Viata-i mult prea scurta ca s-o dormi!

Salutare !
Va scriu astazi intr-o forma de zile mari... in ultimele zile sunt intr-un continuu boom de fericire si acest lucru  ma incarca cu extrem de mult optimism. Astfel, doresc sa iti impartasesc si tie putin din pozitivismul in care m-am inecat in ultimele zile.
Pentru ca vineri nu am ajuns la concertul trupei mele preferate din copilarie, Voltaj, recuperez acum lipsa mea de la concertul la care as fi strigat cu siguranta refren dupa refren si as fi sarit precum un acrobat beat in fata scenei. Dar pana sa iti propun melodia de astazi, tinereasca ce-i drept si sigur ne pe gustul unora(soarta!), am sa va povestesc putin despre muzica sau trupele favorite.
Ce inseamna oare trupa favorita? Ce inseamna sa ne placa oare Voltaj si nu Dj Project? De ce ne place Celia in loc de Shakira? Ei bine, raspunsul acesta fiecare il va da pentru el... ne plac anumite trupe pentru ca ne regasim in versurile lor, in muzica lor, ne pliam perfect pe atitudinea descrisa de ei in concerte, ne pliam perfect pe circumstantele cantate in melodii si ne reprezinta pana in varful unghiei refrenele lor.
Asa ca, iti propun pentru astazi nu una ci doua melodii, amintindu-mi cu bucurie de concerdatele Voltaj la care urlam si transpiram si ma manifestam asa cum puteam eu mai zgomotos fiind ridicata pe umerii celor mai solizi decat mine. Cand se canta "20 de ani" si eu aveam 14 ce mai traiam momentul... sau cand se canta "Albinuta" si eu nici macar nu stiam despre ce e vorba(aici trebuie sa razi) strigam in gura mare "si imi sopteste c-ar mai vrea/ muscata mea".
Dar au trecut anii si uite ca ma regasesc mai mult ca niciodata in refrenele(nu acelea despre insecte!!!) ce trebuie cantate cu siguranta in fiecare dimineata sub dus - e un pas spre inceputul unei zile frumoase!

Melodiile propuse:
Voltaj - Prea scurta ( fiecare cu ce-l doare intelege ce vrea la acest titlu)
Voltaj - Si ce

Zile frumoase si nopti petrecute valorificand timpul la maximum caci... viata e mult prea scurta ca s-o dormi!



p.s. eu nici la gradinita nu dormeam de amiaza - cea mai mare pedeapsa era aceea ca eu sa dorm

Cu un ochi plang, cu altul rad

Uneori ne incearca atat de multe sentimente intr-un timp scurt. Nu stim daca avem de ce sa plangem sau avem de ce sa ne bucuram... nu stim daca trebuie sa privim partea plina a paharului sau partea goala. Nu stim daca e bine sau daca va fi bine, daca e rau. Insa noi traim emotii si plangem, radem, zambim, ne condamnam si urlam inauntrul nostru de suparare, apoi strigam de fericire atat de tare incat ecoul dinauntrul nostru devine infinit parca...
Cunosti acele momente in care uneori se intampla ceva rau, dar totusi ceva bine? Crezi in sintagma "in tot raul este un bine"? Daca ti-ai raspuns afirmativ, afla ca si eu cred! Cred cu tarie ca exista mereu o oaza de lumina, o parte plina a paharului, o parte buna, o completare... iar asta am simtit azi. Am simtit astazi ca uneori, daca nu toate se intampla asa cum iti doresti, poti totusi sa castigi multe... poti castiga prieteni, experiente, cunostinte, bunuri materiale, sufletesti, premii, relatii si multe altele. Cat timp vedem mereu castigul din nesansa, acea oportunitate spre taramul binelui... atunci consider ca putem spune ca am plans cu un ochi si cu altul am ras.
Lucrul acesta ciudat mi s-a intamplat astazi... fara sa imi dau seama, cu un ochi plangeam si cu altul radeam. Doar atunci mi-am dat seama ca am gasit deja puntea spre taramul binelui si calatoria spre mai bine a inceput deja. Mi-am sters ochiul plangacios si acum iti zambesc deschis cu amandoi capruii stralucitori!

