duminică, 28 februarie 2010

Am nevoie de orgoliu...

Pornesc postarea de azi de la citatul:"Orgoliul profesional este singurul care este creator si care poate fi, din punct de vedere moral, justificat" -Marin Preda, Creatie morala.
Personal, sunt mai mult decat de acord cu afirmatia lui Preda si consider ca este cat se poate de normal si uman sa avem urgoliu profesional, sa cerem un anumit respect pentru munca depusa cu scopul de a atinge anumite teluri si succese profesionale. Fiecare dintre noi isi poate justifica astfel propriul orgoliu datorita trairilor, sentimentelor si actiunilor atat de diferite de la un individ la altul. Gandeste-te bine! Au fost sigur momente in care si tu, doar din orgoliu, ai facut compromisuri. Nu cred ca e persoana in lumea asta mare(atat de mare) care sa nu fi avut vreodata orgoliu, cu atat mai mult profesional. nu te sfii sa le recunosti pe toate. considera-l un exercitiu de autocunoastere!
Atunci cand suntem multumiti si pretuim munca noastra, avem, inevitabil, nevoie de orgoliu. Asa cum avem nevoie de mancare, apa, iubire, sex, securitate si multe altele(aici stii tu mai bine de ce ai nevoie), asa avem nevoie si de orgoliu profesional pentru a nu ne rata cariera. Acesta ne determina sa mergem mai departe, sa dam nastere unui sentiment de incredere. Consider ca avem orgoliu profesional doar atunci cand ajungem sa ne cunoastem foarte bine propria persoana, propriul potential sau propriile sacrificii pe care suntem dispusi sa le facem.
Nu percep orgoliul un defect. Desigur, mandria exagerata ori trufia poate duce la deziluzie. Te poti supraestima fara justificare, iar acest lucru duce uneori la insucces, poate chiar la esec total. E bine sa exageram, dar in anumite limite. E bine sa fim orgoliosi, dar cu o anumita masura. Am convingerea ca, aceasta masura, acest apogeu al orgoliului defera de la un caracter la altul. Categoric limita orgoliului meu difera de limita ta. Astfel imi explic limita pana la care unii dintre noi pot ajunge... telurile pe care nu am fi crezut vreodata ca le va atinge cineva sunt duse pana la capat in cele din urma - spre uimirea noastra. E ca o linie de finish dintr-o cursa de 50m garduri de pe un stadion. Cu totii alergam sa depasim primii banda trasata, dar nu toti avem aceeasi determinare, aceeasi dorinta pentru a castiga.(consideram gardurile obstacolele carierei si in primul rand celelalte persoane care, prin actiunile lor dau nastere la orgoliul nostru) Se poate ca in unele cazuri sa ne dorim castigul numai si numai din orgoliu. De ce cred asta? Paaaai...uite iti dau un exemplu. Esti campion olimpic la stiu eu ce probe atletice, iar tie iti lipseste un titlu neinsemnat de la ceva concursuri nationale. Nu ti se pare normal ca...din orgoliu profesional sa te pui pe treaba si sa iei si acel ultim titlu care-ti lupseste din palmares? As putea da multe, multe exemple, dar as fi prea subiectiva si s-ar putea ca articolul sa deranjeze , iar nu acesta e scopul lui(de aceasta data!:)) ) Revin la ideea de mai sus despre masura orgoliului.
Totusi, fara orgoliu poate nu am atinge succesul, pentru ca lipsa orgoliului profesional ar insemna frica, abandon, inferioritate. Uneori castigul moral vine impreuna cu cel material, profesional.
Am depus din orgoliu pur sacrificii pentru/in cariera profesionala la care nu m-as fi gandit niciodata ca le voi realiza. Orgoliul mi-a dat setea de succes sau setea de realizare profesionala.
Un om orgolios este acela ce se respecta pe sine si isi impune in acelasi timp un anumit grad de respect din partea celor din jur.(nu uita, iti vorbesc despre orgoliul profesional, nu despre acela pe care il stim noi toti ca se numeste mandrie exagerata ori trufie)
Sunt de parere ca orgoliul profesional e benefic atunci cand cineva arunca/zvarleste cu noroi in munca si stradania noastra, iar noi continuam sa facem fata piedicilor ce ne apar in cale. In acele momente e nevoie de o scanteie ce ne va da avantul pentru a lupta, pentru a invata sa fim mai puternici, sa nu ne lasam niciodata infranti. Sa ai orgoliu profesional inseamana sa ai curaj, incredere si speranta. Daca nu am avea orgoliu am ceda poate, ne-am da batuti; uneori nu am mai munci poate pentru succesul nostru.
Fara orgoliu nu as fi putut realiza succesul profesional de care ma bucur si acum.(ce chestie...acum imi dau si eu seama) Am convingerea ca, uneori, marile succese pornesc si de la orgolii launtrice; pornesc din perceptii si idei cladite in constiinta noastra.
Orgoliul da nastere unor vise si creeaza in acelasi timp finaluri fericite, cu teluri atinse.

Pastreaza-ti orgoliul profesional intr-un buzunar ascuns si scoate-l la lumina doar atunci cand e nevoie!

Articolul vine intr-un moment in care eu am nevoie mai mult ca oricand de ...orgoliu profesional...