaa...ti se pare...da no...depinde de persoana .marea majoritate a tinerilor-vorbesc de ei acum...au o asa spusa ciclicitatea a anului sau a weekendului...vine weekendul, chef, bautura, tigari si poate droguri...wawwwww ce mai distractie...de la ora 11 nu mai tin nimic minte, dat totusi eu m-am simtit bine. da ma gandesc ca te-ai simtit extraordinar de bine, dar asta doar in imaginatia ta...evident ca toti tinerii au ceva in comun, mai mult sau mai putin...unora ne place sa le spunem tocilari ca si cum ar fi cea mai mare rusine sa citesti o carte sau sa mai dai pe la scoala, altora le spunem fraieri, doar pentru ca sunt mai linistiti sau au bun simt, unora le spunem ...(imi amintesc acum un cuvant, dar chiar nu e cazul de asa taranimi pe blog), dar e vorba de acei papitoi cu super freze, impresii cumparate de la magazine ieftine si un vocabular specific setrelor de tigani.aaaa am uitat sa zic de moda noua de a merge la sala...waw...super activitate(e ok sa faci miscare, foarte bine, dar la naiba! e o moda asta???)
de ce nu e o moda sa citesti?sa inveti?...sa te cultivi! nu de putine ori ma simteam ciudat...fiind intr-un grup de prieteni care se uitau straniu la mine cand vorbeam despre invatat, citit sau alte cele care ar trebui sa le mai facem si in timpul liceului...pur si simplu ma simteam straina de unii prieteni(folosesc termenul foarte general pentru prieteni acum), ma simteam ca nu am ce cauta acolo si totusi vroiam sa schimb atitudinea unora!
poate unii asa au fost invatati, poate parintii lor nu sunt un exemplu pentru ei...dar totusi...ai ratiune, ai cap si sange in tine! iti dai seama de ce e bine si ce e rau! vezi cu ochii tai cum e mai bine...evident acum este perfect...mama ne da bani in fiecare dimineata, tata ne arunca in fiecare weekend in MALL pentru super sesiunea de asa numitul "shopping"...da, ne e bine...dar...daca maine nu va mai fi asa?daca maine nu vom mai putea recupera anii in care nu am citit?anii in care am citit doar etichetele hainelor sau...eticheta sticlei de whisky...
gandeste-te bine...maine nu sti ce se poate intampla...si acum cu o asa zisa criza...fa ce ar trebui sa faci tu la 15 ani(sau cati ani ai tu...sigur stii ce e bine de facut, dar nu ai curajul sa iesi in fata poate si sa areti partea ta buna) ...si aici intra evident si prima betie, primul prieten poate, o gramada de chefuri si iesiri, excursii, chiulit, urlat in plina noapte pe strada si alte cele...dar mai este si o chestie...atat de neinsemnata-cititul.
spor la citit sa ai!

O simpla ruleta

Ciclicitate,rutina,vise...

Viata ca o ruleta…poate ti se pare o comparative stupida,poate nu.mie nu mi se pare chiar asa de neinsemnata.ideea este ca in aceasta postare ma voi referi la…viata noastra, la modelul tipic de activitate zilnica pe care o ai uneori.

De ce viata este ca un joc de ruleta? Poate ar trebui intai sa imi amintesc cum e jocul de ruleta...si cred eu ca e tensionat, dar intai de toate, e doar un joc!eu un joc in care putem pierde evident, dar putem si castiva. E vorba de soarta si destin. asa e si viata cred...e un destin, e un sir lung de decizii.mai devreme sau mai tarziu luam unele decizii care vor avea final fericit, vom castiga un joc precum acela de ruleta sau vom pierde, nu vom lua decizia buna. de unde stim noi unde se va opri bila alba?poate ca in viata e putin diferit...si ma gandesc ca noi putem fi bila alba...ne putem opri pe culoarea potrivita sau nu, depinde de noi. putem alege sa facem o fapta buna sau putem alege sa devenim neoameni, sa devenim straini chiar de propria noastra ratiune! Rutina de zi cu zi, obiceiurile care ni le formam se repeta si se repeta zilnic. lumea se invarte in jurul nostru sau noi ne invatrim in jurul ei.e un joc in care punem mai mult sau mai putin suflet, un joc din care avem de castigat, de invatat ceva.fiecare zi e o experienta, o perfecta ocazie sa inveti si sa castigi ceva...ce poti castiga?gandeste-te si tu!poti castiga un prieten, poti castiga un premiu sau poti castiga experienta.in unele zile mai pierdem...un prieten, autobuzul sau pierdem pur si simplu timpul!asa ca eu imi imaginez viata ca un joc. nu ca o joaca ci ca un joc!(diferenta dintre joc si joaca...pai daca viata ar fi o joaca nu am mai lupta pentru visele noastre nu am mai munci si lumea ar fi un haos total...mult mai mare decat este acum)de ceviata e un joc? Deoarece am fost invatata sa trebuie sa lupt din rasputeri pentru a-l castiga si in primul rand in mod corect! Unii dintre noi ar face orice ca sa castige, ar trisa acest simplu joc al vietii, ar ajunge pe prima pozitie necinstit. poate chiar ar obliga ceilalti jucatori sa se retraga, sa piarta.dar atunci se termina si pentru noi jocul, cand nu mai avem concurenta, cand nu mai avem cu cine juca, cu cine lupta!viata nu ar mai fi atat de frumoasa daca nu am mai si pierde, daca nu am relua de la capat jocul de zi cu zi, daca nu am simtii tensiunea,dar in acelasi timp adrenalina din jocul timpului, din jocul vietii.ne grabim sa castigam timp, experienta poate in mult prea putin timp.vrem sa castigam multi bani, dar uitam ca in goana de a ne imbogati ne transformam in cei mai slabi jucatori, in cei mai neimportanti indivizi ai jocului acestei lumi.