Primaveri de vis se petrec!

Nu-i asa ca primavara inseamna viata si bucurie?
Nu-i asa ca primavara inseamna renasterea sufletului, nu doar a naturii?
Nu-i asa ca primavara inseamna reinnoire, reperfectionare, redepasire, redescoperire, reambitionare si multe alte "re"-uri.
E primavara in sfarsit!
E cald, iar gandurile noastre parca prind mai mult curaj acum. De ieri pana azi mi-am propus atatea lucruri... am aruncat in aer din nou o gramada de teluri pe care incep chiar de azi sa le ating. E perioada din an in care investesc cel mai mult in viitorul meu si asta pentru ca... ceva ma inspira... E cineva care imi da o putere imensa, iar o mana de oameni ma hranesc cu fericire pura, asa cum doar primavara gasesti in zambetele prietenilor.

Sa zambim Soarelui mai mult caci e un anotimp nou, iar primaveri de vis de petrec!


Saptamana insorita, zambitorule!



Melodia recomandata:
Albatros - Doi nebuni

Povestea numarului necunoscut

E weekend, e frumos afara si eu am o gramada de treaba, motiv pentru care ezit sa mai folosesc telefonul mobil atat de mult precum il folosesc de obicei - pentru a nu-mi mai pierde 2-3 ore din zi vorbind la telefon. Asadar, il tin pe silentios de mai bine de cateva saptamani si raspund numai atunci cand simt eu ca e important... prietenii, cunoscutii stiu ca in acesta perioada numai telefoanele urgente ma vor face sa ma indrept spre mobil. Asadar, daca aud ca-mi suna totusi telefonul stiu ca nu e un amic ce ma intreaba de sanatate si e ceva urgent, deci raspund... direct fara a mai ridica clapeta si a vedea numarul de telefon... apas butonul lateral si apoi rabatez clapeta cu graba.
Astazi, mai bine spus acum 15-20 de minute un handicapat, caci altfel nu am cum sa il numesc, de undeva din romania asta mica si plina de multi prosti(spun asta pentru ca am citit cateva comentarii pe net despre cutremurele din intreaga lume si citindu-le pur si simplu m-am scarbit de atat de multa prostie romaneasca) ma suna un tip cu numar necunoscut! Am crezut ca tampesc cand vad, insa daca tot m-a deranjat omul tampit, evident, raspund ca doar nu ma fac eu cat un purice in fata retardatilor de soarta. Ii spun retardatului cu un debit verbal specific mie si cu un ton de soacra foarte nervoasa faptul ca vom vorbi atunci cand nu ma va suna cu numar necunoscut, adresez interogatia devenita retorica "BINE?", dupa care intre secunda in care apas butonul ocupat si terminarea apelului il aud pe retardatul mintal scotand un sunet ce m-a facut sa imi dau seama ca nu era un copil ce se juca cu telefonul parintilor... si asta m-a enervat pana peste cap... oameni sau tineri in toata firea sa sune cu numar necunoscut... trabuie sa fie tampiti!
Hai sa ne gandim putin... vezi tu un director de firma sunand cu numar necunoscut... cu 31# ala cu care suna toti taranii? Eu zic ca nu... si stii de ce? Pentru ca oamenii aceia nu au timp de sunat ca fraierii... asadar ajung la concluzia ca Romania asta saracita de atat de multa prostie se scufunda din cauza astora... care isi pierd poate viata sunad ca prostii, dar totusi... ei isi recunosc identitatea. Au curajul de a-si recunoaste identitatea si da, atunci cand ne suna pe noi ne anunta inca de la inceput ca sunt NECUNOSCUTI in lumea asta, ca reprezinta un NIMENI pentru omanire si sunt si ei inca un ins al lumii ce o suprapopuleaza fara motiv.

Mergeti oamenilor si lucrati in loc sa frecati menta pierzandu-va timpul cu telefoane... macar castigati un ban cinstit si nu va mai tot plangeti ca traiti in nu stiu ce saracie. Voi v-o construiti cu mana voastra, din prostia  interminabila.


Weekend frumos, fara telefoane de la oameni a caror identitate este necunoscuta.

Lansare de carte si concert Dinu Olarasu cu surprize!

Ieri, 5 martie, Dinu Orasaru a lansat, unde altundeva decat in La Port, cartea sa de poezii numita Vama. Momentul incepe cu introducerea frumoasa facuta de Ionut Mangu despre sensibilul artist Dinu Olarasu, urmata de preluarea sefiei microfonului a editorului acestei carti, Valentin Hasder. Acesta doreste sa ne dovedeasca faptul ca Dinu Olarasu scrie bine si citeste la intamplare poeziile cu numarul 15(“Oase de cer”) si 63(“Licitatie). Dupa alte cateva minute in care editorul ne familiariza cu poetul, apare si acesta la microfon impletind mai apoi poezia cu muzica, versurile cu notele si emotia cu timpul ce se scurgea placut. Seara a curs mai apoi linistit, cu poezii citite de catre editor si versuri cantate de Olarasu. La cererea artistului, apare langa el si tanara folkista Miruna Pascu alaturi de care imparte melodia “Zece ani” intr-un duet improvizat. Pentru ca Dinu Olarasu este poetul ce-si canta versurile, ne-a cantat in continuare sentimentele si emotiile ascunse in melodiile lui.

Ionut Mangu revine la microfon pentru a ne canta si el, insa momentul lui este interupt de aparitia subita, spre uimirea tuturor, a unei frumoase mirese. Aflam povestea de iubire a celor doi proaspat casatoriti, inceputa la Iasi, dupa un concert Dinu Olarasu, continuata se pare timp de trei luni pe acorduri de iubire ce-au dus si la o nunta de la care se pare ca mireasa a fugit pentru a-l intalni pe Dinu Olarasu. Apar apoi nasii, mirele si cameramanul. Totul era o coincidenta frumoasa atat pentru miri cat si pentru cei prezenti in acele momente in ceainarie. Dupa cum ne spune Izabela, cea mai buna prietena a miresei, coloana sonora a filmuletului ce continea poze cu cei doi miri era defapt tot o melodie de-a lui Dinu Olarasu, care alta decat “N-ai nevoie”. Una dintre cele mai frumoase melodii ale folkului romanesc este categoric si aceasta, pe care Dinu Olarasu a cantat-o pentru proaspetii casatoriti. Lavinia si Marian Dobrea primesc si un cadou de nunta din partea artistului, si anume melodia “2000 de ani” cantata special pentru acestia, precum si piesa “Naspa”. Spre surprinderea tuturor, apare si nasul la microfon ce ne canta doua melodii, una dintre acestea fiind si cea a lui Victor Socaciu, “Tata si caii”. Nuntasii mai raman putin in La Port dupa care se intorc grabiti la petrecere. Trebuie sa le uram si noi, echipa de la Evenimente in Cluj, o viata frumoasa inspirata mereu de muzica lui Dinu Olarasu si casa de piatra!

Dupa evenimentul neasteptat Ionut Mangu reapare la microfon continuandu-si repertoriul compus din piesele proprii precum:”Inca o zi”, “Fantezii duminicale”, “Raspantii”, “Hasuri” si “Dana”.

Nu pot sa inchei fara a aminti de momentele surprinse se mine pe  partursul serii de lansare a cartii, clipe in care vedeam ici-colo cate o persoana cu ochii atintiti in cartea lui Olarasu… ii vedeam cum raman cu ochii lipiti de pagini, cum se pierd printre amintiri si dau voie gandului sa fuga departe… sa fuga acolo, in Vama.