ok...sa spunem ca viata e un joc-peirdem castigam.de ce un joc de ruleta? Stai o secunda si incearca sa gasesti asemanarile.:)

Jocul de ruleta...spuneam mai sus ca e un joc de NOROC!asa cum e si viata...un joc al destinului si nu spun intamplator lucrul acesta.daca te gandesti bine, dar bine de tot poate o sa iti amintesti de unele momente in care...chiar ai avut noroc!in care...nici nu te gandeai ca vei castiva ceva.poate castigi o suma imensa de bani si viata ta devine un alt joc, poate ai norocul sa intalnesti o persoana careia ii vei fi recunoscator la nesfarsit sau pur si simplu ai norocul sa ai sanatate!in primul rand avem norocul sa traim!avem norocul sa ne trezim in feicare dimineta, avem norocul sa luam parte la rutina de zi cu zi, sa ne bucuram, sa plangem, sa radem sau sa speram ca jocul de maine sau jocul de saptamana viitoare va fi mai bun si vom iesi invingatori!

Ciclicitatea vietii ma duce in primul rand la jocul de ruleta.ne trezim dimineata, urmeaza activitatea de peste zi...scoala/facultate/servici sau orice altceva si vine seara...adica ne culcam.urmatoarea zi tot asa si ani de zile facem acelasi lucru.problema nu e faptul ca dormim ne trezim dormim si iar ne trezim ci modul in care ne petrecem acest interval de timp.modul in care ducem la bun sfarsit jocul de peste zi...uneori acesta este plictisitor, alteori este plin de tensiune sau farmec.spuneam ca noi suntem precum bila alba si uneori alegem culoarea buna, neagra sau rosie,iar alteori alegem numarul bun.asa e si in viata...exista momente in care ne-am sincronizat perfect cu un anumit lucru, am fost persoana potrivita la locul potrivit, am facut o fapta buna, am ajutat pe cineva, am intalnit pe cineva, alteori nu avem atat de mult noroc, poate am mizat prea mult pe un castig si nu s-a intamplat asta sau simplu- nu am fost omul potrivit la momentul potrivit...si aici intervine norocul!

Uneori ne gandim de ce nu avem totul!de ce nu am castigat sau de ce nu suntem ca alti jucatori ! si sunt sigura ca nu de putine ori ai vrea sai ai mai multe, ai vrea sa faci mai multe, ai vrea sa castigi ! ei bine, se poate! Cat timp noi suntem bila alba, totul este posibil!intr-un joc de ruleta nu avem control asupta bilei ci doar ne gandim la locul in care ea se va opri!asemanator ca in viata...de multe ori ne gandim doar la ceea ce vrei sa fim, nu ne gandim si la modul in care ar putea ajunge la ceea ce ne dorim, ne dorim anumite obiecte sau pur si simplu avem telurile noastre, dar uitam sa gasim solutii pentru a fi cat mai aproape de ele si pentru a le atinge!asta e poate diferenta uriasa dintre viata si jocul de ruleta...faptul ca noi ne facem propriul joc, ne gamdin unde vrem sa ne oprim,unde vrem sa ajungem, dar avem imensa posibilitate sa facem tot posibilul sa ajungem in acel loc, sa realizam un anumit lucru, spre deosebire de jocul ruletei in care nu putem face nimic, putem doar sa speram! Uneori suntem atat de aproape de castig si pentru ca era numai putin si castigam, mai jucam inca o data si inca o data.fiind un joc de noroc...poate produce dependenta, dependenta de viata de care unii chiar au nevoie. Nu de putine ori am avut ocazia sa simt ca traiesc cu adevarat , sa simt ca vreau sa descopar lucruri noi...sa imi dau seama ca am devenit dependenta de o noua zi, ca am nevoie de inca o zi si inca o zi si tot asa pentru a-mi termina jocul.

Na...cred ca e cazul sa ma opresc pentru ca as putea dezvolta subiectul la nesfarsit cu toate ca nu prea am chef sa zic “pui stop”!si...o sa spun “pui stop” pentru ca viata e doar un joc compus din multe, multe jocuri mici de tot, unele doar de distractie altele mari competitii din care sper sa iesi de cat mai multe ori invingator!