Siteul unde puteti vedea si poze, precum si siteul oficial al articolului este:

http://evenimenteincluj.ro/2011/03/06/lansare-de-carte-si-concert-dinu-olarasu-cu-surprize/

Pledoarie pentru sentimente... Nu mai copiati mesajele de 8 Martie pentru mame de pe internet!

Pentru ca am inspiratie sau cel putin ma autooblig sa o am pentru a nu ma intoarce la invatat fel de fel de nume ale oraselor rusesti, bulgare sau maghiare, incep sa scriu un articol pentru a acapara si mai multi cititori in urmatoarea saptamana si pentru a-i invata(sper!) cate ceva bun. De ce fac asta? Pentru ca, aruncand o privire peste statisticile blogului, am observat ca incet, incet se cauta tot mai mult mesaje de 8 Martie, felicitari si mesaje sau urari frumoase pentru mama.
Ei bine, personal, imi pare rau pentru ca este gasit astfel blogul pe Google. Defapt, imi pare rau pentru ca uitam sa punem pe hartie propriile noastre sentimente si le copiem fara pic de retinere pe cele gasite pe internet, ca doar zece randuri pompoase pentru mama o vor da pe spate. Acelora dintre voi ce sunteti vizati in categoria mai sus amintita va spun ca nu, nu este asa! Nici o urare nu este urare adevarata daca nu o spunem din suflet... din pura dorinta si cu propriile noastre cuvinte. Chiar de nu le avem cu scrisul sau exprimatul prea bine... analfabeti tot nu putem fi, iar daca suntem... putem desena o inimioara, un copil cu mama lui...orice, insa acolo vor fi indesate sentimentele noastre.
Si pentru a-ti da curaj de a scrie ceea ce simti si pentru a darui de 8 Martie ceea ce mama fieracuia dintre noi merita, am sa iti povestesc in cateva randuri cum am invatat eu sa fac cadouri.
In copilaria mea frageda gaseam interesanta orice aniversare a prietenilor din parc. Se lasa cu pizza, tort, suc mult, sampanie pentru copii, baloane, distractie cu prietenii de la bloc si asa mai departe. Imi placea pentru ca puteam banii cu totii si ne rezervam o zi intreaga plimbarii prin oras pentru a alege cadoul perfect. Cumparam atunci de la cele mai penibile lucruri de la Divertis Shop pana la cei mai de prost gust cercei cu elefanti sau mai stiu eu ce. Eram copii si cumparam exact ceea ce noi nu am fi purtat, doar pentru ca nu ne lasau parintii fiindca am fi aratat penibil. Dupa acea perioada tulbure din viata, in care caracterul meu era categoric nedefinit, a urmat sesiunea anilor in care mergeam la aniversari singura... asa ca trebuia sa cumpar cadoul separat! O imensa si foarte neplacuta situatie pentru mine. Nimic nu ma chinuia mai tare decat cumpararea unui cadou... ma intrebam daca e ok, daca ii va placea celui sarbatorit, daca, daca si iar daca. Toate acestea pana intr-o zi... pana intr-o zi in care am descoperit cadourile de suflet. Atunci am renuntat la bratari si carti luate din formalitate si am presarat originalitate si dragoste in orice atentie cumparata. Iar daca ne gandim bine... cadourile adevarate se dau intai de toate cu sufletul, iar mai apoi cu fundita rosie si ambalajul aratos pentru care mai si platim pe deasupra. Si daca a venit vorba de cadouri specific faptul ca nu sunt adepta doar a cadourilor foarte scumpe... daca am bani cumpar cadou de 3 milioane, daca nu am cumpar doar de un milion, iar daca resimt criza financiara asa cum si bugetarii o resimt cumpar ceva dragut si de 30 de lei...si de 10 lei chiar. Da, putem face cadouri extrem de frumoase si cu 10 lei... e nevoie numai si numai de originalitate, caci pentru persoanele carora pregatim un cadou de suflet vor fi mereu idei ingenioase in alegerea sau confectionarea cadoului ideal. Si stii care e adevaratul secret al cadourilor? Sunt atat de frumoase acelea pe care eu le daruiesc incat le-as tine negresit pentru mine... mi-as dori sa le primesc si eu si nu pentru ca au costat o avere si sunt pretioase sau pentru ca reprezinta un obiect pe care mi-l doresc, ci pentru ca sunt cadouri de suflet, cu o anumita semnificarie... pentru ca gestul in sine de a darui un asemenea cadou face toti banii! Acesta e adevaratul secret despre cadouri! Asadar, atunci cand ne-ar aduce o deosebita bucurie sa primim noi insine cadoul pe care il daruim cuiva, atunci sa stii faptul ca este intr-adevar un cadou reusit! (nu merge situatia in care gasim scuza ca "nu sunt genul celui care il primeste"... daca te ascunzi dupa deget si arunci aceasta scuza, fa exercitiul de a te pune in pielea acelei persoane si imagineaza-ti daca te-ai bucura primind cadoul pe care tu il faci).
Si, pentru a ma intoarce la mesajele simparice si dragute pentru mame, am sa va mai dau un mic exemplu, dupa care sper sa va fi dat curaj destul de mult incat sa va puneti rapid sentimente pe hartie. Spuneam mai sus ca am observat tot mai multe cautari Google legate de mesaje pentru mama, felicitare pentru mama, pentru ziua mamei si asa mai departe. Cred ca am si prins ideea... vrem sa scriem cat mai frumos despre sentimentele noastre in felicitarea cumparata de la Mall pe care scrie cu litere de 48 "La multi ani de 8 Martie!". Frumos gestul - decat deloc...altfel, aspru criticat de mine. Dar te intreb... tu cum te-ai simti daca mama ta ar da search pe Google inainte cu o saptamana de ziua ta scriind: "exemplu urare de la multi ani din partea mamei pentru copilul ei". Ti-ar placeca sa stii ca cea care ti-a dat viata nu poate sa rosteasca macar trei cuvinte din suflet de ziua ta? Daca ti-ar placea, atunci continua sa cauti pe internet mesaje fara pic de esenta si scrie-le pe hartie, iar daca te-ai simti deranjat de gestul mamei tale de a cauta o formulare pe internet a mesajului ei pentru tine atunci pune-te repede la birou si scrie tot ceea ce simti pentru fiinta care ti-a dat viata... caci Ea merita cu siguranta sa-ti citeasca propriile sentimente si versuri scrise cu mana tremurata, iar nu pe cele ale unui masterand de la litere ce invarte cuvintele printre degete si scrie mii si mii de mesaje ce dau bine pe tapet dupa care le posteaza pe internet.

Asadar, pentru cei ce vor cauta pe Google in urmatoarele zile cuvintele sau sintagmele: mama, 8 Martie felicitare, urare de 8 Martie, mesaj de 8 Martie pentru mama, La Multi Ani pentru mama, ce simt pentru mama, compunere cu titlul mama, mama-cea mai importanta fiinta din viata mea, mama-e ziua ei, ce insemana mama, ce este o mama, citate despre mama(asta e chair urat... sa cauti citate despre mama si sa te apuci sa i le scrii, iar tu poate nu simti nimic din ceea ce pui tu pe hartie!!!).... acelora ce vor gasi blogul meu cautand aceste cuvinte le spun sa incerce sa astearna pe hartie macar 3 randuri de sentimente. Iar daca din iubirea voastra pentru mama nu reusiti sa umpleti jumatate de pagina pe nerasuflate nu numai 3 randuri, va compatimesc pentru ca... sunteti un caz pierdut ce nu-si apreciaza la maximul femeia ce i-a dat viata.


Cu gandul ca nu voi mai aparea inainte de 8 Martie pe blog, tin sa urez un primavaratic La Multi Ani adevaratelor femei, atat cu trupul, cat si cu sufletul, alaturi de toate urarile mele de bine, sanatate si bucurii!


Sa vina primavara care incepe, desigur, si cu tine!
Melodia recomandata : Holograf - Primavara incepe cu tine

Cum era daca nu te cunosteam?

Se spune ca viata fiecaruia are un destin... fiecare dintre noi are un drum pe care trebuie sa il urmeze. Uneori devine blocat, alteori il gasim deszapezit  iar noi avem o viata minunata; se intampla sa apara gropi si incercam sa le ocolim sau pur si simplu incercam sa luam calea stradutelor laturalnice pentru a ajunge la destinatie. Uneori... parasim autostrada vietii noastre si pornim pe poteci de munte poate, drumuti de tara, drumuri europene, ulite de sat sau strazi adiacente. Cert e ca avem cu totii un drum, un scop, un tel... un destin fara macar sa stim exact care-ar putea fi acesta. Avem o directie spre care ne indreptam zi de zi, fara a sti cand e sfarsitul calatoriei noastre. Insa... ne bucuram de aceasta calatorie alaturi de ceilalti excursionisti ce-si traiesc  viata si-si urmeaza drumul lor. Ne bucuram de partenerii de calatorie care intamplator ne sunt prieteni, familia, vecinii, cunoscutii, colegii si asa mai departe. Ne sunt oamenii ce aduc pe parcursul calatoriei noastre ceva nou... fie ca aduc binele, fie ca aduc raul, ei sunt parte a calatoriei noastre! Sunt cei din jurul nostru si fara de care viata nu ar mai fi asemenea in momentul acesta. Fie ca este un moment in care bucria explodeaza din noi sau deznadejdea se prelinge pe crestetul nostru.
Ma intrebam astazi cum ar fi fost viata mea daca nu i-as fi cunoscut pe unii oameni ce au fost sau inca mai sunt in preajma mea. Ma intreb cum ar fi fost daca nu l-as fi cunoscut pe el care sa ma raneasca, dar cum ar fi fost totusi daca nu l-as fi avut pe celalat el care sa ma faca sa imi fie bine... cum ar fi fost daca nu o aveam pe ea sa imi intinda mana sau daca nu m-ar fi ranit atunci atat de tare... Si intrebandu-ma si gandindu-ma si reflectand si meditand gasesc a fi necesara aparitia intamplatoare a unor oameni in viata mea. Intamplator am descoperit ca mai devreme sau mai tarziu unii oameni au avut o influenta puternica asupra mea... un cunoscut obisnuit a devenit apoi un confident fidel, iar un prieten pe umarul puteam plange oricand a devenit doar un om ce-ti arunca un salut pe strada. Cu toate acestea... fara influenta lor asuprea calatoriei mele, a carei destinatie inca incerc sa o descopar, nu ar mai fi fost la fel.
Ma gandesc in primul rand cum era daca nu-mi cunosteam prietenii... cum era daca nu stiam de existenta lor... daca nu ii aveam alaturi de mine clipa de clipa... cum era daca nu scriam amintiri in sufletul meu petrecute alaturi de ei... cum era daca intreaga lume nu ar mai fi reprezentat pentru mine un cocolos mare de coincidente care mi-au adus in viata adevarate luminite de la capatul tunelului. Cum era daca nu ti-ai fi intalnit prietenii pe care ii ai acum alaturi de tine?
Un lucru e sigur... pentru mine totul era diferit. Atat de diferit incat astazi nu as mai fi scris acest articol intr-o vineri, 4 Martie 2011.

Cum era pentru tine daca nu i-ai fi cunoscut pe ei?



p.s.   ia acest exercitiu de gandire ca o modalitate de multumire pentru ceea ce esti azi, pentru ceea ce ai alaturi de tine... e o modalitate de a ne trezi din vis si de a multumi celor din jur pentru ceea ce sunt ei si pentru ceea ce reprezinta pentru tine, caci daca ei n-ar fi fost, acum nu s-ar mai povesti...